« AM AŞTEPTAT DESTUL! – …CĂCI ÎNTRE TIMP… | Principal | POEM PENTRU MILE »
PÂNĂ LA DURERE
de Constantin Mîndruţă | Iulie 6, 2012
Liniştea nopţii se ascunde-n nori,
De-o rază mă agăţ ca-ntr-o părere,
Licăr de stele în ochi strălucitori
Şi te iubesc chiar până la durere.
Îngenunchez să spun o rugăciune,
Am cer pe cap şi-n suflet alte vieţi,
Aştept să se întâmple o minune :
Să-mi iei din zile multe dimineţi.
Încerc să te gândesc la deşteptare,
Dar neştiind pe lângă cine stai,
O scârbă se atinge de chemare
Şi te îndrepţi cu dracii către Rai.
Ai umbra răstignită-n cimitire,
Nu poţi să îţi mai faci nici cruce,
Dar Dumnezeu mă-ndeamnă la iubire
Şi gându-acesta către El mă duce.
Nu vei cunoaşte tihna împăcării,
Iar Judecata nu-ţi va da-nviere,
Vei fi o pată neagră-n colţul zării
Şi te iubesc chiar până la durere.
Vei inspira poveşti de grădiniţă,
Ca Vrăjitoarea, Baba Cotoroanţa,
Vei sta pe coji de nuci la Periniţă,
Urâtă-ţi va rămâne aroganţa.
Ai viaţa împănată cu ruşine,
Nu mai suporţi să te gândeşti la fapte
Şi ziua te ascunzi printre ruine,
Ai vrea ca timpul s-aibă numai noapte.
Ţi-ai lepădat creştina existenţă
Şi ai pierdut credinţa în cei Bine,
Apropiată mult eşti de demenţă,
Nu poţi trăi decât în lumi străine.
Viaţa trăieşte-n tine timpi isterici,
Te bântuie un Rău de disperare,
Mă spovedesc la preoţi prin biserici
Şi-i rog să-ţi facă o exorcizare.
Că Dumnezeu îndeamnă la zidire,
Iertare şi smerenie ne cere
Şi mirii au doar moartea despărţire
Şi te iubesc chiar până la durere.
18 iunie 2012 ora 08.25
citori
Topice: Poezii | Comments Off on PÂNĂ LA DURERE
Comentarii închise.
