Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

SĂRBĂTORIREA LUI CRISTOS,REGELE UNIVERSULUI

de Elena Trifan | Decembrie 16, 2013

DSCF4054

În oraşul Ploieşti, judeţul Prahova, în anul 1843 a fost înfiinţată Parohia Romano-Catolică. În 1857 a început construirea  Bisericii care a fost finalizată în anul 1864.

Deoarece treptat a devenit neîncăpătoare, a fost demolată şi în 1938 a început construirea unei noi Biserici care a fost terminată şi sfinţită în 1939 cu hramul “Cristos, Regele Universului”.

În fiecare an în ultima duminică a anului liturgic credincioşii catolici sărbătoresc Hramul Bisericii şi sfârşitul anului liturgic.

Vom prezenta în cele ce urmează felul în care s-a desfăşurat Sărbătoarea Hramului pe data de 24 noiembrie 2013 la Biserica „Cristos, Regele Universului” din Ploieşti.

Ca de obicei, au fost oficiate două Liturghii, una de dimineaţă şi una seara.

Isus, Regele Universului, a fost celebrat prin lecturi biblice semnificative: “Cartea a doua a lui Samuel” (5,1-3), “Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Coloseni” (1, 12-20), “Evanghelia după Sfântul Luca” (23, 35-43), predici, rugăciuni şi cântece religioase.

În predica susţinută la slujba din dimineaţa zilei de 24 noiembrie părintele Andrei Dumitrescu ne-a oferit o fundamentare istorică şi religioasă a sărbătoririi lui Cristos, a relaţiei lui cu oamenii, a specificităţii Împărăţiei Lui.

În 1925, cu ocazia anului jubiliar, papa Pius al XI-lea prin enciclica “Quas primas” din 11 decembrie a instituit “Sărbătoarea lui Cristos, Regele Universului”, pentru ca   oamenii să nu uite niciodată că au un rege puternic şi un mântuitor divin, în care îşi pot găsi adăpost sigur şi ajutor bun în toate problemele lor.

Un an mai târziu, în 1926, când s-a celebrat pentru prima dată sărbătoarea în cinstea lui Cristos Rege, Sfântul Părinte Pius al XI-lea, imitând discursul lui Iosua către poporul evreu, s-a adresat creştinilor astfel:

“Sufletele noastre au un rege divin, un rege mare şi bun, un rege care a luat asupra sa firea noastră cu păcatele şi neputinţele noastre, un rege care ne-a dat trupul său să-l mâncăm şi sângele lui să-l bem, un rege care a murit şi a înviat spre mântuirea noastră, un rege care s-a înălţat la cer şi ne atrage pe toţi la sine. Alegeţi azi cui să slujiţi, lui Satan, care v-a pierdut sau lui Cristos care v-a mântuit?

Atunci creştinii au răspuns toţi într-un glas: <Noi vrem să fim supuşii Regelui Isus şi ne lepădăm de Satana şi de faptele lui.>”

În continuare părintele Andrei Dumitrescu a dat exemple antitetice, reale, existente de-a lungul timpului de credinţă nestrămutată în Isus şi de renunţare la ea.

Astfel un tânăr din Mexic, deşi a fost mutilat cumplit, a murit strigând „Trăiască Regele Cristos!”. Poporul evreu a fost ocrotit cât timp l-a declarat pe Dumnezeu Regele său şi a avut de suferit după ce a renunţat la această credinţă.

Iohann Sebastian Bach înainte de a muri în momente de suferinţă a compus

melodia “În faţa tronului tău, Doamne, păşesc” şi i-a zis soţiei sale: “Acolo, în cer, unde voi merge în curând, ochii mei îl vor vedea pe Domnul, Regele meu; acolo toate problemele mele vor fi rezolvate; acolo voi asculta o muzică la care noi, pământenii, nici nu visăm.”

O altă antiteză a fost făcută de părintele Andrei Dumitrescu între cei doi regi ai evreilor, Saul, un rege „fără teamă de Dumnezeu şi fără respect faţă de oameni” şi David,  un rege creat după inima lui Dumnezeu pentru a fi adevăratul strămoş al Regelui Universului.

Este amintită şi comparaţia pe care un predicator contemporan o face între relaţia omului cu Isus Regele şi un joc de şah în care poţi să pierzi orice piesă, dar nu regele: „În şah poţi să pierzi orice piesă: pion, cal, nebun, turn şi regină; dar când ai pierdut regele, ai pierdut totul.” Credincioşii au fost sfătuiţi să aibă grijă şi să nu piardă Regele şi să rămână numai cu pionii, caii şi nebunii care le vor aduce numai necazuri.

Pornind de la afirmaţia lui Isus „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” celor adunaţi în Biserică li s-a explicat că adevărata Împărăţie a lui Dumnezeu se află în sufletul omului unde ar trebui să se afle un tron pe care să stea Isus. S-a mai precizat că Împărăţia lui Isus este una a adevărului şi a vieţii, a sfinţeniei şi a harului, a dreptăţii, a iubirii şi a păcii.

Credincioşii au fost sfătuiţi să îşi păstreze inima curată pentru a se putea bucura de Împărăţia lui Isus, să îşi deschidă inima pentru a-l primi pe Isus prin cuvânt şi Euharistie, să îl urmeze în tot ceea ce fac, să îşi asume crucea asemenea Lui.

Cu ocazia sărbătoririi lui Isus, la Biserica „Cristos Regele Universului” din Ploieşti, au fost aduse moaştele Fericitului Vladimir Ghika, nepotul lui Grigore Alexandru Ghika, ultimul principe  al Moldovei, un mare învăţat, diplomat, creştin ortodox convertit la catolicism, preot catolic, tămăduitor al suferinţelor umane în întreaga lume,  un martir al credinţei sale. După cum ne spune părintele Andrei Dumitrescu, Monseniorul Vladimir Ghika a contribuit la finalizarea Bisericii Catolice din Ploieşti şi a oficiat Sfânta Liturghie aici.

Slujba din seara zilei de 24 noiembrie a fost oficiată de 15 preoţi, iar predica a fost susţinută de părintele Francisc Ungureanu de la Bucureşti, postulatorul cauzei Fericitului Vladimir Ghika şi iniţiatorul Proiectului „Pelerinajul osemintelor părintelui Vladimir Ghika”.

În Biserică a fost adusă racla cu relicva Monseniorului şi aşezată în faţa altarului, împreună cu tabloul acestuia.

Slujba s-a desfăşurat într-o atmosferă binecuvântată, armonioasă şi mângâietoare, în care harul divin a coborât în suflete prin puterea rugăciunilor, a predicilor şi a acordurilor dulci-armonioase ale cântecelor intonate vocal sau instrumental.

Preotul Francisc Ungureanu le-a vorbit credincioşilor de dubla regalitate a lui Isus, pământească, deoarece era urmaşul regelui David şi divină, deoarece era Fiul lui Dumnezeu.

Interpretând textele religioase citite la această Liturghie părintele Francisc Ungureanu a atras atenţia că Isus nu s-a salvat pe sine, aşa cum i-a cerut unul din tâlharii de pe cruce, deoarece scopul venirii lui pe lume nu a fost propria salvare, ci aceea a omenirii de sub povara păcatului, prin punerea în aplicare a planului de mântuire a lui Dumnezeu prin intermediul iubirii. Cum Monseniorul Vladimir Ghika a fost una din persoanele prin care Dumnezeu şi-a exercitat iubirea faţă de oameni şi care şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi semenilor săi, au fost evocate aspecte ale vieţii şi beatificării acestuia, ale felului în care reuşea să îi vindece pe cei suferinzi cu ajutorul unei relicve, un spin din coroana lui Isus sau să le creeze o stare de bine prin simpla sa prezenţă alături de ei.

Vladimir Ghika şi-a păstrat aceste calităţi şi după moarte şi rămăşiţele lui sunt mijloace de a dobândi de la Dumnezeu harurile de care avem nevoie.

Pentru aceasta toţi credincioşii din Biserică împreună cu preoţii au rostit rugăciuni speciale dedicate Monseniorului.

Moaştele Fericitului Vladimir Ghika au rămas în Biserică până miercuri, timp în care a avut loc un Triduum de rugăciune şi spiritualitate în faţa relicvei acestuia.

Slujba de miercuri  a fost dedicată în cea mai mare parte Monseniorului Vladimir Ghika. Prin expunerile preotului, cât şi prin dialogul preot-credincioşi au fost evidenţiate alte aspecte al vieţii şi canonizării sale şi rostite rugăciuni de dobândire a harurilor prin intermediul său.

Părintele Francisc Ungureanu a explicat diferenţa dintre statutul de „Fericit” şi cel de „Sfânt”. Statutul de „Fericit” înseamnă recunoaşterea sacralităţii persoanei respective numai într-o anumită dieceză, pe când statutul de „Sfânt” înseamnă recunoaştere universală.

Pentru a se trece de la stadiul de „Fericit” la cel de „Sfânt” este nevoie de un semn de la Dumnezeu, adică de o minune săvârşită de cel declarat „Fericit” ca urmare a rugăciunilor de ajutor rostite de cei aflaţi în suferinţă.

O rămăşiţă din moaştele Monseniorului va rămâne la Ploieşti şi în fiecare zi de joi va avea loc o devoţiune dedicată părintelui Vladimir Ghika.

Sărbătorirea Hramului Bisericii „Cristos, Regele Universului” din Ploieşti le-a oferit credincioşilor momente de  purificare şi fortificare spirituală, de îmbogăţire a cunoştinţelor religioase, de exprimare a dragostei şi recunoştinţei faţă de Cel care s-a sacrificat pentru binele omenirii, de înţelegere mai aprofundată a relaţiei omului cu Dumnezeu, a felului în care El îşi împlineşte acţiunea izbăvitoare şi asupra felului în care trebuie ascultat Cuvântul Lui.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Topice: Meditaţii | Comments Off on SĂRBĂTORIREA LUI CRISTOS,REGELE UNIVERSULUI

Comentarii închise.