« Nu aştepta răspuns… | Principal | DON JUAN NU EXISTĂ »
Femeie, floare de cais
de Georgeta Muscă-Oană | August 20, 2011
Licăriri seducătoare, gust de miere adunând,
Opalină zeitate pe-anotimpuri lăcrimând;
Tu, făptură diafană, dalbă floare de cais,
În livada vieţii mele, eşti poema ce n-am scris.
Parfumatele ocheade strâng toţi fluturii din crâng
Şi-n eterică simţire, îngeri în petale plâng.
Cad priviri însingurate – două lacuri clipocind –
Şi scânteie-n clar de lună spre iubire vălurind.
Se cutremură dorinţe prin cotloane sidefii,
Murmur sfânt ne primeneşte rătăcirile târzii;
În tăcerea dintre buze, sfere de lumini se strâng,
Iar sub gene-nzăpezite stele-n doruri se răsfrâng.
Mii de şoapte de iubire, armonie şi culori,
Mugurind alintu-n vise, peste gându-mi le pogori.
În beţii de-arome sfinte, pe al nopţilor altar,
Clipa – harnică albină – bea din dulcele nectar
Şi în ludică ninsoare – zbor de fluturi visători,
Sub săruturi selenare, în condei mi te strecori.
Cosmică îmbrăţişare mă înlănţuie în zori,
Când petalele virgine cad pe foaie – reci fiori…
Fost-ai trecere de-o clipă, dulce floare de cais,
Dar eternul te cuprinde în poemul ce ţi-am scris.
Topice: Poezii | Comments Off on Femeie, floare de cais
Comentarii închise.
