Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

MULTELE FEŢE ALE NEDREPTĂŢII

de Ion Turnea | Septembrie 20, 2013

„Socrate moare ca un senior, Hristos ca un netrebnic…“[1]

 

Cuvântul nedreptate, antonimul cuvântului dreptate din punct de vedere semantic, aparţine Fondului principal lexical al limbii române şi contribuie la formarea unor noi cuvinte prin schimbarea valorii gramaticale. În titlu am utilizat termenul nedreptăţii. În ceea ce priveşte valoarea morfologică a acestui cuvânt este un substantiv de genul feminin, articulat cu articolul hotărât i. În structura om nedrept, cuvântul nedrept este adjectiv variabil cu două terminaţii şi trei forme flexionare, nedrept, forma pentru masculin singular, nedreaptă, forma pentru feminin singular şi nedrepte forma de plural. În enunţul (El nedreptăţi pe cineva.) valoarea morfologică a cuvântului nedreptăţi este de verb la modul indicativ, timpul prezent. Însoţit de prepoziţia simplă pe, cuvântul nedrept devine locuţiune adverbială, pe nedrept. Însuşi cuvântul nedreptatate s-a format printr-un mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului, derivarea cu prefix, ne.[2]

Nedreptatea din punct de vedere gramatical, după cum se poate observa, are diferite valori, forme sau feţe, dacă îmi permit să utilizez sinonime parţiale pentru valori gramaticale. În viaţa de zi cu zi nedreptatea îmbracă mii de haine, schimbă zeci de culori şi prigoneşte adevărul.

Un lucru nedrept este un lucru fără temei, incorect, frate al deşertăciunii care are rolul de a amărî sufletul celui prigonit.

Scriitorul Nichita Stănescu în poezia Nedreptate se întreabă „De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?“[3] Urechea aude multe. Ea speră frumosul, binele, adevărul dar deşertăciunea acestei vieţi îi aduce cântecul, aş putea spune fără să exagerez, sinistru al nedreptăţii. „Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi / să avem / speranţe, pentru frumuseţe / şi pentru duioşie, ochi / şi pentru alergare, picioare?“[4] Condiţia de muritor îl face pe eul liric să se întrebe dacă nu este nedreptăţit să spere o frumuseţe paradisiacă într-un loc al suferinţei unde picioarele-i aleargă spre eternitate dar nu pot să se desprindă de pământ, parcă dintr-o lipsă de aripi. „Atât de nestabili să fim noi / încât să trebuiască să ne prelungim / prin naştere …“[5] Negăsind altă cale a eternităţii omul trăieşte prin predecesori săi.

Omul uită adesea să trăiască drept şi se lasă orbit de multele deşertăciuni ale acestei vieţi. Făcând acest lucru devine nedrept atât faţă de el, cât şi faţă de cei din jur.

Cu puţin timp în urmă am auzit pe cineva rostind cuvintele „Netrebnicilor ce sunteţi, puteţi să mergeţi şi la Haga.“ E simplu de înţeles ce s-a petrecut în acel moment. Cel care a rostit aceste cuvinte înfăptuia o nedreptate. Nedreptatea era aşa de mare, încât ameninţa că nu va găsi lumina oricât de mult cel sau cei nedreptăţiţi vor încerca să prezinte adevărul.

Am luat dicţionarul şi am început să studiez sensurile cuvântului netrebnic: „Ticălos, mizerabil, păcătos, […] care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil, […] vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; […] incapabil, nevrednic. […] ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nedemn, nefolositor, netrebuincios, neutil, nevrednic, van, zadarnic. […] care nu e bun de nicio treabă […] mârşav; josnic; abject; infam; nemernic […] “[6]  Şi aşa de la netrebnic, un om care nu se poate învrednici să primească ceea ce de fapt merită potrivit faptelor sale se poate ajunge din punct de vedre semantic la cuvântul nemernic, sinonim cu mârşav, ticălos, nenorocit, nevoiaş, sărman, păcătos, etc. Sinonimia cuvântului netrebnic este vastă, fie că este vorba de sinonimie totală, fie parţială,  ruşinos, neputincios, becisnic, nepriceput, incapabil, prost, blestemat, afurisit, canalie, viclean, prefăcut, cutră, lichea, secătură, loază, neisprăvit, pârlit, poamă, pramatie, păcătos, tâlhar, ticălos, spurcat, etc.

Adesea faptele ce aduc după sine nedreptatea sunt însoţite şi de vorbe care adâncesc şi mai mult rănile din sufletul celor osândiţi fără a greşi cu nimic.

Mântuitorul Iisus Hristos a fost acuzat pe nedrept, judecat şi condamnat la moarte prin răstignire alături de doi tâlhari. El era Binele, Dreptatea, Adevărul şi a fost răstignit ca un netrebnic.

O altă faţă a nedreptăţii ia fiinţă din prea marea devoţiune faţă de un om. Aceasta se întâmplă adesea şi în relaţia părinte – copil. Sunt copii care săvârşesc fapte de ocară şi sunt înfăţişaţi în lumină pozitivă prin diferite mijloace, deloc ortodoxe de către părinţii lor. „Nedreptatea o facem nu numai când nu dăm cuiva ceea ce i se cuvine, ci şi când îi dăm ceea ce nu i se cuvine.“ (Ioan Slavici)[7]

Un proverb spune Mai bine să ierţi pe un păcătos, decât să condamni pe un nevinovat.“[8]. Prin aceste cuvinte suntem îndemnaţi să urmăm exemplul iubirii şi iertării oferit de Mântuitorului Iisus Hristos pe cruce. El cel Drept era acuzat de nedreptate şi tot El îi iertă pe cei ce l-au condamnat.

Cu părere de rău am constatat că nedreptatea este ridicată la rang de cinste în ultima vreme, că adevărul doare atunci când cei nedrepţi încearcă să fugă de el şi să se spele pe mâni asemenea lui Pilat.

 

pr. Ion Turnea

 

 



[1] http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/

[2] Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007, p. 523.

[3] http://www.citatepedia.ro/

[4] http://www.citatepedia.ro/

[5] http://www.citatepedia.ro/

[6] http://dexonline.ro/definitie/netrebnic

[7] http://www.citatecelebre.eu/ro/

[8] http://www.proverb.ro/

Topice: Meditaţii | Comments Off on MULTELE FEŢE ALE NEDREPTĂŢII

Comentarii închise.