Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

PE VREMEA CÂND…

de Cezarina Adamescu | Iunie 21, 2011

Erau şi bani atunci, erau de toate
În plină sărăcie comunistă
Şi pentru râs şi pentru sănătate
Şi pentru lucruri care nu există.

Destui erau  –  şi pentru poezie
Se alocau resurse  în cultură
Aveai şi dreptul sfânt la nostalgie
Aşa cum astăzi  ai  – doar drept la ură.

Ne-nfiorăm când auzim de timpul
Când cozi formam la pâine şi mezeluri
Visând la libertate în răstimpul
Când  ne-atingeam în ilegalitate ţeluri.

O tinereţe de privaţiuni –  uitată.
Ne amintim de ce-a fost rău în viaţă;
De tot ce-a fost frumos mai niciodată
Că timpul şi-a luat zborul fără aţă.

Şi am ajuns flămânzi de fericirea
Ce a trecut pe lângă noi în fugă,
De visele mai vechi decât iubirea
Din care ne-a rămas o sfântă rugă.

E pace azi în conştiinţe laxe
Şi e democraţie în cetate
Doar sufletele se învârt pe axe
Străine lor când moartea-n uşă bate.

Speranţa, visul – toate nimicite
Nici aerul n-a mai rămas la fel
Săraci în duh, cu chipuri obosite
Noi ne trezim că n-avem nici un ţel.

Ni s-a luat şi dreptul de-a muri
În demnitate după legea firii
Şi nu e nimeni a ne lămuri
Cum  fi-va viitorul omenirii.

11 iunie 2011

Topice: Poezii | Comments Off on PE VREMEA CÂND…

Comentarii închise.