Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Ioan Ciorca:SĂRBĂTORILE DE ALTĂDATĂ

de Radu Botiş | Mai 1, 2013

Înainte de 1989, 1 Mai sau „23 August” erau printre puţinele şi îndrăgitele „sărbători legale” de peste an. Satisfacţia se dovedea deplină, dacă respectivele evenimente se potriveau a fi într‑o zi lucrătoare. În ochii copilului din perioada comunistă, aceste sărbători aveau o semnificaţie deosebită. Pentru mine, era zile mult aşteptate. Trei erau evenimentele marcante ale acestor sărbători: „defilarea”, picnicul din pădurea Hoia şi „rachetele”.

Dis‑de‑dimineaţă, îl agasam pe tata cu cereri de genul: „Hai la defilare! Hai la defilare!” În final, ceda presiunilor şi plecam spre Piaţa Victoriei – azi Avram Iancu – să ocupăm un loc cât mai aproape de tribuna oficială.

După manifestaţie, începeam cu alte smiorcăieli: „Hai la Hoia! Hai la Hoia!” – „Hoia” fiind pădurea de la periferia vestică a oraşului, locul în care se află secţia în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, cunoscută sub numele de Parcul Romulus Vuia. Locul este de o frumuseţe deosebită, iar parcul înfiinţat în 12 aprilie 1929 cuprinde exponate remercabile, cele mai vechi datând din 1678.

Bietul tata, nu avea de ales: trebuia sa‑mi satisfacă şi acel capriciu. La pădure, după doi mici cu muştar, o morişcă din hârtie lucioasă, o pereche de ochelari de carton cu lentile de celuloid colorat şi o minge din rumeguş învelit în folie de staniol atârnată de un fir elastic, începeam iar: „Hai să mergem acasă! Hai să mergem acasă!”                           Dar nici acasă, tata nu scăpa de mine, căci abia ajunşi, îl cicăleam din nou, cu: „Hai la rachete! Hai la rachete!”, adică la artificii, ale căror jerbe luminoase le urmăream cu ochii mari, plini de încântare, cum colorează cerul nopţii, deasupra palatelor statusului romano-catolic de la  intersecţia străzii 6 martie cu Piaţa Libertăţii, azi Piaţa Unirii.

Doar vremea, în cazul primăverilor capricioase, îmi putea strica ziua şi buna dispoziţie, cu ploile în averse, pornite pe neaşteptate. Şi tot ea era cea care îi dăruia tatei, în acest fel, liniştea, făcându-i parte de odihna binemeritată adusă de o zi liberă, după truda muncii în fabrică, în trei schimburi.

 

Topice: Diverse | Comments Off on Ioan Ciorca:SĂRBĂTORILE DE ALTĂDATĂ

Comentarii închise.