Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

POVESTE CU DUMNEZEU

de Traian Rus | August 26, 2012

Cu ocazia inaugurării Muzeului Satului Oarţa de Sus, am fost privilegiaţi de a-l avea în mijlocul nostru pe părintele Cristian Pomohaci. Domnia sa este nu doar un cântăreţ fără egal, o stea strălucitoare din constelaţia geniilor,dar şi un povestitor cu mult har. Iată una dintre „poveştile” care m-au cucerit şi pentru care am permisiunea de a o împărtăşi cititorilor mei :
Înalt Prea Sfiinţia Voastră, Îngăduiţi-mi să vă mărturisesc ceva. Eram copil mic, ia aşa ca şi copiii ăştia. Şi mergeam pe jos din Rebrişoara peste deal, până la, nu ştiu dacă aţi auzit dumneavoastră de o mănăstire frumoasă în Maramureşul drag, de Mănăstirea Moisei.
Mergeam cu drag, cu prapori, cu oameni din sat. Mergeam desculţi, ca să nu ni se strice opincile. Mergeam din sat în sat şi io lucram două săptămâni acasă ca să mă învoiască părinţii, să mă lase să mă duc cu profeţii la mănăstire, la Moisei.
Şi când am ajuns acolo la mănăstire, într-un an a venit Inalt Prea Sfiinţia Sa, Arhiepiscopul Iustinian. Tras într-un car cu patru boi. Şi oamenii plângeau.Eu n-am ştiut niciodată până atunci ce înseamnă un episcop şi când l-am văzut am crezut ca- i Dumnezeu din cer.

Toată slujba mi-am dorit să fiu cât mai aproape de scenă. Slujba nu se auzea din cauză că ploua foarte tare şi toată lumea ţinea câte un parapleu şi cum curgea apa ploii pe parapleu era un zgomot aşa de mare, nu erau atunci microfoane şi staţii performante, încât nu se auzea sfânta liturghie, nu se auzea nici corul cântând. La un moment dat Dumnezeul meu de pe scenă, şi multă vreme am crezut că este chiar Dumnezeu, s-a întors către poiana aceea imensă de oameni şi i-a întrebat:

– Voi credeţi în Dumnezeu?  Şi femeile, coşcovite de frig şi nedormite şi oamenii nedormiţi, că toată noaptea s-o cântat acolo la Moisei, au răspuns:

– Credem.

– Atunci, dacă credeţi în Dumnezeu închideţi parapleauăle că nu mai plouă. Şi m-am uitat în spate. Sfios, sfios, câte un parapleu s-o strâns, câte-o umbrelă s-o strâns, dar nici n-a mai plouat până la sfârşitul sfintei liturghii.

Am plecat de la Moisei plângând de bucurie că l-am văzut pe Dumnezeu, c-o venit Dumnezeu la Moisei.
Ceea ce mi s-a întâmplat când eram copil mi s-a întâmplat şi astăzi.                                                             

Înalt Prea Sfiinţia Voastră,

Pe domnul Rusu, cel care ne priveghea cu GPS-ul telefonic drumul spre Oarţa Sus, îl întreb la un moment dat, văzând că plouă şi la Zalău şi pe vârful dealului din pădurea prin care treceam, dacă mai sunt oameni pe acolo.Şi mi-a răspuns domnul Rusu : –„Părinte, pe aicea nu plouă”. Deci în Oarţa de Sus nu ploua. I-am cerut voie să spun ce mi-a zis domnu Rusu : „Înalt Prea Sfiinţia Sa ne-a spus că astăzi n-are să ploauă în Oarţa de Sus pentru că s-a rugat lui Dumnezeu să nu ploaie pentru că are loc întâlnirea oamenilor credincioşi din Oarţa de Sus. Şi Dumnezeu l-a ascultat şi de această dată, ca de fiecare dată.          

Am închis telefonul şi am început să plâng.Mi-am spus că într-adevăr în Oarţa de Sus   s-a născut omul lui Dumnezeu. Domnul Rusu a afirmat la rândul său : „În Oarţa de Sus s-a născut omul lui Dumnezeu”.
Daţi-mi voie să cânt pentru dumneavoastră, cei care aţi avut privilegiul să aveţi un sfânt şi un înger pe uliţele satului.

Topice: Meditaţii | Comments Off on POVESTE CU DUMNEZEU

Comentarii închise.