Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

În slove te prelingi, vis de iubire

de Georgeta Muscă-Oană | August 31, 2011

Se isc-un vânticel ce îmi presară
Parfum de crizanteme îmbrumate,
În nesfârşita-mi veghe dulce-amară,
Lumina izvodirii mă străbate.

Cu paşii lini aluneci în odaie,
Nălucă blândă ce vii de prin Olimp,
Sub glasu-ţi cald tăcerea se îndoaie
Şi-n irişi cerne cu úmbrele de timp.

În slove te prelingi, vis de iubire!
Fărâmiţând tăcerea în cuvinte,
Mi te desprinzi din şaluri de-amintire
Şi-aievea-mi eşti poema ce nu minte
Cu luna stau la cină

Pe-arcada înnoptării, în tainicele castre,
Zvâcneşte libertatea şi-n trecerea-i barbară
Aleargă herghelia în preerii albastre;
Vin cai să se înfrupte din pajiştea stelară.

Foşneşte libertatea în temeri infirmate,
În colb de stele-i ceasul, secunda e orfană;
Cad hamuri de lumină prin coamele-nspumate,
Vin cai să se boteze în lumi fără prihană.

Ţâşnesc lumini sonore din nările-aburinde,
Coloane spiralate topite-n depărtare –
Şi-n crupele-argintate sudoarea se aprinde;
Vin cai să se adape din jgheaburi selenare.

Într-un festin edenic, cu luna stau la cină,
Sorb liniştea albastră, din stele muşc lumină.

Topice: Poezii | Comments Off on În slove te prelingi, vis de iubire

Comentarii închise.