Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Poeme de la Lucăceşti

de Elena Cîmpan | Mai 4, 2012

 SATUL MEU

 

satul meu fără apă

satul meu numai lut

neajuns ca să curgă

e mereu început,

e un vas ce aşteaptă

cerul tot să-l încapă

într-o formă de cruce

patru uliţe duce şi-aduce,

e carul mare pe pământ

e vorbă după vorbă-n vânt,

coboară zi de zi la moară

adus de spate – om de ceară,

e taină, vechi poem de-alean

e sat de-o vale şi un deal…

 

UITASEM

 

uitasem cum se-aude ploaia

din podul casei,

ca o nehotărâre până la piele,

până la pământ –

să nu te-ntorci niciodată singur,

să mă iei cu tine

când râul curge solitar

şi treptele de la prag devin cioplite

de-aşteptare,

să mă iei cu tine

în echilibrul celor două copilării

deschise lumii

prin ape de cuvinte…

 

PLĂCEREA DE A SPUNE  VERSURI

 

mi-am aşezat cărţile pe iarbă

şi-am început să le recit versuri,

mi-am aşezat poeţii pe iarbă

şi-am început să le recit versuri,

mi-am aşezat cititorii pe iarbă

şi-am început să le recit versuri,

mi-am aşezat criticii pe iarbă

şi-am început să le recit versuri,

te-am aşezat pe tine lângă ei

şi-am început să-ţi recit versuri,

 

m-am aşezat şi eu mai apoi pe iarbă,

oare mie cine-mi recită versuri?

 

 

 

Topice: Poezii | Comments Off on Poeme de la Lucăceşti

Comentarii închise.