« ÎNTOARCEREA SPRE OBÂRŞII” | Principal | A dărui, a primi, a multumi: Happy thanksgiving! »
GLASURI INUTILE
de Adrian Botez | Octombrie 8, 2012
oamenii vin când îi cheamă Dumnezeu – nu
când se cheamă unii pe alţii
e prea mare gălăgie inutilă în lume
de parcă toate maimuţele şi-au aflat o
religie
astupaţi găurile prostiei – pentru Dumnezeu! –
ca să se audă doar Glasul Lui – singurul
utilizabil şi
garantat câştigător
***
O LUME
nu pot fi nici pedant nici înţelept
când lumea-i tristă de propria-i trădare
sunt mii de feţe – însă niciun piept
învolburat de suflet a strigare
atât urât se caţără pe-obraze
cât de hidoase-s gurile ca rect
…unde-au fost zeii şi-ale lor extaze
când cosmosul se prăbuşea-n direct?
toţi sorii – îngroziţi – tăcură-n glastre
lumina le-a căzut printre urzici
şi după ei se luară alte astre
sfinţii s-au fâstâcit – feştile tot mai mici
…nu mai veghezi – Îţi stă în gât vecia:
desfiinţează pielea – deodat’ cu râia…
***
PARADOXURI BANALE
toate războaiele s-au sfârşit – de aceea
oamenii încep să se ucidă cu
sete – gospodăreşte
de atâta linişte ameninţătoare – se aud
clar – răspicat – vocile
tuturor crimelor – strigând – pe rând – „prezent” – deşi
unele sunt trecute – altele
viitoare – soaţe
rimelor
astăzi nu există – mâine-i
neroadă bocitoare: la ce bun
atâta scrisoare?
nimeni nu poate face nimic – decât
să asasineze ceea ce crede că
nu seamănă cu sine: nu este reuşită crimă – decât
sinuciderea
e atât de rău – încât începe să fie
bine: a reînceput – irodică
mistică – pruncuciderea
***
DORINŢE-N SURDINĂ
mieri de lumină-n teii asfinţind spre veşted
amână umbrele – dar nu şi cânt de lebezi
plouă cu îngeri – ca şi când te lepezi
prin largi spirale se întorc la neted
nu mai voiesc decât blândeţe-n stingeri
abia-mi doresc – cât zbaterea de flutur
să nu mă doară ploaia cea de îngeri
de stropii ei să plâng şi să mă bucur
veniţi şi însoţiţi-mă-n uitare
lumine calde ale scurt-nefirii
şi-apoi zvâcniţi – cu tot cu mine – -n ceruri!
aşa durerile vor fi cu mult mai rare
şi moartea-i va cânta în stih iubirii
…m-au alungat istorii de măceluri!
***
CÂNTECUL CUCULUI
unde zbori – cuc răsfăţat
de izbelişte lăsat
pe cărări de codri?
unde zbori şi unde-mi duci
cucule rege-ntre cuci
soartă şi fraţi modri?
“la cireşul de lumină
din desişul de sulfină
cerbii păzesc leagăn
o cireaşă – stea gingaşă
arde-aleasă –
vârf de cânt şi tragăn!
acolo vin şi-şi alină
soarele şi luna plină
dorurile grele!
la izvoarele fecioare
picotesc stelele-odoare
în oglinzi rumoare…!
hai şi vină
lin şi lină
lângă somn de iele
cer şi dalbă jele
după ele
vin la Hrist – duios Îi cântă!
priviţi fraţi
şi suraţi:
trece-n licăr Maica Sfântă!
…adăpaţi
cerbi rămuraţi –
călăuză luaţi ”!
…l-ascultai
cuc din plai
monastiri clădind
din sulfini
dor de spini
şi dintr-un colind –
ş-am ajuns
ici la voi
teafăr şi doinind!
***
Topice: Poezii | Comments Off on GLASURI INUTILE
Comentarii închise.
