« Elegie pentru a fi | Principal | Minunea Zinca(i), »
Toamna mea
de Georgeta Resteman | Octombrie 11, 2011
Toamna aceasta mi-e scrisă-n destin
Cu frunze pălind sub pribege-adieri
De vânt… port în mine sălbaticul chin
Şi-altar îmi zidesc din tumult de tăceri.
Cu râuri de soare îmi scald dimineţi
Cuminte, albastrul de cer mă-nfăşoară,
Sub flori ce se sting îngropate-n tristeţi
Zac muguri de gânduri ce mă-nfioară.
Când stelele cad peste ierburi uscate
Pe umerii gârbovi se-aştern, ruginii,
Speranţe ce-au fost până ieri nestemate
Acum… rătăcite-s prin câmpuri pustii.
Mi-e toamnă în suflet şi lacrimă cerul
Când cioburi de vise se sparg, rând pe rând
Prin ploaia de gânduri pluteşte misterul
Şi-un dram de speranţă nectar picurând.
Un lut frământat în licorile toamnei,
Un crez în Lumină şi-n gândul de bine,
Voaluri de-aramă ascund chipul „doamnei”
Marame de doruri de oameni şi-albine…
Cluj Napoca, 7 octombrie 2011
– UN CREZ ÎN LUMINĂ ÎN TOAMNA POEŢILOR –
Topice: Poezii | Comments Off on Toamna mea
Comentarii închise.
