« Lansare de carte | Principal | „MINIONA” »
Grupaj de poezii
de Adrian Botez | Februarie 9, 2013
ŢARA ANA
închinată lui Gheorghe Zamfir – 31 decembrie 2012
ca pe Cenuşăreasa-o vor pe Ţara Ana
sub spuză şi mizerii să-i îngroape
icoana-i de Ileană Cosânzeana –
de zor mormânt în bezne vor să-i sape
o ţară fără Nord e Ţara Ana
ţoapele şi mârlanii: importaţi păduchii
sub lălăieli soioase îi ascund toţi rana
rachiul prigonirii-i arde-ncet rărunchii
i-au smuls carpaţii şi-au târât-o
sleită în amurg de babiloane
nevertebrată sclavă şi-au dorit-o
s-aplaude tonţii iadul din betoane
o au zidit-o-n pâclă şi-n trădare
dar stearpă-i în baladă Ţara Ana:
va ţine-o vreme templul tău – Satana
pentru că – biet hoinar – Manole habar n-are
eşti ştrenguită târfă-a tuturor
o hetairă – când tu eşti doar Trista:
dar peste golgote şi zid – pluteşte zbor
şi-n raiuri – Ana-i soră cu Precista!
…cum stăm noi răstigniţi de farisei
s-aude plânsul din zidire:
cu cât vom sângera mai mult înaltul stei
cu-atât scurta-vom drum spre fericire!
căci lacrimile Anei curg ca roua
mânia lor se suie-n pălălaie
topind piroane – lănţuirea-a doua
s-aeriseşte pân’ la cânt de naie!
…o – Ţară Ană fără de noroc
s-apropie al Învierii sfânt soroc!
***
DAŢI JOS ODATĂ NAIBII UNIFORMELE ALEA
daţi jos odată naibii uniformele alea
albe şi negre – negre şi albe – ale
crimei – ziduri de temniţă ale
umanităţii şi
Neamurilor
Dumnezeu nu ne-a născut – în burţile
mamelor noastre – încovrigaţi de ură – învrăjbiţi precum
şerpii – nu ne-am trezit în
uter – încă de mormoloci – cu
arme de fier şi cu scutul în palme – Dumnezeu nu ne-a
vrut piese pe o tablă – etern explozivă – de
şah – a
lumii fără puncte cardinale
mahmure – neroade
jupuiţi-i de piele pe popii care binecuvântează armele
de fier şi războaiele fierului – ardeţi-i de vii pe popii care – cu
înmărmuritoare neruşinare – Îl
aduc martor şi instigator la crimă pe
Neştiutorul de Rele – Nazarineanul
Cel Blând – Răstignitul Kabbalei
bateţi cu ţăruşi – precum în cer aşa şi pre
pământ – puncte cardinale – la fiece
răspântie a limbilor şi dansurilor sacre şi
faptelor voastre de ilustre şi atât de vrednice în
bucuria cântărilor
Neamuri
nu Neamurile poartă
uniforme – nu Neamurile sunt
experte şi înrăite în
voracitatea deşănţată a şahului – entuziasta matematică-a dezbinării şi
crimei – ci lăcomia cea
ticăloasă – caracatiţa neîndestulării cu
Pâinea cea Sfântă: deasupra uniformelor se
lăfăie vampirii – iar uniformele nu-s decât
coaşca de sub care ei vampirii sug – fără vreo părtinire! Doamne
fereşte! – invizibili pentru
slabii de înger şi minte – da
sug ei vampirii – cu ochi de cărbuni hipnotizându-şi
victima – sug horpăiesc până la măduvă şi
până la curmarea rebegitei suflări – vlaga şi cereasca iubire naivă
fermecătoare şi gureşă precum Parfumurile Grădinii Eden – zisă
în limba serafilor – HARDEAL – Patria
beatificaţilor elfi: Neamurile
daţi jos odată naibii uniformele alea
albe şi negre – negre şi albe – umblaţi
mai curând – în pielea goală: atunci abia veţi vedea cum
sar şi se iscă – prin porii pielii marmoreene – precum
spiriduşii scânteile – ideile
Geniile Neamurilor – giuvaierele
cuvintelor şi binefacerea faptelor – pitoreşti
minuni explodate feeric întru nestemată culoare şi
atât de armonioase în
diferenţa cântecelor – cele din
Dis-de-Dimineaţa Iubirii
să vă pogoare pe
trupuri duhuri şi suflete – Cămaşa de Lumină a Lui Hristos!
îmbrăcaţi-vă – tot anul – în
Crăciun – îmbrăţişaţi-vă – tot
anul – întru
Înviere
părăsiţi putoarea tranşeelor – şi – în urma voastră
năruiţi-le definitiv – sub viforoase straturi de
cântece şi păsări ale
paradisului şi flori
…şterge-ţi – rogu-te – sângele insidios prelins pe
maxilar: o să creadă lumea că ţi-am tăiat
beregata – pe când – de fapt – ţie ţi-a şovăit
de câteva ori – mâna la bărbierit
Dumnezeu nu ţi-a dat briciul – ci
iscusinţa de a nu-ţi împăduri întru coşmare
chipul ochii şi sufletul
***
LIGHIOANĂ CVASI-UMANĂ CONTEMPORANĂ
unii – privind tulburea baltă numită azi
lume – se tot întreabă cum există o
lighioană umană
contemporană: dar – dar!
înafară de a
exista – mai face oare
ceva?
cel mult – se poate ca
respirând – să se mai solidarizeze c-un
vânt…
arată uneori c-ar putea eventual fi
ceva – dar imediat se şi opreşte din
a arăta – nu cumva să se închege – printr-o
nedorită kabală – şi
să-nceapă-a se
păstra
…aşa că – decât să pierdem timpul
care deja s-a spânzurat de brazi – mai
bine să ne vedem – orbi
pe altădată – care e numele oricărui
azi
***
ÎNSINGURARE
prin bogătaşi şi târfe ai pus accente-n lume
nici moartea nu-Ţi dezice penibila scandare:
putea-a cadavru – straşnic – până şi-n seri de glume
înmormântarea însăşi devine depravare
nobleţea nefiinţei e decretată nulă
iar templul e o piaţă de vânzolire-a fierii
…n-am unde pune capul – visând la animulă
degeaba caut bezmetic un clopot al tăcerii
se zvârcolesc şi sfinţii – pierduţi de-aureole
se vestejesc pe ruguri mii flori cu-arse corole
…stejaru-ncearcă orga – prin crengile-nlunate
e gata să-nfieze – ori crucii s-aibă-şi frate:
doar muntele mai ştie – sub patrafir de umbre
să-mi ierte fericirea singurătăţii sumbre
***
POETUL
golit de-orice filosofie – caut
să-mi amintesc ceţos cum sună-un flaut
să dau – aşa – din întâmplare – peste
mistici vecini – culegători de creste
nu-s rob oglinzii şi nici serv ideii
cascadele de rouă mă îngroapă
şoptesc lui Iosif al Arimateii
să-mi scurgă în potir sânge şi apă
am plâns destul misterul Învierii
palmele-mi sunt străpunse amândouă
sub coastă simt înţepătura sfânt puterii
roşesc în picuri – la picioare-mi – ouă:
am dat Golgota-ntreagă pe-un poem
şi iar răsare stea la Bethlehem…
***
MLAŞTINA
vă urăsc – cald întunecat legănat insondabil
placid ameninţător – cu
acea ură ferm nădăjduitoare a
MLAŞTINII – care ştie că toate cele ce se zvârcolesc
acum – şerpuind încolăcindu-se una pe
alta – năucitor
şuierând hulpave spre un
sus complet nedefinibil – aiuritor arzător frenetic
asasine – oribil lacome să horpăie – într-acolo
sus – măcar cu un
colţ de văzduh – cu o gură de
aer – măcar cu un colţ de
imaginar confort – mai mult decât
vecinii de butaforie de viaţă şi
monstruozitate turbată – savant disimulată de meştera
moarte – şerpuind încolăcindu-se una pe alta – unii pe alţii – toate şi
toţi – deasupra apelor colocviind surd-urlător-dinosaurian
torsul lor tuturor contorsionat în dramatică imaginare de
viaţă funebră – toate toţi se vor întoarce – precum
aştrii explodaţi – din colcăială de cabotin foc – în
colcăială mizer
solid genial infatuată de
uleioase bezne…
…da – toţi avortonii cosmici
lansaţi – în somnul sleios al
MLAŞTINII – cu trâmbiţe vegetale putregăite şi
falsificate certificate de zombi – se vor
întoarce – smerite şi imens strivitor umilite – scufundându-se precum
giganţi neputincioşi faluşi – tot
în pântecul noroiului – tot în imperiul
fermentării misterioase a
morţii – ascunse
sub mrejele de ceaţă otrăvită ale
colcăielii sinistre – numită naiv sinucigaş
clocotitoare viaţă…
…vă urăsc pe toţi şi
pe toate – şi-mi pregătesc – meticulos
pentru şi către fiecare minţit smintit de
entuziasmele miasmelor beznei – minuţios
specios pregătesc tentacule ferm
funerare – atât de total
elocvent înşelătoare – întru
ULTIM DISCURSUL MLAŞTINII
***
NEFERICIŢILOR ZBURĂTORI
în memoria colegei CARMEN LILIANA CIUBOTARIU, profesor la C. T. „Gh. Balş”-Adjud
tot mai mulţi – nefericiţii – zburători
de pe cruce cad pe ramii din grădină:
prunii de zăpadă-i troienesc în zori
strălucind mai sus ca vântul de lumină
v-aţi spălat obrajii de a lumii tină
ochii voştrii-albaştri – fără pic de vină
ne boltesc un cer uimind pe muritori:
gòlgota – scuipaţii batjocoritori
se făcură-n slavă răsărit de flori
peste răni vădite – aripi de ninsori
vă închină îngerii: în prag de rai
e-ntâlnire blândă cu cântări de nai
şi cu lacrima din ochii Lui Hristos…
…n-aveţi a ferire: tot e-aici frumos!
***
UN DOS DE PALMĂ AL VIEŢII
în cele din urmă – nu
va fi bine – ci
chiar foarte prost – dar
asta e: se numeşte
viaţă
mai exact – un dos de palma al vieţii – luat peste
botul dinozaurului – care
începi nu să fii – ci
să ragi a fiinţă
***
BALADA LUI ROADE RAI CEL ROD DE RAI
lui EUGEN EVU
roade rai cel rod de rai
îl cheamă serafi din plai
şi răspunde tot din nai
în amurgul de serai
nu te prinde om de scai
rimă munţilor nu ai
rămâi înger – rămâi crai
rigă cu raze-n alai
cine cântă şi descântă
inima-i rămâne frântă
dar pe frunte luna sfântă
cunună-i-i pe vânt şi vântă
cunună îl coronează
zi cu noapte îl veghează
sfânt cu sfânt rază cu rază
vis cu vis – frază cu frază
Hristos îi stă căpătâi
cu rouă şi cu tămâi
cuvântul Lui cel dintâi:
în Hristos s-a îmbrăcat
frate pe El l-a strigat
în lumină s-a lăuat…
…ţipă-n stele buhnă proastă
c-a murit fără nevastă
dar stelele îi fac horă
peste ceas şi peste oră
roagă-te la munte mare
roagă-te la depărtare
la Mumele tari şi rare
să se işte vânt de soare:
cheme-l cu nume de floare
pasăre şi cânt să-l cheme
comori purtate-n trireme
la-mpărăţii fără steme
la heruvii fără vreme
când se duce rod de rai
căci îl cheamă pod de plai
la lumină fără strai…
nu mai roade – ci e rai!
12 ianuarie 2013
***
Topice: Poezii | Comments Off on Grupaj de poezii
Comentarii închise.
