« Satul cu dor | Principal | Confesiune… »
Rugăciune
de Georgeta Resteman | Ianuarie 4, 2012
Boabe de rouă tremurând pe flori
Culeg cu buzele-mi de dor arzând
Iar ochii-mi plâng şi mă cuprind fiori
În noaptea lină mă trezesc… scriind.
Îmbrobonate, frunzele-mi şoptesc
Un cânt mirific coborât din cer
Mlădiţe de iubire ce-n linişte-nfloresc
Îmi dăruiesc credinţă, putere să mai sper.
Păşesc printre petunii şi salvii-mbujorate
Begonii rozalii, domniţe albe
Ce-adună-n ele vise-nmănuncheate
Corole împletite în minunate salbe.
Pământul reavăn, cu mantii divine
E sacră legătură şi loc de-nchinăciune
Trifoi cu patru foi zâmbeşte către mine
Şi mă îndeamnă tainic la dulce rugăciune.
Doamne, sfinţeşte-mi viaţa şi dăruie-o cu pace
Dă-mi bunătate-n suflet şi-o mare de iubire
Mai dă-mi înţelepciune din grâul ce se coace
Pâinea credinţei dă-mi-o şi-un dram de fericire!
Săcuieu, 4 iulie 2010
Topice: Poezii | 1 Comentariu »
14 Ianuarie 2012 la 0:03
[…] putere sa mai sper. Pasesc printre petunii si salvii-mbujorate Begonii rozalii, domnite albe […]Articol original Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this […]