Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

A dărui, a primi, a multumi: Happy thanksgiving!

de Puiu Popescu | Octombrie 9, 2012

A dărui, a primi, a multumi : Happy thanksgiving !

A sti să primesti este uneori mai important decât să dăruiesti.
A primi cu adevărat darul care ti se oferă inseamnă a-i sustine, subtil, celui care oferă starea de deschidere pe care el o initializează in acel moment.
Dacă cel care dăruieste va observa că darul său nu este primit cum trebuie (cu bucurie) va suferi, oricat de detasat ar fi in ceea ce priveste actiunea sa de a dărui.
Cel cu adevărat generos este cel care stie să primească dar cel mai important este ca cel care primeste să stie să fie recunoscător să poată să multumească.

Existã multe moduri de a exprima multumirea . A spune “multumesc” nu este doar o chestiune de bune maniere între oameni, dar, de asemenea, o expresie profundã de recunoastere a bunătătii.
Un sentiment bun devine, din cauza unei fapte bune , un mesaj pozitiv proiectatã înapoi la persoana care a efectuat actul de bunãtate.
E o expresie a recunostintei, el reflectã aprecierea si gradul de îndatorare fata de persoana care a efectuat actul de bunãtate .
Acest act , firesc in relatiile cu oamenii, trezeste si împuterniceste generozitatea dintre de beneficiar si dãruitor.. Aceste cuvinte sunt destul de simple sã spun, dar încã foarte dificil pentru unii de a livra.
Este important sã învãtãm cum sa spunem “Thank You” pentru cei care împãrtãsesc din a lor energie – si resurse cu noi, deoarece ajuta la repararea eforturile si repararea îndoielilor din interactiunile noastra. Binefacerea este în fond un dar, nu de fiecare data meritat de cel care îl primeste, asa cum multumirea si recunostinta reprezinta răspunsul la un act de generozitate.
Celor din casă li se pare firesc să primească în fiecare zi mâncarea pe masă, fie că au făcut, fie că nu au făcut ceva pentru a o merita, dar străinului (ostenit si flămând) care este primit în casă si ospătat, bunătatea gazdei i se pare o binecuvântare de la Dumnezeu si inima îi e plină de recunostinta.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii aduceau pretutindeni multumiri zeilor pentru recolte sau alte bunuri dobandite.
Vechii greci onorau pe Demeter, zeul agriculturii, romanii celebrau festivalul Ceraliei, iar hindusii tineau un festival pentru Gauri, zeul recoltelor.
Nativii din America de Nord tineau ceremonii de multumire pentru recolte cu mult inaintea sosirii primilor europeni in Lumea Noua. Ei se rugau, dansau si se antrenau in diferite jocuri, aducand multumiri divinitatilor pentru recoltele de porumb, fasole, dovleac, orez salbatic si fructe de pădure (berries).

În Canada (v. Canadian Heritage), întreaga Confederatie a sărbătorit, pentru prima dată în acelasi timp, Ziua Recunostintei in 1872, în cinstea însanatosirii Printului de Wales (cel care va deveni Regele Eduard al VII-lea), dupa o serioasa boala.
De atunci încoace, prilejurile de celebrare au fost diverse: sfârsitul razboaielor sau al epidemiilor de holera, predominând, însa, multumirea pentru binecuvântarile si binefacerile lui Dumnezeu pentru roadele toamnei si pentru poporul canadian în general.
Imigrantii americani aduseseră si ei in Canada traditiile Zilei Recunostintei .
Timpul strangerii recoltei in Canada este, insă, mai scurt si recolta se coace mai devreme, asa incat canadienii au inceput, din 1931, să sărbătorească Ziua Recunostintei in octombrie.

Si totusi, dincolo de formele exterioare perpetuate, sărbătoarea rămâne la confluenta dintre religios si laic, ca multumire adusa lui Dumnezeu pentru binefacerile de peste an si ca sărbătoare agricolă, a culegerii roadelor pământului. Este resimtită ca atare chiar si de către comunitătile contemporane urbane. Manifestarea este întâlnită la foarte multe popoare care organizează festivaluri de toamnă pentru a celebra recoltele îmbelsugate culese.
În România aveam Ziua Recoltei (în care pietele se umpleau cu produse de calitate, transformând sarbatoarea în prilej de achizitionari de provizii pentru iarna), reflex al mult mai vechilor sarbatori traditionale legate de strângerea recoltei.

Cum putem noi astăzi să percepem (dincolo de formalismul unei sărbători de împrumut) aceasta zi si ce-ar putea stârni ea în constiintele noastre de români si de imigranti?
Cred ca în nici o ipostaza „duhul sărbătorii” în cauza nu ne poate fi foarte străin.
Ca imigrant, fiecare dintre noi reface, într-o măsura mai mare sau mai mică, traseul primilor pelerini, confruntându-ne cu dificultătile supravietuirii în climatul Lumii Noi, iar când primele roade încep să apară, nu se poate să nu se nască măcar un gând de recunostintă pentru sansa oferită de a o lua de la început.

Binefacerea este în fond un dar, nu de fiecare dată meritat de cel care îl primeste, asa cum multumirea si recunostinta reprezintă răspunsul la un act de generozitate.
Celor din casa li se pare firesc să primească în fiecare zi mâncarea pe masă, fie ca au făcut, fie că nu au făcut ceva pentru a o merita, dar străinului (ostenit si flămând) care este primit în casa si ospătat, bunătatea gazdei i se pare o binecuvântare de la Dumnezeu si inima îi e plină de recunostintă.

Nu vream să spunem, acum, ca noua tară îl copleseste pe imigrant cu daruri, ci doar că îi deschide o usă pentru o nouă viată (cu nimic mai prejos decât bucată de pâine primită de călătorul străin).
Mai apoi, in fiecare dintre noi, ca români, stăruie, sper, chiar dacă uneori superficial, o mentalitate crestină si agrară, asa incat o asemenea sărbătoare, înteleasă în profunzimea ei, n-ar putea decât să ne umple inimile de bucurie.

Cu acest prilej – si nu numai, să fim adânc recunoscători Proniei Divine si să multumim lui Dumnezeu pentru ca existăm, pentru sănătate, pentru impliniri, pentru reintregirea familiilor noastre, pentru depăsirea momentelor dificile ale vietii, a bolii, a necazurilor.

Datorăm, recunostinta tării de unde venim, unde ne-am născut, unde am invătat.
Sa fim recunoscători celor care au contribuit la formarea noastră, la constituirea experientei noastre de viată, fie ei părinti, profesori, colegi, prieteni.
Sa fim recunoscători tuturor celor pe care i-am simtit aproape, celor care ne-au intins o mână la nevoie.
Să fim recunoscători familiilor noastre , inaintasilor nostri care mai sunt lângă noi, memoriei celor care nu mai sunt, precum si copiilor nostri -pentru ajutorul si afectiunea lor.
Cititorilor, colaboratorilor, grupului creeat pe lângă Observatorul, le suntem recunoscători pentru buna vointa si bunele intentii.

Happy Thanksgiving !

c

Puiu Popescu     10/6/2012

Topice: Diverse | Comments Off on A dărui, a primi, a multumi: Happy thanksgiving!

Comentarii închise.