Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Doină repetată…

de Nicolae Nicoară-Horia | Decembrie 10, 2011

22 Noiembrie 1951- 22 Noiembrie 2011

Celor dragi

 

Tot mai puţin loc e pe pământ,

Maica mea are dureri de cuvânt,

Spre dimineaţă ea va naşte un fiu,

Prea târziu, prea devreme, nu ştiu…

Naşterea pruncului să-i fie uşoară,

Se sparge în ţăndări frigul de-afară,

De când îl aşteaptă, aşteaptă să vină

Ţipătul lui , răstignit în lumină!…

 

Frunză verde încă, frunză verde,

Copacul meu e tot mai cenuşiu-

60 de ani! Nici nu îmi vine-a crede,

Când au trecut atâţia nu mai ştiu…

 

Bate vântul rece printre crengi,

De unde vine n-aş putea să spun-

Tu singură eu ştiu că mă-nţelegi,

Mama celor trei bărbaţi de-acum:

 

Silvanus, Horia şi Dorul tău

Ce l-ai visat să-ţi fie fată-n casă,

60 de ani! Şi nu îmi pare rău

În urma lor ce Poezie lasă!

 

Câţi au rămas? O ştie Cel de Sus,

Cuvântul doar să-mi fie sănătos,

Încă mai am, încă mai am de spus

Atâta freamăt, poate cu folos!

 

Nu sunt bătrân, aşa precum se spune

În actele din starea mea civilă,

Tot sufletul în palme ţi se pune,

Precum în vremea când erai copilă

 

Şi eu copchil, acolo printre Moţi,

Cu toată fericirea de pe Munte,

Nu e târziu, eu ştiu că tu mai poţi

Să faci din el peste prăpăstii, punte.

 

Ţi-aduci aminte, ce nebuni eram,

Ca două curcubee însetate!

60 de ani! Atâţia oare am?

Iubita mea femeie, nu se poate!…

Topice: Poezii | Comments Off on Doină repetată…

Comentarii închise.