« Despre… POEME INTERMINABILE | Principal | Schimbarea lumii prin cultură »
ÎN LINIŞTEA GRĂDINII
de Elena Trifan | Septembrie 19, 2012
O linişte de veacuri se-aşterne peste sat.
Plutea mireasma serii prin grădină.
Fluturii dădeau târcoale prin stupină
Şi glasul suferinţei se zbătea la geam.
Plângeau cocorii-n depărtare.
Scriau al glasului destin
Vreo nouăzeci şi trei de ani îmi pare
Trecuţi prin sită şi lumini.
Iubise flori şi soare şi lumină,
Muncise aprig pe ogor,
Tăcuse sacru în odihnă,
Şi-nnobilase sufletul cu flori.
Topice: Poezii | Comments Off on ÎN LINIŞTEA GRĂDINII
Comentarii închise.
