Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Câte ceva despre rolul şi locul unui primar ales în propria-i comunitate

de Marian ILEA | Aprilie 2, 2014

Într-un document al Imperiului austro-ungar se află un: “ghid al primarului” întocmit de administraţia chezaro-crăiască. Credem că e interesant să-l publicăm şi astăzi, deoarece multe din învăţăturile acestuia pot fi utile şi-n vremurie pe care le trăim astăzi.

Odată votat de către cetăţeni, primarul (că despre el scriem) se cuvine a-şi sluji cu înţelepciune comunitatea. Acesta (primarul, că despre el scriem) să creadă şi să nădăjduiască şi să se dedice numai comunităţii sale, mai presus de orice.
Comunităţii care l-a ales, primarul (că despre el scriem) îi va închina toate simţirile şi dorinţele sale şi nu se va lepăda de comunitatea lui oricâte rele se vor abate asupra-i. Şi se vor abate asupra-i, adică asupra primarului (că despre el scriem) multe, tare multe, se vor abate. Evident, asupra-i! Dar nădejdea şi iubirea faţă de comunitatea lui trebuie păstrate orice i se va întâmpla. Primarului (că despre el scriem!). Şi i se va întâmpla, deoarece acel “orice” cuprinde în aria-i multe dintre toate relele cu putinţă. Primarul (că despre el scriem) n-are a se lăsa stăpânit de nădejdea-i greşită că, oricât ar greşi, va fi iertat. Când primarul va ajunge a se iubi mai mult pe sine decât comunitatea, nicio nădejde de iertare nu va mai exista. Oricât se va mai ruga, primarul (că despre el scriem) înspre alţii, ca aceia să mijlocească iertarea-i nicio metodă nu-i va mai fi utilă.
Pe vremuri, stăpânii se închinau la diverşi idoli, astăzi, primarul (că despre el scriem) se poate închina doar la “iubirea-i de arginţi”, căci pântecu-i se mută în capu-i şi închinarea lacomului ajunge în pântece, adică în cap.
Purtarea necuviincioasă, cârtirea, înjurătura, blestemele, jurământul mincinos, călcarea acestuia cu ştiinţă şi voinţă, întrebuinţarea cu uşurinţă a jurământului, când iei ca martor şi chezăşie orice lucru sunt păcatele de neiertat pe care un primar (că despre el scriem) n-are a le folosi şi a le transforma în fărădelegi. Cuvântul primarului (că despre el scriem) când e DA trebuie să fie DA şi când e Nu trebuie să fie NU! Primarul (că despre el scriem) n-are a lua cu sila lucrurile altuia prin viclenie, vânzări sau măsuri mincinoase, oprirea plăţilor cuvenite lucrătorilor, n-are a lua bani pentru lucruri pe care cineva este îndatorat de slujba sa să le facă sau pentru a le face altfel decât cere legea (aceasta se va numi mită şi va fi aspru pedepsită de către comunitate).
Dacă primarul (că despre el scriem) va face toate cele scrise mai sus, se va considera că nu şi-a împlinit datoria faţă de comunitatea care l-a ales, că a vândut şi a cumpărat preţuirea pe care comunitatea i-a dăruit-o.
Apoi, primarul (că despre el scriem) n-are a folosi minciuna care se foloseşte cu vorba, cu scrisul, cu tăcerea sau cu fapta. Năravul, viclenia, prefăcătoria, linguşirea, făţărnicia apărute în viaţa primarului (că despre el scriem) şi grăirea de rău, clevetirea ori calomnia ori răspândirea celor născocite pe seama cuiva vor putrezi viaţa primarului (că despre el scriem) şi-l vor transforma într-un hoit care-ţi provoacă mila indiferent de anii pe care acesta-i are în documentu-i de naştere.
Primarul (că despre el scriem) nu poate fi pentru comunitatea lui “Tatăl minciunii”. Stăpânirea din rădăcină a cauzelor răului se va face în comunitatea primarului (că despre el scriem) prin schimbarea lui de la cârmă şi aducerea altuia, care îşi va iubi comunitatea şi-o va sluji, făcând uitată creatura din care au ieşit doar relele câtă vreme s-a aflat la cârma comunităţii.
Primarul (căci despre el scriem), odată înlocuit, va fi doar un trup plin cu hule de care până şi comunitatea care l-a ales se va ruşina.

Sursa:Glasul Maramuresului

Topice: Diverse | Comments Off on Câte ceva despre rolul şi locul unui primar ales în propria-i comunitate

Comentarii închise.