Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Grupaj de poezii

de Adrian Botez | Februarie 9, 2013

ŢARA ANA

                              închinată  lui Gheorghe Zamfir31 decembrie 2012

 

ca pe Cenuşăreasa-o vor pe Ţara Ana

sub spuză şi mizerii să-i îngroape

icoana-i de Ileană Cosânzeana –

de zor mormânt în bezne vor să-i sape

 

o ţară fără Nord e Ţara Ana

ţoapele şi mârlanii: importaţi păduchii

sub lălăieli soioase îi ascund toţi rana

rachiul prigonirii-i arde-ncet rărunchii

 

i-au smuls carpaţii şi-au târât-o

sleită în amurg de babiloane

nevertebrată sclavă şi-au dorit-o

s-aplaude tonţii iadul din betoane

 

o au zidit-o-n pâclă şi-n trădare

dar stearpă-i în baladă Ţara Ana:

va ţine-o vreme templul tău – Satana

pentru că – biet hoinar – Manole habar n-are

 

eşti  ştrenguită târfă-a tuturor

o hetairă – când tu eşti doar Trista:

dar peste golgote şi zid – pluteşte zbor

şi-n raiuri – Ana-i soră cu Precista!

 

…cum stăm noi răstigniţi de farisei

s-aude plânsul din zidire:

cu cât vom sângera mai mult înaltul stei

cu-atât scurta-vom drum spre fericire!

 

căci lacrimile Anei curg ca roua

mânia lor se suie-n pălălaie

topind piroane – lănţuirea-a doua

s-aeriseşte pân’ la cânt de naie!

 

…o – Ţară Ană fără de noroc

s-apropie al Învierii sfânt soroc!

***

 

DAŢI JOS ODATĂ NAIBII UNIFORMELE ALEA

 

daţi jos odată naibii uniformele alea

albe şi negre – negre şi albe – ale

crimei – ziduri de temniţă ale

umanităţii şi

Neamurilor

 

Dumnezeu nu ne-a născut – în burţile

mamelor noastre – încovrigaţi de ură – învrăjbiţi precum

şerpii – nu ne-am trezit în

uter – încă de mormoloci – cu

arme de fier şi cu scutul în palme  – Dumnezeu nu ne-a

vrut piese pe o tablă – etern explozivă – de

şah – a

lumii fără puncte cardinale

mahmure – neroade

 

jupuiţi-i de piele pe popii care binecuvântează armele

de fier şi războaiele fierului – ardeţi-i de vii pe popii care – cu

înmărmuritoare neruşinare – Îl

aduc martor şi instigator la crimă pe

Neştiutorul de Rele – Nazarineanul

Cel Blând – Răstignitul Kabbalei

 

bateţi cu ţăruşi – precum în  cer aşa şi pre

pământ – puncte cardinale – la fiece

răspântie a limbilor şi dansurilor sacre şi

faptelor voastre de ilustre şi atât de vrednice în

bucuria cântărilor

Neamuri

 

nu Neamurile poartă

uniforme – nu Neamurile sunt

experte şi înrăite în

voracitatea deşănţată a şahului – entuziasta matematică-a dezbinării şi

crimei – ci lăcomia cea

ticăloasă – caracatiţa neîndestulării cu

Pâinea cea Sfântă: deasupra uniformelor se

lăfăie vampirii – iar uniformele nu-s decât

coaşca de sub care ei vampirii sug – fără vreo părtinire! Doamne

fereşte! – invizibili pentru

slabii de înger şi minte – da

sug ei vampirii – cu ochi de cărbuni hipnotizându-şi

victima – sug horpăiesc până la măduvă şi

până la curmarea rebegitei suflări – vlaga şi cereasca iubire naivă

fermecătoare şi gureşă precum Parfumurile Grădinii Eden – zisă

în limba serafilor – HARDEAL – Patria

beatificaţilor elfi: Neamurile

 

daţi jos odată naibii uniformele alea

albe şi negre – negre şi albe – umblaţi

mai curând – în pielea goală: atunci abia veţi vedea cum

sar şi se iscă – prin porii pielii marmoreene – precum

spiriduşii scânteile – ideile

Geniile Neamurilor – giuvaierele

cuvintelor şi binefacerea faptelor – pitoreşti

minuni explodate feeric întru nestemată culoare şi

atât de armonioase în

diferenţa cântecelor – cele din

Dis-de-Dimineaţa Iubirii

 

să vă pogoare pe

trupuri duhuri şi suflete – Cămaşa de Lumină a Lui Hristos!

 

îmbrăcaţi-vă – tot anul – în

Crăciun – îmbrăţişaţi-vă – tot

anul – întru

Înviere

 

părăsiţi putoarea tranşeelor – şi – în urma voastră

năruiţi-le definitiv – sub viforoase straturi de

cântece şi păsări ale

paradisului şi flori

 

…şterge-ţi – rogu-te – sângele insidios prelins pe

maxilar: o să creadă lumea că ţi-am tăiat

beregata – pe când – de fapt – ţie ţi-a şovăit

de câteva ori – mâna la bărbierit

 

Dumnezeu nu ţi-a dat briciul – ci

iscusinţa de a nu-ţi împăduri întru coşmare

chipul ochii şi sufletul

***

 

LIGHIOANĂ CVASI-UMANĂ CONTEMPORANĂ

 

unii – privind tulburea baltă numită azi

lume  –  se tot întreabă cum există o

lighioană umană

contemporană: dar – dar!

 

înafară de a

exista – mai face oare

ceva?

 

cel mult – se poate ca

respirând – să se mai solidarizeze c-un

vânt…

 

arată uneori c-ar putea eventual fi

ceva – dar imediat se şi opreşte din

a arăta – nu cumva să se închege – printr-o

nedorită kabală – şi

să-nceapă-a se

păstra

 

…aşa că – decât să pierdem timpul

care deja s-a spânzurat de brazi – mai

bine să ne vedem – orbi

pe altădată – care e numele oricărui

azi

***

 

ÎNSINGURARE

 

prin bogătaşi şi târfe ai pus accente-n lume

nici moartea nu-Ţi dezice penibila scandare:

putea-a cadavru – straşnic – până şi-n seri de glume

înmormântarea însăşi devine depravare

 

nobleţea nefiinţei e decretată nulă

iar templul e o piaţă de vânzolire-a fierii

…n-am unde pune capul – visând la animulă

degeaba caut bezmetic un clopot al tăcerii

 

se zvârcolesc şi sfinţii – pierduţi de-aureole

se vestejesc pe ruguri mii flori cu-arse corole

…stejaru-ncearcă orga – prin crengile-nlunate

 

e gata să-nfieze – ori crucii s-aibă-şi frate:

doar muntele mai ştie – sub patrafir de umbre

să-mi ierte fericirea singurătăţii sumbre

***

 

POETUL

 

golit de-orice filosofie – caut

să-mi amintesc ceţos cum sună-un flaut

să dau – aşa – din întâmplare – peste

mistici vecini – culegători de creste

 

nu-s rob oglinzii şi nici serv ideii

cascadele de rouă mă îngroapă

şoptesc lui Iosif al Arimateii

să-mi scurgă în potir sânge şi apă

 

am plâns destul misterul Învierii

palmele-mi sunt străpunse amândouă

sub coastă simt înţepătura sfânt puterii

 

roşesc în picuri – la picioare-mi – ouă:

am dat Golgota-ntreagă pe-un poem

şi iar răsare stea la Bethlehem…

***

 

MLAŞTINA

 

vă urăsc – cald întunecat legănat insondabil

placid ameninţător – cu

acea ură ferm nădăjduitoare a

MLAŞTINII – care ştie că toate cele ce se zvârcolesc

acum – şerpuind încolăcindu-se una pe

alta – năucitor

şuierând hulpave spre un

sus complet nedefinibilaiuritor arzător frenetic

asasine – oribil lacome să horpăie – într-acolo

sus – măcar cu un

colţ de văzduh – cu o gură de

aer – măcar cu un colţ de

imaginar confort – mai mult decât

vecinii de butaforie de viaţă şi

monstruozitate turbată – savant disimulată de meştera

moarte – şerpuind încolăcindu-se una pe alta – unii pe alţii – toate şi

toţi – deasupra apelor colocviind surd-urlător-dinosaurian

torsul lor  tuturor contorsionat în dramatică imaginare de

viaţă funebră – toate toţi se vor întoarce – precum

aştrii explodaţi – din colcăială de cabotin foc – în

colcăială mizer

solid  genial infatuată de

uleioase bezne…

 

…da  – toţi avortonii cosmici

lansaţi – în somnul sleios al

MLAŞTINII – cu trâmbiţe vegetale putregăite şi

falsificate certificate de zombi – se vor

întoarce – smerite şi imens strivitor umilite – scufundându-se precum

giganţi neputincioşi faluşi – tot

în pântecul noroiului – tot în imperiul

fermentării misterioase a

morţii – ascunse

sub mrejele de ceaţă otrăvită ale

colcăielii sinistre – numită naiv sinucigaş

clocotitoare viaţă…

 

…vă urăsc pe toţi şi

pe toate – şi-mi pregătesc – meticulos

pentru şi către fiecare minţit smintit de

entuziasmele miasmelor beznei – minuţios

specios pregătesc tentacule ferm

funerare – atât de total

elocvent înşelătoare – întru

ULTIM DISCURSUL MLAŞTINII

***

 

NEFERICIŢILOR ZBURĂTORI

    

        în memoria colegei CARMEN LILIANA CIUBOTARIU, profesor la C. T. „Gh. Balş”-Adjud

 

tot mai mulţi – nefericiţii – zburători

de pe cruce cad pe ramii din grădină:

prunii de zăpadă-i troienesc în zori

strălucind mai sus ca vântul de lumină

 

v-aţi spălat obrajii de a lumii tină

ochii voştrii-albaştri – fără pic de vină

ne boltesc un cer uimind pe muritori:

gòlgota  – scuipaţii batjocoritori

 

se făcură-n slavă răsărit de flori

peste răni vădite – aripi de ninsori

vă închină îngerii: în prag de rai

 

e-ntâlnire blândă cu cântări de nai

şi cu lacrima din ochii Lui Hristos…

…n-aveţi a ferire: tot e-aici frumos!

***

 

UN DOS DE PALMĂ AL VIEŢII

 

în cele din urmă – nu

va fi bine – ci

chiar foarte prost – dar

asta e: se numeşte

viaţă

 

mai exact – un dos de palma al vieţii – luat peste

botul dinozaurului – care

începi nu să fii – ci

să ragi a fiinţă

***

 

BALADA LUI ROADE RAI CEL ROD DE RAI

                                                                  lui EUGEN EVU

roade rai cel rod de rai

îl cheamă serafi din plai

şi răspunde tot din nai

în amurgul de serai

 

nu te prinde om de scai

rimă munţilor nu ai

rămâi înger – rămâi crai

rigă cu raze-n alai

 

cine cântă şi descântă

inima-i rămâne frântă

dar pe frunte luna sfântă

cunună-i-i pe vânt şi vântă

 

cunună îl coronează

zi cu noapte îl veghează

sfânt cu sfânt rază cu rază

vis cu vis – frază cu frază

 

Hristos îi stă căpătâi

cu rouă şi cu tămâi

cuvântul Lui cel dintâi:

în Hristos s-a îmbrăcat

frate pe El l-a strigat

în lumină s-a lăuat…

 

…ţipă-n stele buhnă proastă

c-a murit fără nevastă

dar stelele îi fac horă

peste ceas şi peste oră

 

roagă-te la munte mare

roagă-te la depărtare

la Mumele tari şi rare

să se işte vânt de soare:

cheme-l cu nume de floare

 

pasăre şi cânt să-l cheme

comori purtate-n trireme

la-mpărăţii fără steme

la heruvii fără vreme

 

când se duce rod de rai

căci îl cheamă pod de plai

la lumină fără strai…

nu mai roade – ci e rai!

                                           12 ianuarie 2013

***

                                                  

 

 

Topice: Poezii | Comments Off on Grupaj de poezii

Comentarii închise.