Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

O NOUĂ REVENIRE LA PLOIEŞTI, LILIANA ANASTASESCU – UDRESCU

de Elena Trifan | Noiembrie 8, 2012

La sfârşitul lunii septembrie şi începutul lunii octombrie 2012 Muzeul de Artă din Ploieşti găzduieşte expoziţia de pictură, tapiserie şi ceramică a artistei Liliana Anastasescu Udrescu, fiică a judeţului Prahova, stabilită în Belgia de unde revine cu drag atrasă de amintirile copilăriei, cât şi cele de cele ale profesiei de dascăl la Liceul de Artă din Ploieşti în perioada 1968-1986.

Artista se remarcă printr-o activitate prodigioasă în domeniile amintite, participând până în prezent la numeroase expoziţii  personale şi de grup din ţară şi din străinătate, îndeosebi în Belgia şi  Germania.

Expoziţia din acest an a constituit în bun prilej de a strânge laolaltă artişti plastici, aparţinând mai multor generaţii al căror talent înnăscut a fost modelat şi valorificat sub îndrumarea măiastră a dascălului Liliana Anastasescu Udrescu cât timp a fost profesor la Liceul de Artă din Ploieşti.

Sensibilitatea şi delicateţea artistei, dragostea faţă de natură, respectul faţă de elemente aparţinând mitologiei, istoriei şi geografiei naţionale, faţă de mari artişti ai lumii se revarsă în forme rafinate şi originale în lucrările ce pot fi admirate în sălile Muzeului de Artă din Ploieşti: „Ianus”, „Cavalerul trac”, „Ritual”, „Zodiac”, „Neînvins exodul”, „Zimbrul roşu”, „Zimbrul alb”,  „Înălţare”, „Zbor nupţial”, „Joc de-a zborul”, „Logodna”, „Dincolo de oraş”, „Peisaj”, „Crengi”, „Păun”, „Structuri vegetale”, „Fluture”, „Vas cu aripioare”, „Aripă”, „Drumul luminii”, „Orizonturi”, „Poartă”, „Îmbrăţişare”, „Sacrul”, „Jurământ”, „Cubism”, „Omagiu lui Dali”, „Japoneza”, „Ştefan cel Mare”, „Mihai Viteazul”.

Graţie talentului autoarei, propriei viziuni despre lume, asistăm la o stilizare a formelor, motivelor şi culorilor, la o abstractizare a concretului care se transformă parcă în idee subtilă, caldă şi generoasă, la o coexsitenţă a specificului naţional cu exostimul, a sacrului cu profanul, a tradiţiei cu modernitatea.

Elemente ale lumii materiale prelucrate artistic: piatră, lână, culoare, în imagini de mare fineţe reuşesc să comunice teme şi motive dragi autoarei: jocul, nunta, zborul, relaţia dintre destinul uman şi lumea astrelor, evadarea într-un spaţiu sensibil şi delicat al lumii vegetale şi animale înscris într-un etern circuit al luminii sau să contureze chipuri de personaje şi personalităţi emblematice pentru existenţa poporului român.

Autoarea Liliana Anastasescu-Udrescu se autodefinşete nu numai prin imaginea plastică, ci şi prin cuvântul candid şi bine cumpănit, cuprins în expozeul rostit cu ocazia vernisajului, reuşind să ne transpună în atelierul creaţiei cu emoţiile, bucuriile şi neîmplinirile lui: „Trecând în revistă expoziţia mi-am aminitit încă o dată entuziasmul şi febrilitatea cu care m-am aşezat de fiecare dată în faţa gherghefului ca să transpun o compoziţie; zecile de mii de ore petrecute în atelier au reprezentat tot atâtea momente de efort şi de îndoieli, de satisfacţii, dar şi de nemulţumiri.”

O subtilă comparaţie face artista între domeniul artelor textile şi cele care folosesc materiale moderne: „Alegerea făcută odată – domeniul artelor textile – m-a purtat pe un drum care astăzi mi se pare din ce în ce mai puţin solicitat.

Se vorbeşte tot mai mult de instalaţii, de performanţe…, se folosesc alte materiale decât lâna, aşa cum ar fi, de exemplu, cablurile metalice, fibrele sintetice, obiectele de uz curent, deşeuri de tot felul…”

Înţelegând importanţa muzeelor pentru conservarea şi asigurarea finalităţii operelor de artă Liliana Anastasescu – Udrescu a donat o parte din creaţiile ei Muzeului  de Artă din Ploieşti „Am convingerea că, fără existenţa muzeelor, operele de artă ar duce o viaţă searbădă şi, mai grav, ar fi condamnate în marea lor majoritate să dispară prin neglijenţă sau prin uitare, am decis să donez cea mai mare parte a colecţiei personale de tapiserii Muzeului de Artă din Ploieşti, oraşul copilăriei, adolescenţei şi al maturităţii mele artistice, într-un cuvânt, oraşul sufletului meu. Ele se vor alătura celorlalte lucrări ale mele achiziţionate de-a lungul timpului de către Muzeu.”

În ceea ce priveşte receptarea operei de artă, autorea exprimă o părere asemănătoare cu cea a lui Caroline Mierop, directoarea Institutului de Beaux-Arts de la Cambre – Bruxelles, care la întrebarea „Ce aţi dori să găsiţi într-o operă de artă? a răspuns: <Ce-aş vrea să găsesc într-o operă de artă este un amestec de intrigă, de tulburare, de uimire. O operă de artă trebuie întâi să mă surprindă; imaginea operei ar trebui apoi să-mi rămână în memorie o bucată de timp: o oră, o zi, o lună sau toată viaţa.>”

Reprezentativă pentru relaţia operă de artă – receptor este şi completarea adusă de autoarea expoziţiei: „Aşa gândesc şi eu, adăugând doar că o operă de artă ar trebui să fie un pic rebelă şi să determine privitorul să-şi pună întrebări.”

            Expoziţia Lilianei Anastasescu-Udrescu a reuşit într-adevăr să ne ofere momente de  revelaţie spirituală, de uimire şi curiozitate, provocând-ne o puternică emoţie artistică.

Topice: Recenzii | Comments Off on O NOUĂ REVENIRE LA PLOIEŞTI, LILIANA ANASTASESCU – UDRESCU

Comentarii închise.