Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Bateţi măi flăcăi!

de Virginia Paraschiv | Decembrie 20, 2012

 Doctorul parca într-o deplină inocenţă în faţa unui magazin central. Avea o dilemă , ce să facă mai întâi, să meargă la farmacie după medicamente pentru un prieten beteag, sau   să-şi plastifieze diploma de Cavaler al Cetăţii Literare. Zăbovind îngândurat la prietenul bolnav taman în prag de sărbători, doctorul dădu prioritate datoriei. Mândria de sine mai poate aştepta. Văzu că în   stânga  maşinii sale, buburuza cum o botezase el cu umor şi duioşie, staţiona o dubă albă, cu insemnele Poliţiei inscripţionate cu majuscule arătoase şi generoase. Simbolul de vopsea al ordinii de drept. Din dubă coborâră doi flăcăi vânjoşi, stâlpi făloşi ai susnumitei ordine de drept.

– Actele la control, scandă unul din dubleţi, străjuit în apărare preventivă de perechea lui.

– De ce, n-am făcut nimic, răspunse doctorul , tresărind surprins la vederea celor doi voinici ai breslei  poliţiste.

Vestele de culoarea prazului  crud şi cu chipiile semeţite către cerul pământiu  frăgezeau ideea de autoritate şi putere. Doctorul decise să nu se pună în gură cu  flăcăii legalităţii prăzulii. Or fi şi ei în misiune, epurează poate centrul de şmenarii şe de hoţii de buzunare, poziţionaţi strategic în pâlcuri dătătoare de fiori.  Repetă mecanic întrebarea:

-De ce vreţi să mă legitimaţi, n-am făcut nimic.

-Hai tataie că n-avem timp de gargară, ai trecut la stop pe roşu, ai rămas fără permis.

-Sunteţi în eroare, n-am trecut pe roşu, trebuie să dovediţi.

– Mata te-ntreci cu cu gluma, ai fost filmat.

Doctorul amuţi cuprins de perplexitate. Într-adevăr duba se ţinuse după el, chiar aşteptase cuviincios ca aceasta să-l depăşească, dar uite că n-a fost să fie aşa. Se gândi  să scotocească după un act de identitate şi să câştige timp, timp pentru a-şi veni în fire. Se aplecă spre torpedou unde avea actele sale de identitate şi ale maşinii. Deodată simţi o smucitură zdravănă din spate. Fulgerător s-a trezit  afară din maşină. Apoi simţi cum este îmbrâncit cu sete. O lovitură scurtă şi o durere feroce sus la umăr. Fusese izbit cu braţul de muchea de sus a portierei deschise.

-De ce mă loviţi, ce v-am făcut.

-Vă rugăm să prezentaţi actele la control.

Se adunase lume, cineva filma, flăcăii schimbaseră din mers registrul lexical. Intraseră pe banda mecanică şi inexpresivă a politeţii funcţionăreşti.

De durere şi derevoltă doctorul parcă nici nu mai simţea durerea. Simţea că s-a întors în timp, în timpul miliţiei doctrinare. Şutul în fund, inevitabila căzătură pe brânci, rânjete devoratoare, pumni în gură, peste ochi  şi bocancul finalizator: erai un terci roşu  împestriţat cu praf sau cu noroi, cum era vremea, după caz. Astea erau bătăile benefice, mai exista un sortiment, bătaia în incinte cu podeaua lavabilă, ciment. Doctorul ieşi din bucla timpului trecut şi se văzu pe sine în plin prezent moralizator. Domnule, vă rugăm, domnule vă rugăm, nu vă opuneţi identificării, vă rugăm, vă rugăm că dacă nu, suntem siliţi să vă luăm cu duba. Doctorul îşi regăsi şi echilibrul pe două picioare, şi vocea contestatară prea bine cunoscută din scrierile sale. Pentru că e bine să specificăm că personajul nostru, doctor, doctor misionar, era acum un scriitor prea bine cunoscut pentru talentul său de a scotoci printre hârdaiele istoriei comunismului românesc.

-Nu vă dau niciun act.

-Mă prevalez de dreptul la tăcere.

Scandal de pomină în stradă. Şmenarii îşi agitau teancurile de valută liniştiţi, şuţii ciordeau covrigi de pe tarabă, o tanti n-avea loc de trecere, se-mpiedica de „boşorog”,  un domn mai spilcuit behăia castrat „ţi s-au urcat  drepturile la cap, du-te şi te răcoreşte în Săsar”, iar un tânăr cu blugii artistic descusuţi opină principial „ nu mai staţi la cioace cu bunelul, puneţ-i cătuşe”.

Scriitorul doctor se urcă  în dubă, din doi apărători ai ordinii de drept se făcură în dubă patru, bătăuşul prim  clocotea de furie , nu reuşise să legitimeze un bătrân, or să râdă toţi  de el, degeaba a aranjat să fie dat la televizor, ce să vadă şefii, că s-a tot rugat de un bătrân, mama ei de viaţă , de şefi şi de serviciu, a rămas mai mult ca sigur fără prima de Crăciun. Perechea lui se potolise, asta e , măcar nu s-au lăsat impresionaţi de moşul recalcitrant şi-l vor rezolva la sediu. Duba se goli de conţinut la Poliţia Municipală, mai săriră în ajutor colegial pentru escortarea  vinovatului exponenţial, încă doi tineri înalţi şi impunători.  Cei şase poliţişti emanau de sănătate şi de plictiseală. Prezenţa unui recalcitrant septuagenar le în viorase ziua de serviciu. Scăpaseră pe moment de gustul coclit al rutinei cotidiene. Reţinutul adus cu duba mustea de pitoresc.  Venise parcă dintr-un film american să te tăvăleşti de râs, cerea ba asistenţă medicală, ba avocat, a vrut să aibă lângă el nevasta, uite că o are, a chemat-o prin telefon, numai gărgăuni în capul lui, drepturile omului, învăţaseră parcă la şcoală aşa ceva, unul dintre ei chiar şi-a amintit şi cum plecase din oră la o ţigară . Doctorul vorbea de unul singur, spunea că-l doare mâna, zicea că-i doctor, foarte bine să se trateze singur. E la poliţie, nu la băi termale. Băi fraţilor, da căpos mai e, nici acum nu ne dă actele. Să-i facem o percheziţie corporală, să vedem dacă-l ţin balamalele să mai vocifereze.

-Du-te la procurorul de serviciu, ia cardul şi portmoneul, fugi, nu mai sta pe aici, şopti doctorul soţiei sale.

A rămas singur în haita cea voiasă. A urmat ce a urmat. O percheziţie corporală minuţios executată de un poliţist tăcut. Cu insistenţă tendenţioasă pe organele genitale.”uite-al dracului ce dotat e moşu”, spuse cu ciudă poliţistul examinator. Ca doctor a perceput maliţia palpării. Nici nu a clipit, a rămas stană de piatră. În cele din urmă experimentul s-a încheiat. Ziua de serviciu trecuse cu folos. Au raportat că au avut o misiune complicată cu un individ periculos. Au muncit cu toţii de i-au luat dracii până l-au identificat. Va fi în regulă. Gagiul rămâne fără permis, nu are decât să plece , pentru că refuză să semneze, pleacă şi fără proces verbal. Iar pentru atitudinea de sfidare a organelor legale  poliţieneşti, i se întocmeşte ca supliment, un dosar penal. 

Haita pleacă la supa de cină cu conştiinţa împăcată. S-a făcut dreptate în oraş. Ăsta de se dă drept doctor şi scriitor are două bucurii pe cap, o contravenţie şi o infracţiune de sfidare a autorităţii.

Cinste vouă dragi flăcăi, bateţi, bateţi măi!

Colindaţi, flăcăi, colindaţi!

                                        Virginia Paraschiv

                                         Baia Mare

                                    19 decembrie 2012

NOTĂ

ORICE  ASEMĂNARE CU EVENIMENTE  REALE PETRECUTE  ÎN  BAIA MARE PE  17  DECEMBRIE 2012

ŞI CU SCRIITORUL MIHAI GANEA ,  CU CERTIFICATUL MEDICO-LEGAL CARE ATESTĂ FRACTURĂ ÎN URMA UNEI  HETEROAGRESIUNI ,  Nu ESTE ÎNTÂMPLĂTOARE.

Topice: Diverse | Comments Off on Bateţi măi flăcăi!

Comentarii închise.