Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

DIATA CEA MICĂ, DUPĂ FRATELE MEŞTER FRANÇOIS VILLON

de Adrian Botez | Septembrie 30, 2011

las moştenire cioclilor care
mă vor purta spre mormânt – o
bere  – de mult de mine
băută: i-am uitat ambalajul – i-am urinat
din belşug – curajul – puţin înainte de
a-mi da sufletul lui Aghiuţă – sub
masă – la piciorul cel şchiop – al
scaunului din stânga
tronului şi din dreapta
labirintului

…groparului – nu-i mai las
nimic: deja
când ne-am încăierat în crâşma lui Hristu
Deşteptu’ – i-am
scuipat direct în
gură – guma mea
bisericească – mestecată vreun ceas – crâncen şi cu
nădejde – şi – fraierul – a şi
înghiţit-o – ca
peştele momeala: să-i fie
de bine – şi de-o
săţioasă lipeală…internă
teribil de
ternă!

…celor care mă plâng
mustăcind ipocrit şi mă
scârbos – bârfesc de
pârâie varul de pe pereţi – le
indic locul unde am tras
ultimul vânt: să stea  – extatic  – şi
să-l – …nu… – nu să-l „deguste” – odorizant: nu
ci –  pe rând – să se frece la
ceafă cu parfumurile vintrelor mele
sfinte – prin scyllocharibdele din
sfinctere – şi să se aştepte la miluirile mele
postume: viitoare furtuni flatulative – cu
tunete şi trăsnete – furtuni de care – de
pe lumea cealaltă – voi avea grijă ca ei să
nu ducă lipsă

…muierilor pe care le-am iubit şi
mi-au arătat  – chirăitor – târtiţa – eu nu le răspund cu
aceeaşi măsură: menuete în poşete
flutur pe sub nasul visătoarei lor
pofte – dar – fireşte
menuetele de noapte le cânt eu – iar
poşetele de zi – pentru Cântec  – să şi le procure de la cei spre
care şi-au întors  – trădătoare de luni
floarea-soarelui!

…celor care nu m-au plâns – deşi mi-au tăiat
mărunt-mărunţel ceapa  – la
praznic – amintindu-şi  – cu
ceafa întoarsă – că n-am fost chiar
canibal – le las drept moştenire – chiorăiala de-o
viaţă a maţelor mele preasfinţite de Sfântul Duh al
foamei – a maţelor mele aghezmuite de
licoarea veşnicei  – zglobiei tinere fericiri – întru
fundul  Bisericii din Sticle – precum şi
timpul pe care i l-am refuzat
tatei – atunci când mi-a spus aşa: „acum – pe
loc – să-mi spui ce vrei să  faci în
viaţă: faci ca mine – sau
deloc!” – şi
deloc a fost…Amin!

…altceva – decât
praful de pe tobă (rezervat familiei mele de
bravi toboşari – din fată în
tată) – sincer
N-AM!

…valea!  – la
muncă! – la
oase!

…pomana de
Clopote Sfinte – trase de limba
fricii de moarte – s-a isprăvit!

Topice: Poezii | Comments Off on DIATA CEA MICĂ, DUPĂ FRATELE MEŞTER FRANÇOIS VILLON

Comentarii închise.