« HRANĂ PENTRU SUFLET: LUMINA EPOPEII FRANCISCANE | Principal | OMAGIU POETULUI NICHITA STĂNESCU »
GRAIUL-GRAALUL
de Adrian Botez | Aprilie 14, 2011
bătrâne Doamne – între – întunecate
crengurile Tale – îmi caut
inima
dintre ele – un roş
Măr cade: din el se
înfruptă popoarele – şi de-atunci
grăiesc neamurile singurul grai cu-nvăţare
al Tău: sfinţenia
e atâta negrăită
Lumină – clocotindă tăcere – aşteptare rămasă
îngerilor – în frunzişul din care
spre omenirea-nsărăcită dezlegatu-s-au – în sfârşit
glorioase – Rădăcinile Izvorâte-ale
Graiului-Graalului
***
Topice: Poezii | Comments Off on GRAIUL-GRAALUL
Comentarii închise.
