Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Vulturul şi codobatura

de Flora Mărgărit Stănescu | Octombrie 20, 2011

                             I

Se pare că în vremuri foarte-ndepărtate,
de unii foarte mulţi aproape-uitate,
peste păsările codrului domnea un vraci.
Treburile cârdurilor mergeau strună toate,

căci vulturul cu calm şi cu dreptate,
certa pe una, alteia-i da poveţe,
arăta fiecăreia cum să-nveţe,
că-n codru treaba trebuie împărţită,
că hrana nimănui nu-i gratuită.

Nori plumburii pe cer se adunară
întinse aripi mari, vulturul, vraciul
şi spre apus se îndreptă să zboare.
Rămase fără vraci o vreme, ciripiră
cum le era de altfel obiceiul,
care din ele are glasul cel mai tare,
să dirijeze păsările-n codru.

Dar după lungi şi aprige discuţii,
n-ajunseră la nici un rezultat.
Pe-o aripă de vânt soseşte vestea,
că din apropirere dintr-un luminiş,
codobatura-n chip de vraci soseşte.

În zori de zi, cu plisc plecat,
tot neamul păsăresc din lăstărişul tânăr,
dau aripa cu noul vraci, codobatura.
Aceasta…nemulţumită-n parte,
c-a trebuit să părăsească LUMINIŞUL,
c-ar trebui să ciripească … tare,
s-o poată auzi tot lăstărişul.
Fâlfâind din aripă, le trimise la treabă,
Iar ea se aşeză la umbră, pe o creangă.

                               II

Trecu o vreme pentru-acomodare,
codobatura cântărea deodată totul,
uitând că trebuie grăunţe pentru iarnă.
Un grangur, culese de prin vecini…o floare
şi o aduse-n dar codobaturii.
Aceasta mirosind gingaşa floare,
închide ochii când…balanţa scade.
O gaiţă porni atunci furtuna:
Cum? N-adună graunţe toată lumea?
Atunci de unde au graunţe pentru hrană?
Oh! Şi neamul păsăresc se face de ocară.

Nemulţumite se-adunară toate,
să ţină sfat în mijlocul pădurii.
Codobatura aflând cauza nemulţumirii,
ridică glasul galeş…voi sunteţi un stol mare…
iar eu … sunt numai una…
şi-apoi ce mai atâta tevatură,
pentru-o grăunţă, două…
rosti codobatura.

Văzând că nu-i dreptate, în mijlocul pădurii
şi-au pus prin scorburi rezerve pentru iarnă.
O rândunică în zboru-i avântat se abătuse,
prin lăstărişul tânăr şi sfatul auzise;
“Cirip, cirip! Deştepte sunteţi toate, nu zic,
dar dacă-n capul omului cât e de mare,
această dezlegare nu-şi află încă locul,
cum de-aţi crezut voi simple păsări care,
nu ştiţi decât să adunaţi cu ciocul,
s-aflaţi în codru rezolvare ? cum oare?    

(Morala: Nu numai în stupi sunt trântori.)„

 

Topice: Poezii | Comments Off on Vulturul şi codobatura

Comentarii închise.