« AFORISME DESPRE SENECTUTE | Principal | OCHIUL SFINXULUI »
PE VREMEA CÂND…
de Cezarina Adamescu | Iunie 21, 2011
Erau şi bani atunci, erau de toate
În plină sărăcie comunistă
Şi pentru râs şi pentru sănătate
Şi pentru lucruri care nu există.
Destui erau – şi pentru poezie
Se alocau resurse în cultură
Aveai şi dreptul sfânt la nostalgie
Aşa cum astăzi ai – doar drept la ură.
Ne-nfiorăm când auzim de timpul
Când cozi formam la pâine şi mezeluri
Visând la libertate în răstimpul
Când ne-atingeam în ilegalitate ţeluri.
O tinereţe de privaţiuni – uitată.
Ne amintim de ce-a fost rău în viaţă;
De tot ce-a fost frumos mai niciodată
Că timpul şi-a luat zborul fără aţă.
Şi am ajuns flămânzi de fericirea
Ce a trecut pe lângă noi în fugă,
De visele mai vechi decât iubirea
Din care ne-a rămas o sfântă rugă.
E pace azi în conştiinţe laxe
Şi e democraţie în cetate
Doar sufletele se învârt pe axe
Străine lor când moartea-n uşă bate.
Speranţa, visul – toate nimicite
Nici aerul n-a mai rămas la fel
Săraci în duh, cu chipuri obosite
Noi ne trezim că n-avem nici un ţel.
Ni s-a luat şi dreptul de-a muri
În demnitate după legea firii
Şi nu e nimeni a ne lămuri
Cum fi-va viitorul omenirii.
11 iunie 2011
Topice: Poezii | Comments Off on PE VREMEA CÂND…
Comentarii închise.
