Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

MĂRTURIA LUI DISMAS

de Adrian Botez | Mai 31, 2011

să ne liniştim – să adăstăm pe malul
înţelept al cuvintelor – pentru ca viaţa – în
spume – să aibă vreme a ne ajunge din urmă

să nu ne ferim de
cuvinte – să nu ne ferim de
lumină – precum furii înrăiţi – ori
cârtiţele cele scobite de obiceiul
iubirii

a fi om a însemnat a rosti
curajos ori laş – cuvinte
pentru adormit
minciuna

cuvinte – pentru a limpezi
vinu-n agheazmă

…cât de târzie – şi cu cât mai târzie – cu atât
mai exasperată
orbitoare – a lui
Dismas – mărturie

***

n-am fost nici bun – nici
rău: un oarece
om

am văzut ape-n amug – şi
le-am înfruntat – am văzut
munţi în răsărit – şi
m-am înălţat

câmpii şi păduri – m-au îmbrăţişat – în flori şi
materne umbre

am cunoscut şi oameni:
nu mi-au plăcut – totuşi
am trăit printre ei – ca-ntr-o
lungă şi meritată osândă – pentru
câtă negrăită frumuseţe am
îndrăznit să-mi aleg şi răpesc – drept
tovarăş de drum şi de jafuri în cer

am ajuns la capătul
puterilor de a admira – de a
suporta absurdele cruzimi ale
vieţii: soarele care scapătă
acum – după creste – mă va afla
îngenunchiat – cu adevărată smerire-aşteptând
noi treziri – întru gloria deşartă a
noilor drumuri – întru
reculegere – în faţa
tuturor morţilor din mine – gânduri pe care
umbra mea le-a târât – gâfâind – de-a lungul ţărmilor
înspumatelor ape

…e un timp pentru veghere – cu ochii
mijiţi până la izvoare – până la
orbire – în faţa
mormintelor deschise – a ceea ce am
dorit să ucid – dar nu m-au lăsat
stelele cerului – atât de amestecat
vorbind între ele – şi
cu mine – precum îngerii care – noapte de
noapte – îl contrazic – până la
isterie – pe
Dumnezeu

iar acum – răstignit – pentru foarte reala mea
crimă – nu fac decât să slăvesc în
El – ceea ce
nu am izbutit  –  cumplit să visez – dimpreună cu
Adevărul – în
mine
***

SUNT ATÂTEA DE FĂCUT

sunt atâtea de făcut – într-o
biată scurtă viaţă

nu apuci să faci decât
preapuţine – dar ce trebuie şi
când poţi să faci – nu
întârzia – nu
amâna: dacă nu-ţi stăpâneşti – în
hăţuri – clipa – vei pierde locul din care-ţi
vezi – netulburat de fantasme – viaţa şi
rostul

n-ai dreptul să şovăi – când auzi limbi
despicate – în jur – şuierând

n-ai dreptul să şovăi – când
în jur nu e nimeni să te
ajute – să te
mângâie – dar simţi mâna Lui
pe umăr: te-ndeamnă să nu te opreşti – decât
odată cu viaţa

inima ta îţi spune să te duci la
culcare – când încă este
lumină – deci
încă îţi vezi – mâini şi
lucrare

inima ta îţi spune că
nimeni nu mai e lângă ea – dar tu ştii că
tovărăşia adevărată a inimii este
înainte – dincolo de
bezna pădurii – înainte – unde zăreşti
Piscul – Muntele Primejdios al
Zării – iar nu măruntele
popasuri de lângă – din preajmă…

…atâtea aspide lingând – bale negre – faţa
Pământului – şi atât de puţine
călcâie  decise – deasupra capului
invers triunghiular – al
duşmanului

frica şi scârba sunt
scuze –  nu
fapte

nu aştepta Judecata – ci
pregăteşte-te pentru ea

…sunt atâtea de făcut – într-o
biată – scurtă viaţă
***

PLÂNS DE MÂL

nu mai aveam casă
stăteam între tufe de irişi
…urăsc cumplit – dezlănţuit
irişii – îi
măcelăream cu infimele mele
degete – microscopici păianjeni dezmorţiţi
fojgăiţi – de
lacome promisiuni…

…fiori se târau în sus – spre
spre bărbie şi gură şi
frunte – tenii monstruoase
tentacular rămuroase – ieşite din abisuri – precum
coşmarul krakenilor – umilite de urduroasa
suveranitate a mâlului
oceanic

…plângeam – deci – lacrimi călduţe de
mâl  – în mijlocul imemorialelor hălăduiri de
mâl

toţi – din toate galaxiile ascultate cu
ciotul – sângerând
hidos – al conştiinţei – toţi mă implorau – servil
să mă trezesc

eu continuam să-mi întind
mâlul – pe meridianele şi
paralelele inimii

era o vreme a descompunerii
smeritului putregai de
sămânţă

atunci – de undeva
cineva – a sunat trâmbiţele
apocalipsei

…şi în palmă – am
strivit ultima lacrimă a
vieţii – şi prima – a
învierii

…nicio cruce – toate
pădurile de cruci ale
pământului – însă
n-au fost de ajuns încăpătoare – pentru
făţărnicia scabroasă a
morţii mele
***

STRĂINĂTATEA DE-ACASĂ

iarbă – terciuită de praf  – motorină şi
funingini

în şanţul drumului – urma de roată – trecută prin
carne de câine

câţiva scheletici copaci cerşesc – zadarnic
pe deasupra inimilor de
fier – ale maşinilor

Dumnezeu – aruncat de suflul aroganţei
TIR-urilor – stă – dimpreună cu
cadavrul de câine  – în şanţul şoselei – stă
cu aureola prăfuită – între
palme: se întreabă – ca-ntr-un bocet
ce caută El – în această strivitoare
străinătate
***

Topice: Diverse | Comments Off on MĂRTURIA LUI DISMAS

Comentarii închise.