« MENUETE ÎN POŞETE | Principal | DIMINEAŢA, TOAMNA…. »
Poema Satelor
de Nicolae N. Negulescu | Septembrie 23, 2011
Poema Satelor
Au fost odată,ca într-o poveste
în ţară multe sate româneşti,
purtau bărbaţii caii de căpestre
sub roua revărsărilor cereşti
Amiroseau a izmă şi sulfină
grădinile,cerdacele şi-n case,
nevestele se îngrijeau de smirnă
la-mpodobirea Maicii Cuvioase
Câte-un bătrân şedea pe curmătură
cu bete înfăşurate peste ie,
dintr-o sobornicească învăţătură
privea cum rugineu frunzele-n vie
Smerite mume frământau pe cârpătoare
floarea făinii din prinosul mâinii,
se-destulase laptele-n urcioare
şi în ogrăzi se scuturau salcâmii
Cinsteau Pământul,vetrele,altare
îngenunchiau la vremea rugăciunii,
într-o Dumnezeiească sărbătoare
se întâlneu în Duh cu Serafimii
Au fost odată,ca într-o poveste
în ţară multe sate româneşti,
de unde mai sosea câte o veste
pe haricele aripi Îngereşti
Topice: Poezii | Comments Off on Poema Satelor
Comentarii închise.
