Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

INFERNUL TRAIULUI ÎN COMUN

de Cezarina Adamescu | Aprilie 2, 2012

 La majoritatea cuplurilor care au o vechime considerabilă de trăit împreună, se observă imediat deprinderi asemănătoare, un limbaj cu sintagme comune, chiar şi trăsăturile chipurilor devin aidoma şi veşmintele se aseamănă la coloristică şi croială, doar că sunt specifice bărbaţilor şi femeilor.

          E vorba de aceleaşi tabieturi, aceleaşi gusturi, sau unele complementare, aceleaşi „apucături”, care, după zeci de ani, înveşnicesc căsnicia într-o rutină care nu mai poate fi pusă la îndoială. Unde au dispărut gingăşia, drăgălăşenia, tandreţea, amabilitatea de altădată? Nici nu se mai obosesc să-şi spună unul altuia „bună ziua” şi „mulţumesc”. De declaraţii de dragoste, nici vorbă, ele au fost în urmă cu 30-40 de ani, acum nu-şi mai au rostul. Principala grijă devine mâncarea şi medicamentele.

          Există însă şi perechi de oameni ale căror contraste de caracter se adâncesc pe măsura trecerii anilor şi, dacă la început erau îngăduite, datorită iubirii care nivelează asperităţile, acum se văd clar şi chiar devin antagonice, până la manifestarea urii şi a violenţei casnice. Desigur există şi excepţii de la regulă, dar ele sunt atât de rare, încât, nimeni nu mai pomeneşte de ele.

          Nu e de mirare. Toate nemulţumirile acumulate într-o viaţă, pot răbufni în accese de furie şi de nemulţumire, care cu greu vor putea fi depăşite. Cei mai mulţi oameni care trăiesc în cupluri, ajung să se urască fiindcă împart acelaşi spaţiu, respiră acelaşi aer şi se stingheresc reciproc. Unora li se pare că partenerul/partenera consumă mai mult decât ei, indiferent ce: hrană, apă, lumină, căldură şi-şi fac un titlu de glorie din a se lua la întrecere unul cu celălalt în aceste privinţe. Un astfel de război psihologic vlăguieşte trupul şi spiritul până la anihilare. E o luptă qui pro quo.

          Astfel că, tovarăşul din tinereţe, devine duşmanul tău fiindcă: dă radioul prea tare, schimbă canalul TV, citeşte când tu vrei să dormi, cântă când tu vrei să citeşti, ş.a.m.d. Dar nici tu nu te laşi mai prejos şi faci, exact contrariul.

          Traiul în comun, dincolo de socializare devine…înstrăinare, singurătate-împreună, infern particular şi comun.

          Dar cum să-ţi schimbi comportamentul şi să faci cu totul altceva decât ceea ce îţi place, doar de dragul fiinţei cu care locuieşti împreună şi pe care, odinioară ai iubit-o?

          Foarte rare sunt perechile care rezistă şi se îngăduie iar porunca biblică „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”, a devenit o bagatelă.

          Aceasta în cel mai fericit caz, când Dumnezeu mai uneşte sub jurământ la altar cuplurile, şi oamenii nu trăiesc în desfrânare, după cum îi taie capul şi poftele, aşa cum se întâmplă în 90 la sută din cazurile actuale.

 

22 martie 2012

 

 

Topice: Diverse | Comments Off on INFERNUL TRAIULUI ÎN COMUN

Comentarii închise.