Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Academicianul Horia Hulubei

de Constantin Dobrescu | Iunie 6, 2013

Adevaratul descoperitor al celui de-al 93-lea element din tabelul lui Mendeleev – academicianul Horia Hulubei (1896-1972)

 Se ştie că veacul trecut a aparţinut savanţilor tineri Du Broglie, Jolliot, Irene Curie, Lindbergh şi alţii.

Picard s-a urcat în stratosferă la 40 de ani, Einstein a formulat teoria relativităţii la 35 de ani, iar Marconi a realizat telegrafia fără fir la 22 de ani. Chimistul Winkler a descoperit un nou element, ekasiliciul, prevăzut de Mendeleev în tabelul său, iar noul element a fost numit Germaniu, după ţara sa de origine.

Un învăţat francez, Lecoq de Boisboudron, a descoperit un alt element numit Galliu, iar Maria Skladowska Curie, descoperitoarea Radiului a găsit un element pe care l-a numit Poloniu în amintirea patriei ei natale.

La noi, prof. univ. Horia Hulubei (1896-1972) a descoperit în deceniul al treilea al veacului trecut, al 93-lea element, pe care l-a numit MOLDAVIUM, ceea ce denotă că ştiinţă românească se ridica la înălţimea ştiinţei universale.

Înainte de a intra în detalii, vom menționa unele date privind activitatea profesorului Horia Hulubei. Seniorul atomiștilor români și-a început studiile primare și liceale la Iași (Liceul internat), pe care l-a absolvit ca șef de promoție.

Bacalaureatul l-a absolvit cu „magna cum laudaeˮ, după care s-a înscris la Facultatea de Științe din Iași, în anul 1915. Nu a reușit să-și finalizeze studiile universitare din cauza izbucnirii primului război mondial. A luptat pe front ca infanterist, luând parte la glorioasa bătălie de la Mărășești din vara anului 1917. Avansat la gradul de sublocotenent, a fost trimis în Franța, împreună cu alți tineri, la inițiativa generalului Henri Mathias Berthelot, pentru a deveni pilot militar. În Franța a participat la luptele de pe frontul de Vest, unde a fost rănit, fiind decorat cu Legiunea de Onoare în grad de cavaler. Cercetătorul arhivelor Vaticanului, I. Dumitriu-Snagov, publica în Revista Arhivelor nr. 4/1988 un document prin care prințul Vladimir I. Ghica îi aduce la cunoștința Cardinalului Gasperri, secretar de stat al Vaticanului, constituirea Consiliului Național Român din Străinătate, la 2 oct. 1918. Printre cei 114 semnatari ai documentului, alături de O. Goga, dr. Thoma Ionescu, principii C. Basarab-Brâncoveanu, Grigore Ghica, Leon Cantacuzino, C. Mille (directorul ziarelor Adevărul și Dimineața), Traian Lalescu (matematician), G. Murnu, istoricii O. Tafrali, I. Ursu, D. Voinov, E. Fagure (ziarist), figurează și tânărul erou sublocotonent Horia Hulubei. De menționat că acest Consiliu Național a fost recunoscut de guvernele occidentale aliate.

Întors din Franța, în anul 1922, viitorul savant, în calitate de șef al unei linii de navigație aeriană, deschide prima linie aeriană românească, Constantinopol-București-Budapesta.

Se reînscrie la Facultatea de Științe din Iași, iar în anul 1926 a obținut licența „magna cum laudaeˮ. Descoperindu-și pasiunea pentru fizica atomică, în același an pleacă la Paris, cu o bursă de stat pentru specializare. Are privilegiul de a cunoaște elita științifică a Franței. În anul 1933 obține titlul de doctor cu o dizertație privind efectul Compton Multiplu, care va fi citată în același an de profoserul Jean Perrin, laureat al premiului Nobel în faimosul tratat „Les atomsˮ.

Se implică în organizarea pavilionului francez la Expoziția Mondială din 1936 de la Paris, pentru care va fi recompensat cu Medalia de Aur a Expoziției și Medalia „Henri Jouvenelˮ.

În același an, savantul devine membru corespondent al Academiei Române, pentru ca în anul 1939 să revină definitiv în țară, unde este numit profesor la Universitatea București, al cărui rector va fi în perioada 1941-1944.  

Paralel cu activitatea didactică, prof. univ. Horia Hulubei desfășoară și o bogată activitate de cercetare. Astfel, a descoperit în deceniul al treilea al veacului trecut, al 93-lea element, pe care l-a numit MOLDAVIUM.

            Moldaviul face parte din seria celor 15 elemente numite pământuri rare, precum ytriul, europeul, gadoliniul, yterbiul, disprosiul, holmiul, erbiul, thuliul, ceriul, lantanul, somoriul, neodymul şi praseodymul.

            Savantul român a descoperit al 93-lea element bazându-se pe insuşirile analoagelor atomice ale pământurilor rare, clasate după ponderea lor, în tabelul lui Mendeleev, realizat în anul 1873. Descoperirea Moldaviului reprezintă o strălucită continuare şi încheiere a operei lui Mendeleev, făcută de un compatriot al nostru.

            În anul 1873, când Mendeleev a dat prima clasificare periodică a elementelor, se cunoşteau doar 48 de elemente. De aceea, ilustrul chimist rus a rezervat în tabela sa numeroase căsuţe goale pentru elementele ce urmau a fi descoperite după anul 1873 până în prezent. Numărul total al elementelor a fost stabilit la 92.

            Mendeleev a aşezat elementele după ordinea lor atomica crescândă la intervale aproape regulate, primul fiind hidrogenul, care era un element unic, iar al 92-lea fiind Uraniul. Tabelul savantului rus a fost înlocuit în secolul XX cu o clasificare complexa de către Niels Bohr, profesor de fizică la Universitatea din Copenhaga, laureat al premiului Nobel, ce a formulat concepţia modernă a atomului.

            Important este că descoperirea lui Horia Hulubei se regăseşte şi în tabela lui Bohr, ceea ce reprezintă un succes strălucit al ştiinţei româneşti.

            La acea epocă, Moldaviul este ultimul element descoperit în chimie, iar acesta se găseşte foarte rar pe pământ, probabil acesta regăsindu-se în spațiul cosmic.

            Obţinerea spectrului noului element a fost socotită o dovadă insuficientă, fiind necesar să fie precizate proprietăţile fizico-chimice ale noului element. Pentru aceasta erau necesare aprox. 10-15 kg de minereu, canitate de care Hulubei nu dispunea, astfle încât nu a putut finaliza cercetările.

            Acest lucru a fost făcut în anul 1939 de cercetatoarea franceză Marguerite Perey, care a dat elementului numarul 87 numele de Franciu de la Franţa, denumire sub care figurează şi azi în tabelul lui Mendeleev.

S-a întâmplat şi în cazul lui Horia Hulubei, ceea ce s-a întâmplat în cazul savantului Nicolae Paulescu (1869-1931), descoperitorul de fapt al insulinei. Acesta reuşise să înscrie insulina cu brevetul nr. 6255 din 10 aprilie 1922 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului. Meritele strălucite ale lui Nicolae Paulescu nu au fost recunoscute din cauza vederilor sale politice anti-semite si antimozaice. Premiul Nobel pentru descoperirea insulinei l-au primit doi cercetători canadieni Gh. Best şi Fr. Bonting în anul 1923.

În încheiere precizăm că până în prezent savantul Horia Hulubei nu are o monografie academică și în puținele lucrări existente privitoare la activitatea acestuia nu am găsit informații despre descoperirea Moldaviului. Singurul loc în care am regăsit această informație este un Almanah din anul 1943, intitulat „Timpulˮ.

 

Dr. Dobrescu Constantin
Dobrescu Cătălin

Topice: Studii | Comments Off on Academicianul Horia Hulubei

Comentarii închise.