« POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE | Principal | COPILE, IA AMINTE… »
Darurile serii
de Nicolae N. Negulescu | Decembrie 16, 2011
Chipul durerii
Mă acopăr smerit
cu toate culorile
edenice
din crucea visului
să nu mai văd
cruzimea Lumii
aruncând în gol
Îngerii cuvintelor
Cunoaşterea necunoaşterii
Sâmburii pietrelor
mă cunosc
şi culorile tăcerii
din desişul umbrelor,
cârduri de gînduri
şiroind
ca o lumină topită ;
steaua oului cosmic
despletită pe ape…
Iar eu în adâncurile
vieţii sufleteşti
nu-mi desluşesc
paşii…
Crez
Cred în Cuvântul
creator de suflete
fiindcă-mi toarce
aur
în sânul limbii
crescute
cât Cerul zburător
în care mă văd
peste focul apusului
din uitarea trecătoare
Euritmii
S-a aprins altarul stâncii
din deschiderea adâncii
miresme de curcubeu
aurit în ochiul meu
Sfere, netezimi, spirale
sacre-mpărăţii astrale
meteori, punţi, galaxii
cresc pe ramii inimii
Topice: Poezii | Comments Off on Darurile serii
Comentarii închise.
