Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

POVESTEA RAIULUI

de Jianu Liviu-Florian | Aprilie 8, 2012

Mi-am dat să–mi fie Raiul, aici, pe lângă casă,
Pe lângă o grădină, cândva, cu lilieci,
Să îţi petrec, iubito, privirea ta frumoasă,
Să vreau să fiu în tine, şi singură, când pleci –

Mi-am dat să–mi fie Raiul, cu şcoala, în fereastră,
Cu amintiri din curte-i, în loc de moaşte sfinte,
Cu-o lume-atât de simplă, ce ne-nvăţa, măiastră,
Cum se continuă-n viaţă, iubirea de părinte –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, cu note şi cu premii,
Cu învăţat în tihnă, şi joacă pe maidane,
Cu cărţile citite din caierele vremii,
Şi-ambiţia de-a fi primul, nu ultimul din strane –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, fără Hristos, cu fete,
Ce le jucam pe scenă, sau admiram la clasă,
Nu am citit din Biblie  congresele  complete,
Căci întâlneam iubirea, şi-n lume, şi acasă –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, în sport, în teatru, jocuri,
În timbre, olimpiade, şi-ades, în poezie –
În marea de iubite, sorbite la sorocuri,
Perfectele Madone, ieşite din pruncie –

Mi-am dat  să-mi fie Raiul, în munte, şi în mare,
Şi iar în cărţi, şi-n oameni, ce ne munceau de veghe,
Eram colegi cu toţii, în marea întâmplare,
De-a nu şti că şi Raiul, purta, odată, zeghe –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, atât că la o vreme
Stăteam şi eu, la coadă, sau aş fi vrut lucioase
Reclame să existe şi-n Rai, printre poeme,
Sau printre cetăţenii ce se-mbulzeau la oase –

Mi-am dat să-mi fie Raiul  şi-atunci când – cum se-ntâmplă,
Un Rai mai bun, mai mare, mai sincer, mai deplin,
Se anunţase-n ţară… Bătea la noi, în tâmplă…
Atât, că-n loc de lapte, el oferea venin –

Mi-am dat să-mi fie Raiul şi când munceam, orbeşte
Ca Raiul pentru mine, să-l fac, şi să-l adun –
Şi el, cârlig şi nadă, în gâtul meu de peşte
Mi-a luat copilăria, cu tot ce-a fost mai bun –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi-aveam acum tot Iadul,
Şi poate nu se cade, şi totuşi vă mai spun,
Ce-a fost odată gratis, era acum meleagul
În care era banul, măsura a ce-i bun –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi nici chiar Dumnezeul
Făra de ban, sărmanul, n-avea vreun drept la viaţă:
Şi-am înţeles, cu vremea, din Biblie, eu, ateul,
Că şi credinţa este produs, şi ea, de piaţă –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi-acum, fără putere,
Le mulţumesc din suflet, la comuniştii care
Mi-au dat, odată, Raiul, din care, fără vrere
M-a scos naivitatea de-a vrea un Rai, mai mare…

Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi este Iad, în lume –
De Pofta e mai mare, e Iadul mai adânc –
De-aceea, Doamne, dacă te ştiu astăzi pe nume,
Îmi iartă şi păcatul, că încă, mai mănânc…

2 martie 2011 – 30 martie 2012

Topice: Poezii | Comments Off on POVESTEA RAIULUI

Comentarii închise.