« Festivalul Naţional de Poezie „Ion Budai Deleanu”ediţia a III-a | Principal | Mama… »
PRIMĂVARA RATAŢILOR
de Adrian Botez | Martie 13, 2013
GREŞEALĂ DE ROL
m-am rătăcit – văd – am luat un tren greşit
prin mine trece-un timp abominabil
se zvârcolesc atâtea-n spaţiul cel teşit
încât mă tem de mine admirabil
ce rol zărghit – abia-n culise azvârlit
tu – cel cu şapca-n ochi – mi-ai dat să joc?
…şi sunt pe scenă – nu ştiu un cuvânt
şi-n sală liber nu mai e vreun loc
sudoarea-mi spune că-i un alt spectacol
la care nimeni nu mă aştepta
n-am învăţat – de-o viaţă – vreun miracol
să par ceea ce publicul îşi vrea…
fac reverenţa ciorii – cu faţă de clistir:
ies prin culise – direct în cimitir
***
POTENŢIALUL DE ABSORBŢIE
se nasc tot mai muţi oameni
cu potenţialul de absorbţie a
nefericirii – incredibil de
mărit
ceasurile şi-au dat limbile peste
cap – zânele de bulevard – la
fel: toată „era
noastră” („din motive tehnice”!) – a fost un neîntrerupt
golănesc macabru
carnaval
în cu totul alte locaţii destinale – decât
cele frecventate de
mine – jongleurii s-au apucat de antrenamente – în
plină stradă – doar-doar
mă vor fraieri – măcar ei
din nou…
…stau cu seringa de
vise – pe noptieră: moartea
noua menajeră – îşi face de lucru cu
bocancii mei – de tot
scâlciaţi: „de ce nu ţi-i
repari ? – drumul este
lung…”
eu o las să vorbească – şi
mă uit la
termometru: toate
sunt – exuberant – sub
zero – aşa că…
…criogenia
e o poveste pentru cei cu
sconcşi pe vârful nasului şi cu
tensiunea mărită artificial: eu zic că
mai bine decât
atât de rău – nu m-am simţit
niciodată
***
FAPT DIVERS PROVINCIAL
întru pomenirea profesorului şi criticului Mircea Dinutz
…un om fusese cândva
Ofiţer al Ordinului „Meritul pentru Învăţământ, pentru
abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc” – şi
uitasem să menţionez (iertare pentru cuvântul cel
prost ce va urma…): …pensionar
fusese şi critic literar – din păcate
onest: ce
crimă de neiertat – câtă lipsă de
orientare – mai rar!
…a făcut prostia să
moară – într-o mohorâtă seară de
februarie – într-un salon de
spital îngheţat – care s-a dovedit – de-a lungul timpului
perfecta morgă municipal-
judeţeană
l-au azvârlit – după trei zile de la
„recunoaşterea oficială, prin rude de
sânge (alterat!) ” – nu în
cavoul filantropului din Arimateea – ci
într-un mândru scârţâitor pe talazuri – coşciug
din PFL: fusese – cât trăise – un ins slab – cât
o bulă de aer curat – în
conştiinţa pompată a
bravilor dascăli din România – era slăbit
teribil de îmbolnăvit – de atâtea cancere şi
boli „de sistem” – boli
căpătate de la „mediul educativ şi social” – sterilizat
complet – de către cei
„n”-şpe miniştri – idioţi simbriaşi
posdecembrişti
stilisto-reformişti
…scriitorii toţi s-au bucurat că
a crăpat – în sfârşit! – cel ce-i împiedica să
fie genii – şi
ca urmare perfect
logică – s-au oprit să plângă lacrimi de
tămâioasă – sfinte precum
cearşafurile boţite dintr-un
bordel – drept
la crâşma de peste drum de cimitir
…profesorii au constatat că buletinul meteo indică o
prea mare presiune atmosferică – şi
s-au dus – cât îi ţinea aerul de
degrabă – acasă: aşteptau ca
Ordinul ofiţeresc al defunctului să fie atât de
cu bun-simţ şi
decent – încât
să li se transfere – multiplicat
după caz – fiecăruia – de pe pieptul
mortului rebegit sub
cruce – în sufrageria luminată
luxos – a fiecăruia
…popa s-a bucurat că
era februarie – şi n-a mai plusat cu
rugăciuni friguroase – la
groapă: a plecat pe aleea
cimitirului – destul de
vesel zornăitor
…zornăitul venea – de fapt – de la
tamburina de aur a fiicei (care tocmai îşi începuse
plaja – în
„însorita Italie”) – a
de un minut zăbavă slujitului cu
tăcere şi zloată – rob (…al lui
oare – Dumnezeu?)
…groparii au scăpat coşciugul – cu insignifianta
bulă de aer în el – bulă dezvăţată de
moarte să mai
critice pe cineva: da – meşterii morţii l-au scăpat
drept în cap – ca pe-un
dulap
…de-acolo – din fundul gropii
se auzeau – se mai aud – pururi se vor auzi
(pentru fariseicele noastre
urechi)
tot mai cumplit bubuind – ciocanele cioclilor
cum bocăneau şi tot
bat capacul
sărit – al unui coşciug (pe trei sferturi
dezintegrat în
elementele mucegăite ale zborului) – de Ofiţer al Ordinului
„Meritul pentru Învăţământ, pentru
abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc”…
…a – era să uit: …pensionar şi – al dracului! –
critic – pe deasupra
(al tuturor cancerelor tumultuoase ale
acestei lumi – decăzute – de mult! – din
februarie)
***
ÎNTREBARE OBIDITĂ
sunt trist şi fără căpătâi – băiete
căci toţi m-au dat cu faţa de perete
n-am lacrimi n-am datornici şi nici moartea
nu se repede oarbă să-şi ia partea
prieteni – lut – iubirea: constelaţii
cocoşul-petru nu mă ia în seamă:
pot să trădez şi pot să-mi isc relaţii
gâtul nu-şi face astăzi rost de lamă
aştept pe holul lumii semn de foc
cerut-am viaţă – formular în loc
mi-a dat telegrafista dintre staţii
…la ce munceşte oare ziditorul
dac-a uitat unui pârlit să-i ţină scorul
tot cenzurând vitalele-alegaţii?
***
PRIMĂVARA RATAŢILOR
îmi caut picioarele – prin cracii unei pijamale nou-
îmbrăcate – cum sunt căutaţi minerii – prin
galeriile prăbuşite ale
unei mine
nu voi mai merge niciodată încotrova – nici măcar
acolo unde zboară fulgii din bătaia
straşnică a soarelui
rămând în fundul pământului – să-i număr degetele
sărutate – Marelui: e întuneric şi bine
totul e tuns ajuns şi miruns – mişună regii
şobolanilor – ai integramelor şi ai
tuturor inumanilor
ideologiile se-aşează lipicios-scârnav
hulpav – pe verze – precum
viermii albi – căzuţi din
dizenteria aeriană a
berzelor – şi strig: o
verzelor – de ce nu vă scoateţi – eliberaţi sutienele
suprapuse în foi albe şi
roşii – ca în faţa
sfinţilor magilor – atunci când practicaţi
adoraţia hienelor?
totul a devenit ascuns – misterios şi
aproape imposibil de aflat – după ce
toţi sorii inimii – de mine
s-au depărtat
nici păsările târzii ale gândurilor nu se
mai rotesc deasupra mea – nici întrebările
fiinţei nu se mai pun – din
nicio stea
au încremenit turlele plopilor – de o iarnă-ncâlcită şi
grea – nimeni nu iese pe ogorul
cerului – vreun spic din lună
să pipăie şi
să ia
e curat ca-ntr-un spital de
tuberculoşi – e mai frig decât în
sertarele frigiderelor morgii
de după munţi – se-aud cântând – înfundat şi
solemn – orgile morţii: e-un semn de solidaritate
cu frica-mpâclită – din mânecile suflecate ale
sorţii
mă dau pe derdeluşul ideilor – alunec pe deasupra capetelor
marilor filosofii ale
lumii – precum un stol de
corbi apocaliptici: nimic nu se mai potriveşte în
broaştele uşilor – nimic nu mai flutură – pe
urmele duşilor
e mai târziu decât în ultima
imperială bătălie – e mai zadarnic să te piteşti
decât clocirea oului în
pălărie – a Domnului măiastră
să fie
totul e mistic – nevăzutul nu mai are miros de
clocire: se-ascund firea şi firul – în
înţelepciune şi ştire – dar tot mai aproape de
nenorocire
***
Adrian Botez
Topice: Poezii | Comments Off on PRIMĂVARA RATAŢILOR
Comentarii închise.
