Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Toamna mea

de Georgeta Resteman | Octombrie 11, 2011

Toamna aceasta mi-e scrisă-n destin
Cu frunze pălind sub pribege-adieri
De vânt… port în mine sălbaticul chin
Şi-altar îmi zidesc din tumult de tăceri.

Cu râuri de soare îmi scald dimineţi
Cuminte, albastrul de cer mă-nfăşoară,
Sub flori ce se sting îngropate-n tristeţi
Zac muguri de gânduri ce mă-nfioară.

Când stelele cad peste ierburi uscate
Pe umerii gârbovi se-aştern, ruginii,
Speranţe ce-au fost până ieri nestemate
Acum… rătăcite-s prin câmpuri pustii.

Mi-e toamnă în suflet şi lacrimă cerul
Când cioburi de vise se sparg, rând pe rând
Prin ploaia de gânduri pluteşte misterul
Şi-un dram de speranţă nectar picurând.

Un lut frământat în licorile toamnei,
Un crez în Lumină şi-n gândul de bine,
Voaluri de-aramă ascund chipul „doamnei”
Marame de doruri de oameni şi-albine…

Cluj Napoca, 7 octombrie 2011
– UN CREZ ÎN LUMINĂ ÎN TOAMNA POEŢILOR –

Topice: Poezii | Comments Off on Toamna mea

Comentarii închise.