Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

PÂNĂ LA DURERE

de Constantin Mîndruţă | Iulie 6, 2012

Liniştea nopţii se ascunde-n nori,

De-o rază mă agăţ ca-ntr-o părere,

Licăr de stele în ochi strălucitori

Şi te iubesc chiar până la durere.

Îngenunchez să spun o rugăciune,

Am cer pe cap şi-n suflet alte vieţi,

Aştept să se întâmple o minune :

Să-mi iei din zile multe dimineţi.

Încerc să te gândesc la deşteptare,

Dar neştiind pe lângă cine stai,

O scârbă se atinge de chemare

Şi te îndrepţi cu dracii către Rai.

Ai umbra răstignită-n cimitire,

Nu poţi să îţi mai faci nici cruce,

Dar Dumnezeu mă-ndeamnă la iubire

Şi gându-acesta către El mă duce.

Nu vei cunoaşte tihna împăcării,

Iar Judecata nu-ţi va da-nviere,

Vei fi o pată neagră-n colţul zării

Şi te iubesc chiar până la durere.

Vei inspira poveşti de grădiniţă,

Ca Vrăjitoarea, Baba Cotoroanţa,

 

Vei sta pe coji de nuci la Periniţă,

Urâtă-ţi va rămâne aroganţa.

Ai viaţa împănată cu ruşine,

Nu mai suporţi să te gândeşti la fapte

Şi ziua te ascunzi printre ruine,

Ai vrea ca timpul s-aibă numai noapte.

Ţi-ai lepădat creştina existenţă

Şi ai pierdut credinţa în cei Bine,

Apropiată mult eşti de demenţă,

Nu poţi trăi decât în lumi străine.

Viaţa trăieşte-n tine timpi isterici,

Te bântuie un Rău de disperare,

Mă spovedesc la preoţi prin biserici

Şi-i rog să-ţi facă o exorcizare.

Că Dumnezeu îndeamnă la zidire,

Iertare şi smerenie ne cere

Şi mirii au doar moartea despărţire

Şi te iubesc chiar până la durere.

                   

                       18 iunie 2012 ora 08.25

citori

 

Topice: Poezii | Comments Off on PÂNĂ LA DURERE

Comentarii închise.