Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

DRUMUL SPRE SUFLET, MEMORII

de Mihaela Rotaru | Martie 20, 2014

CONSACRARE ȘI DIALOGUL CU SINE

DRUMUL SPRE SUFLET, MEMORII

TITINA NICA ȚENE

 

 

Cu mare satisfacție am savurat, în accepția plenară a cuvântului, cartea Titinei Nica Țene, Drumul spre suflet sau… fetița care și-a sărit umbra, apărută la Editura Nico, Târgu-Mureș, 2014. Dintru început atrage atenția faptul că apariția ei este legată strâns de împlinirea a 50 de ani de căsnicie, la 1 Mai 2014, impresionant și cuceritor totodată. Poeta și prozatoarea Titina Nica Țene încununează magistral o viață de jertfă, pentru familie și pentru semeni, în slujba cărora s-a pus neobosit. Acest volum autobiografic aduce, cu sinceritatea cu care deja ne-am obișnuit, din celelalte scrieri apărute, frânturi de viață, din fragedă copilărie și până azi. Larga deschidere cu care autoarea abordează viața, sinceritatea, umorul care o caracterizează, inteligența sclipitoare, delicatețea unui suflet de aur – îi marchează inconfundabil stilul.

Directețea și claritate expunerii faptelor, așa cum s-au petrecut, fără nicun fel de cosmetizare sau idilizare a tabloului, îl captivează din primele pagini pe cititor, invitându-l să participe la retrăirea unor clipe care au fost. Amintirea recuperează un timp apus; dragostea și căldura celor dragi ne ajută, după ani și ani, să îndulcim cât de cât, durerea pricinuită de ireversibilitatea trecerii timpului. Acele ceasornicului ne măsoară inexorabil pașii înspre un nou început, dar, pare a transmite cartea, contează felul cum trăim, relațiile interumane, în fond, cum ne raportăm noi la noi înșine, la ceilalți, la Dumnezeu. Faptele mărunte, aparent insignifiante, fac viața frumoasă, deoarece, dacă stăm mereu în așteptatrea marilor fericiri, uităm să ne bucurăm de cele mici, risipindu-ne energia.

Cartea face apologia simplității, a modestiei, a discreției. Prezențe pitorești populează acest universingenuu, traversat adesea de umbre și răni ce dor. Evocarea prinde viață, sub ochii noștri, secvențele se succed uneori cu rapiditate, alteori trenează, acumulând tensiune si menținând trează atenția cititorilor. Imaginile caleidoscopice emană o forță de pătrundre extraordinară, se animă, înfățișând procesul de formare a personalității morale și intelectuale a eroinei centrale (viața însăși, cu toate solicitările și cu tot angrenajul ei, devine front,mucenicie, eroism pentru cei care știu lupta demn).

Întâmplările își urmează cursul lor firesc, fără sincope sau salturi disconfortante, de asemenea, concizia exprimării, fără pretenții de împletiri savante și prețioase, doar sincere și pornite dintr-o sete (mărturisită, de altfel) de autenticitate camilpetresciană. Atenția autoarei se împarte înmod egal înte victorii și nereușite, cu bucuria ce le însoțește pe primele și cu luciditatea și responsabilitatea care învăluie ratările. Viața devine ironică, uneori, punând la încercare toate resorturile ființei noastre. Titina Nica Țene este un model de izbândă, de luptă neostoită, de zbatere continuă. Răsplata și satisfacțiile nu au încetat să apară. În primul rând, familia, model demn de urmat din toate punctele de vedere, profesia, chiar și aceeade scriitor  – vocație, în fond, apostolat, de care scriitoarea este pe deplin conștientă.

O sete de viață transpare din paginile cărții, la o primă lectură, candidă participare la sublimul acestui univers, într-o deplină concordanță cu acesta. Însă, la o a doua lectură, mai de adâncime, vom sesiza rosturi nebănuite, semnificații profunde care secer decriptate. Lipsa de podoabe, de rafinament artificial, nu presupune neapărat lectură facilă, ci, din contră, atenție sporită, aplecare îndeaproape, matură, lucidă, întocmai ca asupra apelor limpezi, care întotdeauna ascund ceva. Epica ideilor, sentimentelor, faptelor, trăirilor, se desfășoară amplu, cinematografic. Impactul este unul neașteptat, fapt ce atrage după sine satisfacția edificării lăuntrice, bucuria urcușului spiritual. Cartea îmbogățește, o carte-treaptă spre desăvârșire.

În paginile cărții găsim strecurate, cu grija celui preocupat de cele mai fine nuanțe, câteva poezii, a căror încărcătură ideatică depășește spațiul rezervat expunerii noatre. Cert este, însă, că gingășia, suavitatea și franchețea constituie amprenta acestor versuri de o fumusețe simplă, autentică, neîmpovărată cu farduri și spoială, ci păstrând naturalețeași prospețimea candorii sufletului din care au izvorât. Un aer rustic, de anotimpuri succedate în curtea casei de la țară, în spațiul atât de larg… al întregii ființe, strămutate pe unde nici nu ar fi gândit în anii copilăriei. Destinul ne duce pașii spre locuri de care nici nu știm poate, ne este rânduit să fimundeva, să fim nu pentru noi, egoiști, ci pentru alții, altruiști, jertfelnici.

Nicio urmă de echivoc nu impietează receptarea plenară a acestui volum, închis cu câteva fotografii, surprinse de Memoria clipei. Emoționantă galeriede imagini, vii, cu ecouri puternice în sufletul celor care le contemplă (se cer astfel privite, ca într-un… templu maiestuos, de secvențe mărețe care au constituit, atunci, momente decisive, dar care, au fost lăsate în urmă de un timp nemilos, pentru alăsa loc altor secvențe)

În câteva linii, decența, buna-cuviința, politețea, modestia ca apanaj al sufletelor mărețe, lasă o marcă de neșters asupra imagini generice pe care și-o face cititorul,la final de lectură. Disponibilitatea largă, multiplele perspective din care se poate privi universul conturat, și care, se pretează la plurivalente interpretări, fac din acest volum un dar de suflet, pentu cei ce știu savura în taină, profunzimi de gând și miezuri de cuvinte.

Memorialistică acum, după poezie, proză, primim cu bucurie, într-o complicitate fecundă (cartea poatefi o sursă de inspirație, un imbold la scris, o chemare la a crea, a plăsmui). Chipurile care se perindă prin fața ochilor noștri, familia, rude, prieteni, colegi, cunoscuți, pot deveni oricând sursă pentru alte chipuri calde, de protagoniști ai unui roman. De ce nu, dat fiind faptul că talentul, cartea, este ca o lumină, de Înviere, nu trebuie ținută egoist în sân, ascunsă (oricum, lumina nu poate fi pusă sub obroc), ci trebuie răspândităcudragoste. Izbânda este sigură, dincolo de vicisitudini, de stihiile pe care le poate impune destinul fiecăruia dintre noi, dacă pășim frumos, dârz și tenace, fără ezitări. Vântul este prielnic numai corăbierilor care știu încotro s-o apuce, nu celor indeciși, desigur, dar aportul familiei, și acelor din preajmă este definitoriu. De una singură, ființa este slabă, poate să cadă oricând, fără putința de a se mai ridica. Scierea de față este un apel subtil la cele mai intime fibre ale inimii noastră, la iubire, la dăruire, la dăruire de sine pe altarul iubirii de semeni, de Dumnezeu, de creație, la urma urmei, întrucât, știm prea bine, scrisul este altar, și munca trudnică devine sacrificiu. Nu oricine este dispusă facă acet gest măreț. Titina Nica Țene a avut curajul de a răzbi, de a arăta sieși și lumii că, prin încordare permanentă, prin jertfă neobosită, piedicile și obstacolele pot fi surmontate. O carte vie, pulsândă, din care se pot trage multe învățături, fapt ce o recomandă deopotrivă celor mari și celor mici. O carte la ceas aniversar, scrisă într-un limbaj liturgic, dar tuturor celor care cred în valorile familiei.

Prof. dr. Mihaela Rotaru

Topice: Recenzii | Comments Off on DRUMUL SPRE SUFLET, MEMORII

Comentarii închise.