Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

DINCOLO DE NORI…

de Dumitru Buhai | Martie 17, 2012

                                    Dincolo de nori, soarele oricând străluceşte,

                                    Iar razele lui fac cerul să lucească şi să zâmbească,

                                    Şi când vulturul planează-n văzduh voiniceşte,

                                    Mai sus de furtuna dezlănţuită-n lumea pământească.

 

                                    Vulturul a-nvăţat că locul lui de liniştire-n furtună

                                    Este s-ajungă dincolo de fulger, spre soare şi lună,

                                    Căci Însuşi Dumnezeu i-a dat aripi speciale să zboare,

                                    Fără să se teamă de tunete sau de furtuna mare…

 

                    Ca şi vulturul care-n furtună a găsit adăpostul cerului,

                    Zburând curajos dincolo de nori, în lumea misterului,

                    Când furtunile vieţii-n valurile supărărilor şi încercărilor

                    Se năpustesc ca un uragan, zboară şi tu deasupra norilor!

 

                    Dincolo de norii pământului  cu valuri de păcat gâlgâind,

                    Fiul Cerului se ridică pe aripile credinţei în lumea Misterului,

                    Ca să-şi afle liniştea mântuitului şi Soarele dreptăţii strălucind,

                    Dincolo de furtunile disperărilor din lumea rece a Pământului… 

                                                                     

 

                                                                                                  

 

 

 

 

 

Topice: Poezii | Comments Off on DINCOLO DE NORI…

Comentarii închise.