Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Satul cu dor

de Georgeta Resteman | Ianuarie 3, 2012

La poalele Carpaţilor de-Apus
Luminile au străluciri de-argint
Acolo tot ce-i rău a fost răpus
Miroase codru-a floare şi absint.

Sub munte plin de doruri, răsfirat
Pe firul apei ce oglizi împarte,
Râtul Romanilor a fost odat’
Sătucul ce mi-a fost întâia carte

Din care am citit despre-omenie
Despre onoare, despre bunătate,
Nimeni nu-ţi cere-acolo o simbrie
Şi nici vreo taxă pentru libertate.

Căsuţe-mpodobite cu ştergare
Grădini de vis şi mândre curcubeie
Se-aştern covoare de mărgăritare
Ce rupte-s parcă din Calea Lactee.

Doar freamătul pădurilor ţi-ajunge
Să-ţi umpli sufletul de armonie,
De roua care fruntea îţi atinge
Şi tril de păsări într-o simfonie

Te ‘nalţă şi te poartă-n zări senine
Pluteşti, iubeşti şi speri şi dăruieşti
Precum dulceaţa-n stupul de-albine
Cu dragostea din oameni te-nsoţeşti.

Mi-e dor de-un petec de copilărie
Mi-e dor de-o oază de sinceritate
Mi-e dor de lelea şi de-al ei bădie
De-un aer pur şi de seninătate…

Cu fir de dor ţesut-am pânze fine
Înfăşurându-mi sufletul în tihnă
Eu am plecat, dar n-am uitat de tine
Sat de visări, tu eşti a mea odihnă!

De câte ori revin şi-ţi sărut glia,
Măicuţii mele, mâna, în pridvor
Purtând în suflet cald, melancolia,
Te voi numi mereu – SATUL CU DOR…

Săcuieu, 7 aprilie 2010

Topice: Poezii | 1 Comentariu »

Un răspuns to “Satul cu dor”

  1. Satul cu dor « StiriZiareRo spune:
    12 Ianuarie 2012 la 6:04

    […] carte Din care am citit despre-omenie Despre onoare, despre bunatate, Nimeni nu-ti cere-acolo […]Articol original Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this […]