Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

SIMFONIA LALELELOR

de Elena Trifan | Mai 22, 2011

 Laleaua, un dar divin dat omului pentru a-i înfrumuseţa viaţa, pentru a-l face mai sensibil şi mai delicat, a fost cultivată înca din cele mai vechi timpuri, la început în Persia de unde s-a extins în Turcia şi în majoritatea ţărilor europene.

Ea a captivat încă de la început spiritele alese, care au fost interesate de cultivarea ei, cât şi pe cei înzestraţi cu har: scriitori, pictori, compozitori care i-au imortalizat imaginea în creaţiile lor.

Astfel, Alexandre Dumas, în scrierea sa „Laleaua neagră”, ne oferă un adevărat tratat de cultivare a lalelelor, în Olanda secolului al XVII-lea.

Ca şi în alte ţări europene, şi în Olanda, cultivarea lalelelor în acel timp era o nobleţe.

Cornelius van Baerle, un tânăr savant, se dedică operei de cultivare a lalelelor în slujba căreia pune o mare pasiune, tenacitate, perspicacitate, răbdare, cât şi toată averea moştenită de la familia sa.

Reuşeşte să creeze soiuri noi, inclusiv laleaua neagră pentru care Societatea Floricolă din Harlem a promis şi a oferit un mare premiu.

Laleaua neagră este sărbătorită cu mare fast asemenea unei regine.

Preşedintele Societăţii Horticole s-a străduit ca vestimentaţia sa să semene cu aceea a florii sale favorite „Negru de catifea, mătase de culoarea panselei, pluşuri luminoase şi scânteietoare”.

În mijlocul cortegiului „multicolor ca o peluză, înflorit şi parfumat ca o primăvară”, alcătuit din persoanele cele mai alese ale oraşului se afla „laleaua neagră pe o tavă acoperită cu pluşuri albe garnisite cu franjuri de aur şi dusă de patru oameni.”

Ion Pillat într-o formă metaforică prezintă lalelele în amurg. Ele devin un simbol al trecerii, al stingerii „Amurgul din afară le-a uitat/Lalelele ce galbene mai ard/În sfeşnicul subţirelui pahar./Potirul nou al florilor e pumn/Închis uşor pe câte-un licurici,/Potirul lor de porţelan acum/Îşi strânge-n umbre focul licărit./Lalele stinse din odaie fug.” (Lalele)

În poezia „Lalelele” poeta americană Sylvia Plath aflată pe un pat de spital are o viziune sumbră asupra lalelelor care personificate devin ameninţătoare, agresive şi devoratoare.

Laleaua  a constituit obiect de inspiraţie şi pentru pictori români şi străini precum: Henry Matisse, Claude Monet, Pierre Auguste Renoir, Ştefan Luchian, Theodor Pallady.

Tabloul „Lalele” al  lui Henry Matisse, prin verticalitatea ansamblului, cât şi a culorilor dispuse de jos în sus, într-o ierarhie de alb, galben, roşu, creează o puternică impresie de viaţă, vigoare, semeţie, demnitate.

Claude Monet în tabloul „Câmp de lalele în Olanda” asociază două simboluri ale Olandei: laleaua şi moara de vânt într-un spaţiu luminos, strălucitor, armonios, proiectat parcă în infinit şi totuşi limitat de bolta luminoasă şi ocrotitoare a cerului, printr-o dispunere armonioasă a culorilor de la diverse nuanţe de roşu cu tentă de oranj în prim-plan, la galben intercalat cu verde-gălbui, la violet în planul îndepărtat, verde-albastru-violet în planul lateral, bleu ciel şi alb cu uşoare nuanţe de gri pe bolta cerului.

Renoir „Buchet de lalele” aduce o viziune proprie asupra formei şi cromaticii, ce îmbină realitatea cu ficţiunea. Lalelele dispuse într-un vas de culoare albastră cu tente de verde au toate nuanţele de roşu şi verde, alb-verzui, verde gălbui, pe un fundal de roşu vişiniu.

Tabloul „Lalele în vas alb” se remarcă prin luminozitate, strălucire. Lalelele de culoare alb strălucitor, aşezate în diagonală sunt înconjurate de lalele roşii şi galbene, dintre care cea mai înaltă este de culoare roşie, având forma unei torţe aprinse, pe un fundal oranj.

Lumiozitatea este sporită de albul vasului pe care sunt plasate cu discreţie dungi şi flori de culori deschise: galben şi oranj.

Ştefan Luchian în tabloul „Flori de primăvară” creează o puternică impresie a abundenţei vegetale şi coloristice prin asocierea într-un vas cu flori a lalelelor de culoare roşie cu alte flori albe, roşii, galbene, mov ce par a se apleca de preaplinul frumuseţii lor.

Theodor Pallady impresionează prin asocierea de lalele roşii cu liliac alb în tabloul denumit simplu „Flori” şi prin tandreţea relaţiei om-floare din tabloul „Fata cu lalele”.

În melodia lui Luigi Ionescu, „Lalele, lalele”, sfioasele şi îndrăgitele lalele „cu chipuri de multe culori” devin un mesager al dragostei.

Laleaua este slăvită nu numai în literatură, muzică şi pictură, ci şi în viaţa obişnuită, printre sărbătorile dedicate acestei flori putând fi amintite cele din Olanda, Turcia, România, Canada.

În România, la Piteşti, supranumit Oraşul florilor, laleaua este simbolul oraşului, iar  sărbătoarea ei, Simfonia lalelelor,  se află la cea de-a XXXIV-a ediţie şi în mod simbolic se desfăşoară an de an de Florii.

Dumnezeu i-a răsplătit pe piteştenii care au ştiut să îmbine atât de armonios o sărbătoare profană a florilor cu una creştină a întâmpinării Mântuitorului la Ierusalim şi le-a adus zâmbetul şi strălucirea soarelui în această primăvară înnorată.

Simfonia lalelelor s-a deschis cu Parada florilor care a plecat din faţa Primăriei şi s-a deplasat până la Casa Cărţii din Piteşti.

În faţă s-a aflat carul alegoric, împodobit cu flori din care semeaţă se înalţă laleaua ca un simbol şi un triumf al frumuseţii eterne peste problemele vieţii.

El a fost urmat de copii de la diverse grădiniţe şi şcoli din Piteşti şi judeţul Argeş, fragezi şi puri, costumaţi după chipul lalelelor, intr-o diversitate de culori: verde, alb, galben, roşu, purtând pe cap pălăriuţe împodobite cu flori, ca nişte mici zeităţi ale florilor, şi de grupuri de dansatori şi solişti vocali şi instrumentişti din România, Letonia, Serbia, îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale şi intonând cântece specifice ţării şi zonei lor sau dansând în ritmuri autohtone.

Au fost rostite alocuţiuni de reprezentanţi ai oraşului şi ţării noastre, cât şi de către reprezentanţi ai altor ţări: Letonia, Bulgaria, Republica Elenă, Olanda, Republica Filipine etc.

A urmat vizitarea expoziţiei internaţionale dendro-floricole organizate la Casa Cărţii din Piteşti care graţie hărniciei, priceperii, harului, originalităţii, simţului gospodăresc al unui număr impresionant de cultivatori şi valorificatori de flori, copii de grădiniţă, elevi, studenţi, meşteri populari, artişti, societăţi de pe tot cuprinsul ţării, cât şi din Serbia şi Olanda a devenit un spaţiu mirific, un mic paradis floral în care omul s-a dovedit a fi mâna măiastră a lui Dumnezeu.

O mulţime de flori aşezate în aranjamente cât mai originale, gospodării prevăzute cu căsuţe din lemn în miniatură, ronduri sau diverse vase cu flori, grădini inedit concepute, peisaj de baltă, picturi şi desene cu flori, origami, ikebana, flori modelate în carton şi hârtie, ouă încondeiate, icoane pe sticlă sau lemn i-au uimit şi încântat pe vizitatori, oferindu-le timp de trei zile o dimensiune a vieţii mai spiritualizată şi mai umană.

Un alt spectacol vizual a fost oferit de  Târgul de flori organizat în aer liber.

Pe lângă mulţimea florilor, au putut fi admirate creaţiile meşteşugarilor şi artiştilor plastici veniţi din toată ţara.

Ceramica decorativă este la loc de cinste adusă la târg de societăţi precum: Cerglas Deva, Argcoms S.C.M. Curtea de Argeş, ProCeramic Piteşti, S.C. Ceramar S.A. Baia Mare, meşteri populari din Goleşti, cât şi de ceramişti precum Boldea Gabriel Sergiu şi Ştefan Florea din Craiova. Nu lipsesc nici sobele de teracotă expuse de meşteri din localitatea Poiana Lacului, jud. Argeş.

Deşi lutul e acelaşi, omul a reuşit să îi dea forme şi culori diferite, în funcţie de talentul, de tehnica folosită, de gusturile şi de finalitatea artei sale, reuşind să creeze o varietate de modele şi de nuanţe aflate pe grade diferite de stilizare.

Prelucrarea lemnului este prezentă de la butoaiele de Coseşti Argeş, făcute din lemn de dud, stejar, prun, salcâm, la ghivece de flori, obiecte de tors şi de cult religios, mori de vânt, faruri.

Uneori cultivarea florilor este îmbinată cu măiestria meşteşugurilor. Astfel ne reţin atenţia minighivecele de flori ale tinerilor Stama Mădălina şi Antonescu Eugen, tăiate în lemn sub formă de uluce, pătrate sau cercuri, cât şi aranjamentele florale ale doamnei Cristea Maria din Bucureşti, expuse pe pănuşi, pe lemn, ornate cu ceramică de Horezu sau lingurile de lemn împodobite cu flori.

Elevii din judeţul Argeş şi-au propus să contribuie tradiţia judeţului şi şi-au trimis reprezentanţi la târg să le prezinte şi să valorifice produsele.

Astfel tineri de la Cercul de olărit Coşeşti au adus cu ei roata olarului, reuşind să modeleze lutul sub privirile vizitatorilor, pe taraba Şcolii Populare de Artă de la Nucşoara pot fi admirate sculpturi în lemn şi pirogravură reprezentând lalele, linguri, furculiţe, furcă de tors şi personaje religioase: Maica Domnului şi Iisus Hristos. Elevi de la Grupul Şcolar Forestier Rucăr încearcă să îşi vândă cusăturile pe etamină: trăistuţe, semne de carte, lalele, cât şi Tricolorul şi şervete ţesute în război.

Fluieraşii, membri ai Secţiei de Artă a Şcolii din localitatea Jugur, comuna Poenari, judeţul Argeş, şi-au arătat măiestria de a sculpta fluiere şi de a cânta la ele.

Simfonia Lalelelor de la Piteşti este şi un simbol al prieteniei între popoare prin prezenţa persoanelor oficiale din mai multe ţări, a ansamblurilor folclorice, a standurilor cu flori, cât şi prin cooperarea obţinută în cadrul Proiectului European Comenius Regio „Cetăţenia Activă” între Grădiniţa Nr. 14 Piteşti, Primăria Piteşti şi Olanda, având ca scop de a-i învăţa pe trecători să confecţioneze lalele din carton şi hârtie pe toată durata sărbătorii.

Laleaua regină este prezentă în parcurile şi în grădinile oraşului, pe afişe şi ecusoane, pe tarabele Târgului de flori, pe vase din ceramică, desene, picturi, pe costumele copiilor.

Ca într-o poezie simbolistă „parfum, culoare, sunet îşi răspund” pentru ca încântarea vizitatorilor să fie deplină, astfel că în tot timpul desfăşurării sărbătorii, în centrul oraşului şi în sălile de spectacol s-au auzit neîncetat acorduri de muzică pentru toate vârstele şi toate gusturile: populară, tradiţională veche, etno, folk, simfonică.

Toate acestea au fost completate cu prezentare de modă, întreceri sportive şi foc de artificii.

Ele, florile, care ne împodobesc viaţa, au reuşit să ne încânte timp de trei zile prin frumuseţea, puritatea, frăgezimea şi coloritul lor, prin mulţimea vizitatorilor, a meşteşugarilor, artiştilor populari, pictorilor, soliştilor vocali şi instrumentişti, sculptorilor, ceramiştilor  pe care i-au atras aici.

Prin „Simfonia lalelelor” de la Piteşti, omul a adus un omagiu florilor, dragostei de frumos, sensibilităţii, creativităţii, prieteniei, un semn de recunoştinţă faţă de Cel care le-a creat şi l-a creat pentru a se bucura de ele.

Topice: Reportaje | Comments Off on SIMFONIA LALELELOR

Comentarii închise.