Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

GLASURI INUTILE

de Adrian Botez | Octombrie 8, 2012

oamenii vin când îi cheamă Dumnezeu – nu

când se cheamă unii pe alţii

 

e prea mare gălăgie inutilă în lume

de parcă toate maimuţele şi-au aflat o

religie

 

astupaţi găurile prostiei – pentru Dumnezeu! –

ca să se audă doar Glasul Lui – singurul

utilizabil şi

garantat câştigător

***

 

O LUME

 

nu pot fi nici pedant nici înţelept

când lumea-i tristă de propria-i trădare

sunt mii de feţe – însă niciun piept

învolburat de suflet a strigare

 

atât urât se caţără pe-obraze

cât de hidoase-s gurile ca rect

…unde-au fost zeii şi-ale lor extaze

când cosmosul se prăbuşea-n direct?

 

toţi sorii – îngroziţi – tăcură-n glastre

lumina le-a căzut printre urzici

şi după ei se luară alte astre

 

sfinţii s-au fâstâcit  – feştile tot mai mici

…nu mai veghezi – Îţi stă în gât vecia:

desfiinţează pielea – deodat’ cu râia…

***

 

PARADOXURI BANALE

 

toate războaiele s-au sfârşit – de aceea

oamenii încep să se ucidă cu

sete – gospodăreşte

 

de atâta linişte ameninţătoare – se aud

clar – răspicat – vocile

tuturor crimelor – strigând – pe rând –  „prezent” – deşi

unele sunt trecute  – altele

viitoare – soaţe

rimelor

 

astăzi nu există – mâine-i

neroadă bocitoare: la ce bun

atâta scrisoare?

 

nimeni nu poate face nimic – decât

să asasineze ceea ce crede că

nu seamănă cu sine: nu este reuşită crimă – decât

sinuciderea

 

e atât de rău – încât începe să fie

bine: a reînceput – irodică

mistică – pruncuciderea

 

***

 

DORINŢE-N SURDINĂ

 

mieri de lumină-n teii asfinţind spre veşted

amână umbrele  – dar nu şi cânt de lebezi

plouă cu îngeri – ca şi când te lepezi

prin largi spirale se întorc la neted

 

nu mai voiesc decât blândeţe-n stingeri

abia-mi doresc – cât zbaterea de flutur

să nu mă doară ploaia cea de îngeri

de stropii ei să plâng şi să mă bucur

 

veniţi şi însoţiţi-mă-n uitare

lumine calde ale scurt-nefirii

şi-apoi zvâcniţi – cu tot cu mine – -n ceruri!

 

aşa durerile vor fi cu mult mai rare

şi moartea-i va cânta în stih iubirii

…m-au alungat istorii de măceluri!

***

 

CÂNTECUL CUCULUI

 

unde zbori – cuc răsfăţat

de izbelişte lăsat

pe cărări de codri?

 

unde zbori şi unde-mi duci

cucule rege-ntre cuci

soartă şi fraţi modri?

 

la cireşul de lumină

din desişul de sulfină

cerbii păzesc leagăn

 

o cireaşă – stea gingaşă

arde-aleasă –

vârf de cânt şi tragăn!

 

acolo vin şi-şi alină

soarele şi luna plină

dorurile grele!

 

la izvoarele fecioare

picotesc stelele-odoare

în oglinzi rumoare…!

 

hai şi vină

lin şi lină

lângă somn de iele

 

cer şi dalbă jele

după ele

vin la Hrist –  duios Îi cântă!

 

priviţi fraţi

şi  suraţi:

trece-n licăr Maica Sfântă!

 

…adăpaţi

cerbi rămuraţi –

călăuză luaţi ”!

 

…l-ascultai

cuc din plai

monastiri clădind

 

din sulfini

dor de spini

şi dintr-un colind –

 

 

ş-am ajuns

ici la voi

teafăr şi doinind!

***

 

 

                  

     

 

Topice: Poezii | Comments Off on GLASURI INUTILE

Comentarii închise.