Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Actul comemorativ al Monumentului Unirii de la Iaşi din anul 1912

de Constantin Dobrescu | Ianuarie 11, 2014

     Hotărârea pentru ridicarea unei statui care să-l imortalizeze pe Al. I. Cuza s-a luat din vreme – în anul 1903 – spre a putea fi inaugurată la împlinirea unei jumătăţi de veac de la Unire, adică în anul 1909.

        Se constituise un comitet de acţiune dar, în rândurile partidului liberal, condus de D. A. Sturdza – rudă a domnitorului Al. I. Cuza, erau şi glasuri care găseau inoportună şi chiar primejdioasă “pentru dinastie şi pentru liniştea ţării” această iniţiativă.

Se strânseseră printr-o subscripţie publică, fondurile necesare, iar statuia a fost comandată renumitului sculptor italian Raffaelo Romanelli.

Pentru realizarea statuii lui Cuza Vodă, urmărit şi înmormântat de ura duşmanilor din viaţă, s-a dat o lungă şi grea luptă.

Statuia a fost un pretext pentru o confruntare de principii, iar adversităţile stârnite de iniţiatori se explică nu numai prin personalitatea vechilor sentimente ale “futuriştilor”, ci şi prin teama de a reactiva o problemă actuală pe plan social economic şi politic ca aceea din epoca lui Cuza.

Disputa amintea de Franţa divizată în pragul secolului XX între deyfruzarzi şi antideyfruzarzi şi a reprezentat un moment al conştiinţei româneşti.

Trudnica edificare a statuiei lui Al. I. Cuza este, în fond, un capitol al istoriei acestui domnitor care întruchipase “lupta de veacuri a săracului ţăran român veşnic obijduit şi jignit” cum avea să observe N. Iorga în anul 1920.

Inaugurarea statuiei a avut loc cu mare fast, în prezenţa suveranului şi a guvernului şi a numeroase delegaţii. Academia Română era reprezentată de mai mulţi membri.

Numeroase delegaţii de ţărani, regimente, grupuri şcolare s-au închinat la mormântul iubitului domnitor la Ruginoasa, depunând coroane de flori.

“Era greu pământul de norod” scria M. Sadoveanu şi  “un cuvânt de recunoştiinţă înflorea pe toate buzele”.

La Ruginoasa – unde au început festivităţile la 27-28 mai – istoricul A. D. Xenopol,  principalul iniţiator al ridicării monumentului lui Al. I. Cuza, a evocat faptele domnitorului.

A doua zi a avut loc dezvelirea statuii şi aici istoricul a rostit discursul omagial, relevând marile merite ale personalităţii comemorate, iar N. Iorga a evocat la Teatrul Naţional “viaţa de jertfă” a lui Al. I. Cuza. A urmat un pelerinaj la Cimitirul “Eternitatea” în amintirea lui M. Kogălniceanu. Regimentul 7 Roşiori de la Copou primi cu această ocazie numele iubitului domn.

Statuia ridicată la Iaşi este întregită de imaginile aşezate pe soclul iniţial care reprezintă principalii sfetnici devotaţi ai domnitorului şi anume: Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, generalul Florescu şi Em. Kreţulescu.

Menţionăm că în Bucureşti nu s-a ridicat o statuie lui Cuza Vodă, decât târziu, după anii 90.

Contemporanii menţionau că nici la dezvelirea statuii lui Stefan cel Mare la Iaşi nu năvliseră atâţia oameni în capitale Moldovei de “n-aveai unde zvârli un ac”. Venise popor mult de la ţară, de la Turnu Severin până la Dorohoi, oameni cu feţe arse de vânt, unii dârji încă, alţii umbriţi de tristeţe şi suferinţe, dar conştienţi de înălţătorul moment pe care-l trăiau, dorind să aducă un omagiu în numele părinţilor lor împropietăriţi de Domnul Cuza.

Menţionăm că dezvelirea statuii lui Cuza Vodă a avut o “odisee”, care punea în lumină faptul că dreptatea triumfa până la urmă contra “uneltirilor ascunse şi a mijloacelor piezişe” şi că adversarii unei idei juste sunt constrânşi în ultimă instanţă să o îmbrăţişeze.

De menţionat că primarul Iaşului, Ghica Deleni, a ţinut morţiş ca statuia să fie amplasată în centrul oraşului în faţa “otelului Traian”, unde cu vreo 20 de ani în urmă regele Carol I fusese huiduit şi bombardat cu mere putrede.

Deoarece suma strânsă prin subscripţie publică nu acoperea cheltuielile, N. Iorga publică în ziarul său “ Neamul Românesc” un apel prin care s-a strâns “din banul de aramă al săracului şi văduvelor”, suma de 25.000 lei care lipsea. S-au ţinut conferinţe publice în folosul ridicării monumentului în diferite oraşe ca Iaşi, Turnu Severin, Focşani, Bârlad, Bacău, Dorohoi etc.

Cu ocazia dezvelirii Monumentului Unirii s-a semnat un act comemorativ deosebit pe care-l dăm publicităţii mai jos. Amintim că la inaugurarea primului moment dedicat Unirii şi lui Cuza au participat şi  numeroşi români din provinciile aflate încă sub dominaţie străină.

Din Ploieşti, ca urmare a apelului Ligii Culturale, a participat o delegaţie compusă din locuitori din toate clasele sociale în frunte cu profesorii D. Munteanu – Râmnic, Pană Popescu, care au depus o superbă coroană la acest monument. De menţionat că şi prahovenii au contribuit cu mari sume de bani la ridicarea acestui impozant monument, printre aceştia numărându-se şi elevii de la liceul “Sfinţii Petru şi Pavel” care au donat din modestele lor economii suma de 120 lei.

Pentru colectarea sumelor de bani necesare ridicării acestui monument au conferenţiat de multe ori la Ploieşti istorici şi oameni de cultură ca N. Iorga, A. D. Xenopol, Ion Ionescu – Quintus şi Grigore Tocilescu.

                                   

Prof. Dr. Constantin Dobrescu

 

Iată documentul:

           

                                                                                     27 mai 1912

        Întru cea dea pururea aducere aminte şi slăvire a faptelor săvârşite de Alex. Ioan I Cuza, Cel dintâiu Domn al Principatelor Unite Române sub a căruia oblăduire s-a înfăptuit Unirea, s-a făcut secularizarea averilor mănăstireşti, s-au împropietărit ţăranii, s-au dat ţării pravile noi civile şi penale şi s-a pus temeiul aşezământului statului român de astăzi începutu-s-a prin gândul cel bun şi îndemnul D-lui Grigore Ghica – Deleni să se adune de la norod banii trebuincioşi pentru ridicarea acestui monument, care va înveşnici în bronz chipul Domnitorului Cuza în ochii urmaşilor.

        Iaşii, în care Alexandru Ioan Cuza a domnit ca Cel din urmă Domn al Moldovei s-a crezut chemat a ridica el cel dintâi monumentul de faţă pentru a se vorbi tuturora de partea mare ce a avut Iaşii şi cu ei Moldova în făurirea statului român de astăzi.

        Scrisu-s-a actul acesta în cea de a doua Capitală Iaşi în al mântuirii leat una mie nouă sute douăsprezece, luna lui Mai în 27 şi se va păstra în arhivele Primăriei.

       

                        Primar Gh. N. Botez                           Prefect de Iaşi                                                             Ministru de finanţe – Th. Rosetti                         C. Negruzzi

        Carol                                            Gh. I. Argetoianu                                  I. Burada

        Ferdinand                                     I. Kalinderu                                          A. C. Cuza

        C. C. Arion                              Raffaelo Romanelli                                     I. Lahovari

        E. A. Pangrati                           A. D. Xenopol                                          C. Meisner

                                                  N. Gane

                                                  Gl. Al. Tell

                                                   Gl. Schiletti.

Topice: Studii | Comments Off on Actul comemorativ al Monumentului Unirii de la Iaşi din anul 1912

Comentarii închise.