Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

TRISTEŢI ESTIVALE

de Constantin Mîndruţă | Noiembrie 6, 2011

SINGURĂTATE DE TOAMNĂ

Nu e destul de toamnă, e-ndemn către uitare,
Mai sunt destule frunze ca răstigniri pe ramuri,
Sunt ca Iisus şi gândul la viaţa viitoare,
Mi-aşează fruntea-n palme, de dincolo de geamuri.
Mai pot gândi la tine ? Mă-ntreb şi n-am răspuns,
Mi-e frică să oftez de-atâta supărare,
Când ochii mi se spală în urma unui plâns,
Îi şterg cu amintirea ce-atât de rău mă doare.
Copacii ţin cu mine, dar eu nu ţin cu ei,
Lor cu singurătatea de toamnă le convine,
Sunt prea blânzi caii rămaşi fără de şei,
Sunt prea blânzi caii rămaşi fără de tine.
Şi de le-or creşte aripi, spre tine am să zbor,
Să nu fiu Făt-Frumosul, ci simplu, doar un zmeu,
Ce-şi apără comoara, comoara cea de dor,
Să nu se-mpartă-n două, să nu îţi fie greu.
Mă-ndeamnă iarăşi gândul să te iubesc în taină,
Zâmbesc spre neuitare, te port în el cu drag,
Sunt trist ca şi copacii rămaşi fără de haină,
Sunt trist atâta vreme cât nu te văd în prag.
Dar Dumnezeu mă ştie şi sunt mai liniştit,
Sunt dezlegat de patimi şi-n suflet găsesc pace,
Nu e o amintire în tot ce am iubit
Şi viaţa e frumoasă şi încă mai îmi place.
Te va aduce iarăşi în braţele-mi întinse,
Nu va mai fi-ntre oameni, în lume, despărţire,
Din candele sfinţite sunt stelele aprinse
Şi strălucesc în inimi cuprinse de iubire.

Topice: Poezii | Comments Off on TRISTEŢI ESTIVALE

Comentarii închise.