« Al vostru sunt… | Principal | „DEŞTEPŢII” ŞI „PROŞTII” »
PINA CIND…
de Radu Botiş | Iulie 28, 2012
Pentru Dumnezeu,pentru tara lui
Legea este sfinta,grija orisicui,
Nu mai este vreme,nu vrem imprumut
Aparam cu cinste tot ce am avut.
Ne zimbesc strainii hulpavi la hotar
Stropii cu otrava intind in pahar,
Copii ii aduna de pe strazi,din case
Mame privesc jalea,pling neputincioase.
Soarele nu-i soare,raze pirjolesc
S-a intins prea mult pustiul grotesc,
Bucati din tarina s-au vindut bizar
Lacrimi,umilinta,seceta,amar.
Pina cind se stringe lantul umilintei
Pina cind se intinde timpul neputintei,
Pina cind cu totii in genunchi vom sta
Pina cind,o Doamne,mai putem rabda?
Romani,Romania-gradina sfintita
Vin altii,o lasa mereu neingrijita,
Neghina tot creste iar bobul de griu
Se scutura-n locul secatului riu.
Umiliti atita,trupu’ istovit
Pare fara vlaga,TU ne-ai parasit
Intristati am spune in necazu’ nost;
-Iisuse reinalta NEAMUL cum a fost.
Asta ni-i rugarea,fie in bun ceas
Oricine s-auda lacrima din glas,
Inima ce plinge,zbuciumul firesc
Din suflet strigarea in grai romanesc.
Autor: Omu’ de sub cruce
Topice: Poezii | Comments Off on PINA CIND…
Comentarii închise.
