Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

POEMELE PĂMÂNTULUI

de Constanţa Abălaşei – Donosă | Decembrie 5, 2011

                          SPAŢIU ÎN OGLINDĂ 

                                          III.

 

                             Privesc cum oamenii

                             Se rotesc în tăcere

                             Mistuiţi de dorinţi

                             Asemenea unor frunze opace

                             Căzute accidental.

                             Multe lucruri au uitat oamenii,

                             De când trăiesc pe acest pământ.

                             Dar cea mai mare amnezie a ta

                             A fost atunci când mi-ai spus:

                             Priveşte universul!

                             Tu eşti copilul

                             Care vrea să vadă tot!

                                      Ce să văd?

                             Cele două trei raze de soare

                             Dintre norişori,

                             Cu multe ninsori.

                             Cele două-trei frunze zburând.

 

                             Îmbrăcămintea festivă

                             A pământului.

                             Şi undele de aur

                             Ale locului, ale oricărui loc.

                             Nu-i greu să-ţi faci

                             Fericirea vieţii desăvârşită.

                                      Cum?

                             Gândeşte despre fiecare lucru

                             În felul lui unic.

                             Pictează o pasăre, un copil,

                             O grădină, o fereastră.

                             Privind cerul

                             Descoperi pământul.

                             Privindu-mă pe mine

                             Te vei descoperi pe tine!

                             GENEZĂ PENTRU NATURĂ

 

                             Ce este geneza pentru natură?

                             Un spectacol îngăduit

                             De ambiguitatea soarelui

                             Hrănit pe rând

                             De umbrele lumii prezente

                             Dar care se vor risipi

                             Fără îndoială, în zori.

                              

                             Ce este geneza pentru soare?

                             Misterul unei tragedii;

                             Prevestirea

                             Unui întuneric vast!

                  

                             Ce este geneza dragostei?

                             Veşnicia suavă a iubirii

                             Rotindu-se îmn spaţiu.

                             Atunci când se clatină

                             Nu mai e sigură de sine,

                             Şi nici nu poate dura.

 

                             Dar geneza visului?

                             Drumurile pe unde ai trecut

                             Cu dorul îmblânzit.

 

                             Între vis ş dor

                             Nu-i nici o diferenţă!

                                      Explică-mi;

                             Dorul, este promisiunea

                             Unei posibile fericiri.

                             Pe când visul

                             Cheamă viaţa la realitate.

Visul atrage aerul vecin

Şi izvoarele cerului.

Visând vezi şuviţe  de păr

Ascunse-n umbra copacilor

Vezi propria ta sămânţă

Vezi drumul stelelor mari de pe cer

Prin colierul său de ferestre.

Vezi cuvintele ce pleacă

La auzul celor ce ascultă!

Vezi insomnia astrelor

Devorându-se unele pe altele!

Vezi luminozitatea inocentă

Şi cadenţele ei 

Ce nu pot fi auzite.

Vezi radiografia culorii,

          A universului

Şi a bulelor de aer.

Vezi cerul fulgurant

De fulgi, de stropi sau

Poate ploaia de artificii.

Prin vis

Vezi alt paradis!

         

 

                             CRIN ALB

 

                             Se desprinde în vâltoare

                             Mirosul de crin alb

                             Ca o mireasmă de boare

                             Îl mai simt la respirare.

                             Odată cu primăvara

                             Te-ai oprit, mi-ai dăruit

                             Crin şi ierburi proaspete,

                             Strălucirea-ţi de pe chip.

 

                             Cu îngerii dimpreună

                             Crinul binecuvântat,

                             Gingîşia mult dorită

                             Sufletului meu sălaş.

 

 

          Date despre autoare:

 

Născută la Brăila, grafician, pictor şi poet; „o creatoare scrupuloasă cu sine, ce scrie şi pictează sau desenează, dintr-un anume sentiment al datoriei faţă de sine şi faţă de ceilalţi” (Ana Maria Harţuche).

Numeroase expoziţii personale în ţară şi peste hotare.

          Volume tipărite:

„Sonate” – oezii, 1999;

„Anotimpuri pentru prietenii mei”/ poezii, 2002;

„Amintiri, dragi amintiri”/ proză memorialistică, 2002;

„Critorii Moldave ale Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi ale urmaşilor săi” / album de artă apărut la Editura Episcopiei Dunărea de Jos, cu binecuvântarea P.S.Casian, 2004;

„Amintiri care nu mor…” / proză memorialistică, 2005

„Epistole şi flori” / poezie, 2007.

Topice: Poezii | Comments Off on POEMELE PĂMÂNTULUI

Comentarii închise.