« Îngemănare fericită între poezie şi pictură | Principal | Cântecul mâinilor, auzul ochilor »
A venit bunica
de Jianu Liviu-Florian | Decembrie 18, 2012
A venit bunica, de prin ceruri, jos,
Sa se-nchine-n strana, Domnului Hristos.
Parul, ca argintul, mana, cum e ceara,
Dreapta, cum e graul, buna, cum e tara.
N-am vazut, pe lume, sa se-nchine-un munte,
Cum isi duce buna, dreapta ei, la frunte.
N-am vazut pe lume, leganat de coasa
Lacrima sa-i taie Domnului in casa.
Cata rugaciune nu a adunat
Cinei cea de taina, pusa langa pat?
Inauntru-i, lacrimi cate nu a strans
Sa nu-i vada cerul hohotul de plans?
Cati orfani in lege, cum a fost si dansa
N-au avut o casa-n inima ei, plansa?
Cati copiii din ceruri nu i-au fost frati vii,
Pana cand, pe buze, sangele – i tasni?
Doar aici, in strana, sub povara humii
De muncit, ca roaba, alor ei, si lumii,
N-a ajuns bunica… doar acum, pe cand
A venit din ceru-i sufletul flamand …
Si se tot inchina, pentru fiecare
Palma, pumn, sudalma, suturi din picioare
Cate-a luat in viata, si de la barbat,
Si de la o lume, care a tot dat …
Cat era de bine, ea statea cu frica…
Si ducea o casa-n carca-i de furnica…
Sub obroc tinandu-si marele ei viciu –
Caci avea pacate – NU AVEA SERVICIU…
Si acum, cand lumea-i plina de pacate,
Caci servicii n-are, nici in strainatate –
Cobora bunica, pe pamant, din cer –
Sa se roage pentru cei ce n-au, si cer…
Ce sa le dea dansa? Dintr-un bot de duh,
Care-si face cruce dreapta, prin vazduh?
Ce sa le dea dansa? Dintr-un bot de tara,
Care vrea o paine, insa nu mai ara?
Ce sa le dea dansa? Ce-a muncit un car,
Fara de tagada, fara de salar?
Ce sa le dea dansa? Care si-a dat tot?
Ultima suflare, pentru vreun nepot?
A venit bunica, de prin ceruri, jos,
Sa se-nchine-n strana, Domnului Hristos.
Parul, ca argintul, mana, cum e ceara,
Dreapta, cum e graul, buna, cum e tara…
25 octombrie 2012
Topice: Poezii | Comments Off on A venit bunica
Comentarii închise.
