Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

PRIMĂVARA RATAŢILOR

de Adrian Botez | Martie 13, 2013

GREŞEALĂ DE ROL

 

m-am rătăcit – văd – am luat un tren greşit

prin mine trece-un timp abominabil

se zvârcolesc atâtea-n spaţiul cel teşit

încât mă tem de mine admirabil

 

ce rol zărghit – abia-n culise azvârlit

tu – cel cu şapca-n ochi – mi-ai dat să joc?

…şi sunt pe scenă – nu ştiu un cuvânt

şi-n sală liber nu mai e vreun loc

 

sudoarea-mi spune că-i un alt spectacol

la care nimeni nu mă aştepta

n-am învăţat – de-o viaţă – vreun miracol

 

să par ceea ce publicul îşi vrea…

fac reverenţa ciorii – cu faţă de clistir:

ies prin culise – direct în cimitir

***

 

POTENŢIALUL DE ABSORBŢIE

 

se nasc tot mai muţi oameni

cu potenţialul de absorbţie a

nefericirii – incredibil de

mărit

 

ceasurile şi-au dat limbile peste

cap – zânele de bulevard – la

fel: toată „era

noastră” („din motive tehnice”!) – a fost un neîntrerupt

golănesc macabru

carnaval

 

în cu totul alte locaţii destinale – decât

cele frecventate de

mine – jongleurii s-au apucat de antrenamente – în

plină stradă – doar-doar

mă vor fraieri – măcar ei

din nou…

 

…stau cu seringa de

vise – pe noptieră: moartea

noua menajeră – îşi face de lucru cu

bocancii mei – de tot

scâlciaţi: „de ce nu ţi-i

repari ? – drumul este

lung…

 

eu o las să vorbească – şi

mă uit la

termometru: toate

sunt  – exuberant – sub

zero – aşa că…

 

…criogenia

e o poveste pentru cei cu

sconcşi pe vârful nasului şi cu

tensiunea mărită artificial: eu zic că

mai bine decât

atât de rău – nu m-am simţit

niciodată

***

 

FAPT DIVERS PROVINCIAL

 

                             întru pomenirea profesorului şi criticului Mircea Dinutz

 

…un om fusese cândva

Ofiţer al Ordinului „Meritul pentru Învăţământ, pentru

abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc” – şi

uitasem să menţionez (iertare pentru cuvântul cel

prost ce va urma…): …pensionar

 

fusese şi critic literar – din păcate

onest: ce

crimă de neiertat – câtă lipsă de

orientare – mai rar!

 

…a făcut prostia să

moară – într-o mohorâtă seară de

februarie – într-un salon de

spital îngheţat – care s-a dovedit – de-a lungul timpului

perfecta morgă municipal-

judeţeană

 

l-au azvârlit  – după trei zile de la

recunoaşterea oficială, prin rude de

sânge (alterat!) ” – nu în

cavoul filantropului din Arimateea – ci

într-un mândru scârţâitor pe talazuri – coşciug

din PFL: fusese – cât trăise –  un ins slab – cât

o bulă de aer curat – în

conştiinţa pompată a

bravilor dascăli din România – era slăbit

teribil de îmbolnăvit – de atâtea cancere şi

boli „de sistem” – boli

căpătate de la „mediul educativ şi social” – sterilizat

complet – de către cei

 „n”-şpe miniştri – idioţi simbriaşi

posdecembrişti

stilisto-reformişti

 

…scriitorii toţi s-au bucurat că

a crăpat – în sfârşit! – cel ce-i împiedica să

fie genii – şi

 

ca urmare perfect

logică – s-au oprit să plângă lacrimi de

tămâioasă – sfinte precum

cearşafurile boţite dintr-un

bordel – drept

la crâşma de peste drum de cimitir

 

…profesorii au constatat că buletinul meteo indică o

prea mare presiune atmosferică – şi

s-au dus – cât îi ţinea aerul de

degrabă – acasă: aşteptau ca

Ordinul ofiţeresc al defunctului să fie atât de

cu bun-simţ şi

decent – încât

să li se transfere – multiplicat

după caz – fiecăruia – de pe pieptul

mortului rebegit sub

cruce – în sufrageria luminată

luxos – a fiecăruia

 

…popa s-a bucurat că

era februarie – şi n-a mai plusat cu

rugăciuni friguroase –  la

groapă: a plecat pe aleea

cimitirului – destul de

vesel zornăitor

 

…zornăitul venea – de fapt – de la

tamburina de aur a fiicei  (care tocmai îşi începuse

plaja – în

însorita Italie”) – a

de un minut zăbavă slujitului cu

tăcere şi zloată – rob (…al lui

oare – Dumnezeu?)

 

…groparii au scăpat coşciugul – cu insignifianta

bulă de aer în el – bulă dezvăţată de

moarte să mai

critice pe cineva: da – meşterii morţii l-au scăpat

drept în cap – ca pe-un

dulap

 

…de-acolo – din fundul gropii

se auzeau  – se mai aud – pururi se vor auzi

(pentru fariseicele noastre

urechi)

tot mai cumplit bubuind – ciocanele cioclilor

cum bocăneau şi tot

bat capacul

sărit – al unui coşciug (pe trei sferturi

dezintegrat în

elementele mucegăite ale zborului) – de Ofiţer al Ordinului

Meritul pentru Învăţământ, pentru

abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc”…

 

…a – era să uit: …pensionar şi – al dracului! –

critic – pe deasupra

(al tuturor cancerelor tumultuoase ale

acestei lumi – decăzute – de mult! – din

februarie)

***

 

ÎNTREBARE OBIDITĂ

 

sunt trist şi fără căpătâi – băiete

căci toţi m-au dat cu faţa de perete

n-am lacrimi n-am datornici şi nici moartea

nu se repede oarbă să-şi ia partea

 

prieteni – lut – iubirea: constelaţii

cocoşul-petru nu mă ia în seamă:

pot să trădez şi pot să-mi isc relaţii

gâtul nu-şi face astăzi rost de lamă

 

aştept pe holul lumii semn de foc

cerut-am viaţă – formular în loc

mi-a dat telegrafista dintre staţii

 

…la ce munceşte oare ziditorul

dac-a uitat unui pârlit să-i ţină scorul

tot cenzurând vitalele-alegaţii?

***

 

 

 

PRIMĂVARA RATAŢILOR

 

îmi caut picioarele – prin cracii unei pijamale nou-

îmbrăcate – cum sunt căutaţi minerii – prin

galeriile prăbuşite ale

unei mine

 

nu voi mai merge niciodată încotrova – nici măcar

acolo unde zboară fulgii din bătaia

straşnică a soarelui

 

rămând în fundul pământului – să-i număr degetele

sărutate – Marelui: e întuneric şi bine

totul e tuns ajuns şi miruns – mişună regii

şobolanilor – ai integramelor şi ai

tuturor inumanilor

 

ideologiile se-aşează lipicios-scârnav

hulpav – pe verze – precum

viermii albi – căzuţi din

dizenteria aeriană a

berzelor – şi strig: o

verzelor – de ce nu vă scoateţi  – eliberaţi sutienele

suprapuse în foi albe şi

roşii – ca în faţa

sfinţilor magilor – atunci când practicaţi

adoraţia hienelor?

 

totul a devenit ascuns – misterios şi

aproape imposibil de aflat – după ce

toţi sorii inimii – de mine

s-au depărtat

 

nici păsările târzii ale gândurilor nu se

mai rotesc deasupra mea – nici întrebările

fiinţei nu se mai pun – din

nicio stea

 

au încremenit turlele plopilor – de o iarnă-ncâlcită şi

grea – nimeni nu iese pe ogorul

cerului – vreun spic din lună

să pipăie şi

să ia

 

e curat ca-ntr-un spital de

tuberculoşi – e mai frig decât în

sertarele frigiderelor morgii

 

de după munţi – se-aud cântând – înfundat şi

solemn – orgile morţii: e-un semn de solidaritate

cu frica-mpâclită – din mânecile suflecate ale

sorţii

 

mă dau pe derdeluşul ideilor – alunec pe deasupra capetelor

marilor filosofii ale

lumii – precum un stol de

corbi apocaliptici: nimic nu se mai potriveşte în

broaştele uşilor – nimic nu mai flutură – pe

urmele duşilor

 

e mai târziu decât în ultima

imperială bătălie – e mai zadarnic să te piteşti

decât clocirea oului în

pălărie – a Domnului măiastră

să fie

 

totul e mistic – nevăzutul nu mai are miros de

clocire: se-ascund firea şi firul – în

înţelepciune şi ştire – dar tot mai aproape de

nenorocire

***

 

                                Adrian Botez

 

 

 

 

 

 

Topice: Poezii | Comments Off on PRIMĂVARA RATAŢILOR

Comentarii închise.