Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Grupaj poezii

de Adrian Botez | Iulie 2, 2013

PRIGOANĂ DE DOINĂ

 

                                 Părintelui THEODOR DAMIAN

 

Lacrimă de păsări

Fir de busuioc

Cuvântaţi în plaiul

Fără de noroc

 

Florile-n puhoaie

Lujere de cai

Scapătă-n poveste

Şi în joc de nai

 

Vodă al dumbrăvii

E bolnav de cântec

Brazdele-ndurării

Au luat duh în pântec

 

Leşinată-i zarea

Mâini de Făt-Frumos

Dezmiardă-n descântec

Mugurii de jos

 

Doamne al vestirii

Lin scrânciob de cer

Buciumele firii

Ferecă-le-n fier

 

Se-aud hoarde-n tropot

Sughiţând oştiri

Fauni fără minte

Jefuiesc iubiri

 

O – mărite Doamne

Pajişti se-ncruşesc

La uşa luminii

Nu mai nimeresc

 

Nu lăsa copitei

Raiul ca o pradă

În pieptul ispitei

Să proptim o spadă

 

Să-mpletim din raze

Răului hotar

Focul de arhangheli

Să intre-n cântar

 

În patria vremii

Vuiesc covălii:

Râvnind paradisuri

Să dăm bătălii

 

Împotrivă-s neguri

Satana-i monarc –

Mută struna lirei

În coardă de arc

 

Doamne al minunii

Ce începi să sângeri –

Schimbă raza lunii

În legiuni de îngeri

 

Lenevită-n tihne

Grohăie-omenirea:

Bici de foc şi vifor

Trimite-i iubirea

 

Cavaleri de stihuri

Se prăval pe-altare –

Umplu gura beznei

Cu-a doua născare

 

***

CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI

 

Sudori de înger bem în veac

Însărăcindu-l pe sărac

Şi din potir şi din aripă

Ne-agonisim în cer risipă

 

Scoici când se răstignesc – nu mint:

Tainic învie-n mărgărint –

Spăşirea sevei înspinate:

Naramzele încoronate

 

O – lină vină de lumină

Neistovit vis de GRĂDINĂ:

În sânge slovenim amurg –

Din noi în Tine toate curg

 

Fiece deget e-o Golgotă

Şi – fremătând din notă-n notă –

Stârnim furtună-n mâna dreaptă:

În pumn e FULGERAREA-FAPTĂ

 

*

Albesc de har copacii-n munţi

Arhangheli fac – din spade – punţi

Din vizuini – spre Empireu

E alfabet de Dumnezeu

 

Păstori de raze – Miel de Foc

Plauri de lumi fără soroc

Zenituri şi entelehii

Asfixieri de elegii

 

Logos Divin – Perfectă Rimă

Spre epopee se înclină

Şi stele toate – fir cu fir

Se-ntorc în inima-Potir

*

 

frânţi în genunchi pe-un strop de rouă

şoptim feţele lunii – două:

căci între fulgere şi beznă

zării din Iuda doar o gleznă

 

spre răsărit Ierusalim

din cavalerii câţi venim

nu se zăreşte-n cavalcadă

decât o înfocată SPADĂ

 

***

VENIT-A CEAS

Venit-a ceas – venit-a ceas

Domnul să-nalţe tare glas:

Din visul de dureri amare

Să ne trezim în luminare

 

Venit-a ceas – venit-a ceas

Celui ce-a fost pe roată tras

Ciolanele în risipire

Clădească-i-se-n Noua Fire

 

Din burniţare şi din sloi

Ne tragem mădulare noi:

Fiinţi de fulger şi iertare

Muiate-n ceruri şi zburare

 

Demonii s-au îmbolnăvit

Când eu din NOI s-a-mpărtăşit –

Mătreaţă neagră-s scuturaţi

Răscoale  de văzduh iscaţi

 

Venit-a ceas – venit-a ceas

Din mine-n Domnul nu e pas:

Prefac zvârcolul umilinţei

În cald colind al biruinţei

 

Venit-a ceas – venit-a ceas

Spărturi din cer îmi cântă-n glas –

În palmă-mi se strecoară-o mână

Străpunsă-mi este stânga rână

 

Obraji scuipaţi: nori de lumină

Plutind sfioşi spre Sfânta Cină:

Cruce îmi fac vărsatul sânge

Hristos – şi-n mine – Pâinea-şi frânge

 

De flăcări carnea mi-e arată:

Din orice rană dezgropată

Zbucnesc văzduhuri fulgerate

Vifor pierzării de păcate

 

Frăţii de-arhangheli – hori de spade

Ard în rotiri de cruciade:

Pământul străvezit de cânturi

Înalţă sfinţii din mormânturi

 

Venit-a ceas – venit-a ceas

Pogoară-n noi Prea-Sfântul Vas

În care arde FOC DE MIERE

Alcătuire de-Nviere

 

***

 

IOSIF DE-ARIMATEEA

 

Veghind smerit şi singur sub spintecarea Crucii

Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs

Şi în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns

Ca-ntr-un mormânt la care vin să se-nchine cucii

 

L-am tras  de sub osândă – L-am îmbrăcat în taină

Şi pentru ochii lumii – zăbranic I-am dat haină:

Nimeni nu ştie însă – Iosif  de-Arimateea

Că-i paznic încercării de-a sângera Ideea

 

*

 

PESCARUL PESCARILOR

 

Veniţi – pescari de-abisuri – cu rană în năvoade

Topiţi-vă –n aluatul de pâine aburindă

Pâine: şiroi de sânge şi abur de colindă

Lui Ravvi-I sunteţi raze şi năluciri de roade

 

Abia frânţi înspre lume – sunteţi uniţi în Rost

Lumina din lumină n-a dezertat din post:

Ea e Bună-Vestirea visată de-omeniri

Arzând nestrămutată pe Crucea dintre firi

 

***

 

RUGĂCIUNEA UNUI COPIL

 

Hristoase Doamne – milă ai

De neamul meu cernit

Şi blând – porneşte-l către Rai –

Căci mult s-a chinuit

 

Doamne Hristoase – neamul meu

Ciobani şi voievozi

Ales-a-n lume drumul greu

Cu iude şi irozi

 

L-ai pus de strajă lângă Iad :

Cutremur şi prăpăd –

Uită-Te câte stele cad :

Norocul nu i-l văd

 

E-un neam de crai şi de minuni

Credinţa-i arde-n piept

La iesle noi Ţi-am fost naşi buni

Te-am slujit demn şi drept

 

Am sângerat pe crucea Ta

Şi-adânc ne-au îngropat

Dar – ca şi Tine – -a treia zi

Din foc am înviat

 

Nu-i neamul meu – cât e al Tău

Că-n Tine l-ai purtat :

Din iesle pân’ la ceasul greu

Când răii Te-au scuipat

 

Despre-acest neam de toţi călcat

Când sfinţi Te-or întreba

Spune-le că-i adevărat:

L-ai luat în slava Ta

 

Să le spui curat

Că l-ai înălţat

De unde l-ai luat:

Pe-o gură de rai

Pe-un picior de plai…

 

***

BIRUINŢA

 

Ca dalta în piatră mi-e limba pe buze

Şi ţăndări împroaşcă – le scuip coji confuze

Viu Logos de jar e vădit dintre mituri

Arzând patru zări – PATRU VII RĂSĂRITURI

 

În inimă port biruinţa Credinţei

Hristos Neclintit stă la Cârma Fiinţei :

Spălaţi îmi sunt ochii în crivăţ de îngeri –

Copacule-n Rai – încetează să sângeri

 

Căci vin în alai nunţi de suflete rare

Se cutremur de joc galaxii glaciare

Şi-n piscul acestei zeieşti Nebunii

Stă herbul de VERB – poruncind simetrii

 

*

sunt un biet cerşetor – ţinând scripca de gât

buzunarele-mi sunt forfotire de ceruri

dar nu-mi este din lume nimica urât

chiar de greierii-mi pleacă-n regatul de geruri

 

lăcaşul mi-l fac pe la muchii de lacrimi

prin piele îmi iese iubire ca roua :

te supără – Hriste – aruncă-mă la crini

să pot a răzbi la NĂSCAREA A DOUA

***

 

LICORNUL

 

Licornul blând

Coboarã sfânt

Dintre pãduri

De dumnezei

 

E tot flãmând

De duh şi cânt

Şi trece rar

Pe la smarald

 

Licorn tãcut

Coboarã scut

Peste virginul

Prinţ din tei

 

E tot amurg

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De eroi

 

Sub cornul dalb

Nebun hidalg

Scuturã pomi:

Cad dulcinei

 

Licorn din lunã

Arme sunã:

Iubiri – rãzboi

Suie în mit

 

Îngenuncheaţi

Fraţi cruciaţi:

Aţi fost aleşi

Paznici la Graal

 

Arhangheli grei

Sunteţi tustrei

Chemaţi la cer:

E-ospãţ de zei

 

Licorn de pazã

Ia în vazã

Pe cei ce-ajung

Prin rãstigniri

La Sfântul Duh

 

***

 

 

PLÂNGÂNDU-L PE IISUS

 

Plângându-L pe Iisus – un copil

Adormi la ferestrã:şi-L vãzu pe Ucis

Plutind lin – lebãdã sângerie

Scurgându-se-n cântecul ultim – spre

Lac

 

Rãnile Lui erau tot atâtea ciudate

Lumini – guri de peşteri – strãpungând spre

Orbitoare Grãdinã

 

Şi copilul – în vis – o porni spre

Eternele dimineţi – iar

Când s-a trezit – nu mai avea

Nicãieri de ajuns

***

ZARZĂRUL

 

Zarzărul a dat în sărbătoare:

Ce e vânt şi ce-i acel destin

Care nu s-ar umili sub floare,

Nu s-ar lăsa ars de alb şi de senin?

 

Duhuri din văzduh şi primăvară,

Duhuri de iernatice-nfloriri  –

În vârtej vă mistuiţi povară,

Din minune să-i chemaţi pe Miri !

 

Drept în viscolirea de petale

S-au clădit biserici lui Iisus:

Preschimbaţi, voi, rănile în zale,

Sub agheazma ochiului de sus !

***

 

OTRAVA RAIULUI

 

şi-a semănat chiar Dumnezeu grădina

cu vii havuze de amărăciune

din care  –  însetaţi  –  sorb îngerii lumina

crezând că-i un nou foc de rugăciune

 

dar aripile li se zbat agonic

şi-şi uită firea vastă  –  dumnezeie:

cucuta frângerii îşi face-ncet lucrarea

şi îngerii simt miros de femeie

***

 

                                                                          Adrian Botez

 

 

Topice: Poezii | Comments Off on Grupaj poezii

Comentarii închise.