Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Ing. Constantin Osiceanu

de Constantin Dobrescu | August 8, 2014

Prof. dr. Constantin Dobrescu

Ing. Gabriela Tănăsescu

O personalitate care și-a legat în mod hotărâtor numele de industria petrolieră din România a fost Constantin Osiceanu. Acesta face parte din primul val al petroliștilor moderni care s-au ilustrat în domeniu petrolier. Format la Academia Superioară de Mine din LEOBEN, unde numele său a rămas încrustat din 1904 pe placa de marmură ce cuprinde șefii de promoție, se va întoarce în țară și își va pune la dispoziția țării sale experiența petrolieră, începând din 1907 ca secretar al Congresului Mondial de Petrol desfășurat la București. Acesta a fost prieten cu Gh. (Munteanu) Murgoci cu care a colaborat la realizarea unor studii de înmagazinare și transport al petrolului publicate în 1909 împreună cu ing. Hălăuceanu și alții, remarcându-se ca un pasionat cercetător al problemelor industriei de petrol. C. Osiceanu a colaborat și cu ing. C.Alimănișteanu și prof. L.Mrazec. De reținut este faptul că în 1904 a participat și la Congresul Internațional al Petrolului de la Liége.
C. Osiceanu făcea parte din acei vizionari care au intuit că petrolul constituie cea mai mare bogăție a Prahovei și una din marile avuții naționale care trebuie pusă în valoare.
Atât C. Osiceanu cât și Gh. Munteanu Murgoci, cât și L.Mrazec au fost legați sufletește de Câmpina, aceștia au predat ani la rând geologia și alte discipline la Școala de Maiștri Sondori din localitate, prima de acest fel din lume. In anul 1911 s-a înființat la Ploiești o Circumscripție (a cincea) a Inspectoratului Vamal, care va fi condusă de C. Osiceanu și care cuprindea birourile vamale Predeal, Giurgiu, Bratocea, Oltenița, Călărași, Caraomer și Siliștea Nouă cu sucursalele lor.
În anul 1914, C.Osiceanu a fost angajat in Ministerul de Finanțe în funcția de inspector al rafinăriilor.
Debutul strălucit în industria petrolului se produce pentru C. Osiceanu cu adevărat in anul 1916 când la începutul războiului, statul român confiscă bunurile statelor inamice și în consecință și ale Societății “Steaua Română” care avea capital german. Este numit administrator sequestru al acestei societăți, calitate în care organizează evacuarea rafinăriei la Moinești. Are intuiția să trimită acolo tot personalul care să nu fie capturat și folosit de inamic. După încheierea războiului lucrătorii au putut fi folosiți “în focul luptei pentru refacere” a industriei de petrol. Un episod din activitatea lui Osiceanu este acela când este solicitat de autoritățile române să facă o cercetare la sediul legației germane de la București, imediat după intrarea României în război alături de Antantă, care ne promitea realizarea României Mari. Astfel în casa de fier a fostului director Gunther s-a găsit registru în care erau consemnate sumele de bani folosite pentru “cumpărarea” unor oameni politici români, așa numiții germanofili sau agenți de influență, registru care totalizau în coloanele lor 37.000.000 lei (printre cei care primiseră sume de bani erau Gh. Bogdan-Pitești cu 840.000 lei, N. Fleva – 100.000 lei, pentru ziarul “Libertatea” Al. Bădărău- 50.000 lei) “plus o cantitate de otravă pe care era prevăzută indicația că omoară liniștit în timp de 7-8 zile”.
Pe C. Osiceanu îl găsim în anul 1924 ca membru în Consiliul de Administrație al Băncii Generale a |ării Românești, împreună cu delegatul P.P. Negulescu. În anul 1927, C. Osiceanu era membru în Comitetul Central al Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră împreună cu colegul și prietenul său ing. C. Bărbăcioru.
C. Osiceanu avea în străinătate puternice legături în cercurile internaționale financiare și industriale, astfel îl găsim reprezentând industria de petrol românească la toate Congresele Internaționale de petrol. La Congresul Mondial al Petrolului din 1933 este ales unul dintre vicepreședinți, îl găsim apoi ca participant și la Congresul minier de la LEOBEN din 1937, în anul 1932 conducea la Paris, delegația României în discuțiile cu delegațiile grupurilor internaționale de petrol privind planul de conservare a zăcămintelor de petrol din România printr-o rațională exploatare.
Cu ocazia înmormântării la Ploiești la 5 mai 1935 a ing. Virgil Tacit (1876-1935) administrator delegat al Societății “Creditul Minier”, ing. C. Osiceanu în calitate de președinte al Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră (din 1932) a ținut un emoționant discurs alături de Gh. Leon subsecretar de Stat din partea Ministerului de Industrie, prof. Gh. Ficșinescu de la Școala Politehnică, prof. D.Munteanu-Râmnic și mulți alții.
Vorbind de activitatea științifică a colegului său trecut la cele veșnice, C. Osiceanu arată printre altele că pe lângă lucrări de strictă specialitate acesta a scris și publicat o monografie a orașului Câmpina.
În continuare arată meritele lui V. Tacit în industria de petrol, prietenia care l-a legat de ing. Tănăsescu cu care a scris “prima lucrare științifică asupra tehnicii sondajelor în România”.
Scoate apoi în evidență generozitatea ilustrului dispărut iubitor al profesiei care a donat Asociației Inginerilor de Mine 1.000.000 lei pentru înființarea unei burse pentru studiul ingineriei de mine, constituindu-se în acest sens Fondul Cultural “Inginer V. Tacit”. Beneficiarul bursei trebuie să fie “student roman merituos șI lipsit de mijloace financiare”. Studiile urmau să fie făcute la una din cele două școli politehnice din țară, bursa va fi acordată pe o durată de cinci ani în sumă de 40.000 lei în 10 rate lunare egale.
În ziua de 18 ianuarie 1920 a avut loc la Câmpina o manifestare la care 250 de ingineri și funcționari ai Societății “Steaua Română” au comemorat trecerea a patru ani de la declararea războiului la care a fost invitat și ing. C. Osiceanu în calitate de administrator sechestru al societății. Cu această ocazie C. Osiceanu a ținut o cuvântare asupra activității societății “Steaua Română” în cadrul industriei de petrol și mai ales rolul acesteia în dezvoltarea economiei naționale. De menționat că în anul 1920 ing. C. Osiceanu era administrator sequestru și al societății “Aurora “ care deținea și o rafinărie la Băicoi. Majoritatea acțiunilor acestei societăți erau deținute de “Steaua Română”.
În anul 1920 îl găsim pe ing. C. Osiceanu ca membru în primul Consiliu de Administrație al societății “Industria Sonică” înființată la București cu un capital de 20 milioane lei în 40.000 acțiuni a 500 lei, “pentru punerea în aplicare pe scară întinsă a descoperirii transmisiunii sonice a dlui ing. Gogu Constantinescu”. Alături de C. Osiceanu din Consiliul de Administrație mai figurau inginerii C. Olănescu, Anghel Saligny, C. Dissescu, Grigore Golescu, Tancred Constantinescu, C. Bușilă, Chr. Mladenovici, D. Ghermani, V. Alimăneștianu etc.
C. Osiceanu era membru în primul Consiliu de Administrație al Societății “Steaua Electrică” înființată în anul 1922 la București, cu un capital inițial de 1.000.000 lei împărțit în 2000 de acțiuni a 50 lei valoare nominală fiecare. Printre alții mai figurau ca membrii în Consiliul prințul Barbu Știrbei, ing. C. Bușilă și Victor Slăvescu. În anul 1922 C. Osiceanu donează suma de 2000 lei Societății “Crucea Roșie” pentru populația din Basarabia. Același gest de noblețe sufletească îl face și I.Marinescu administrator delegat al Societății “Concordia”, care donează suma de 5000 lei.
În anul 1927 ing. C. Osiceanu participă în calitate de președinte al Asociației Industriașilor de Petrol din România la inaugurarea localului inspectoratului minier din Moreni alături de ministrul L.Mrazec, Gh. Damaschin director general al Minelor, Th. Ficșinescu vicepreședinte al Asociației Inginerilor de Mine, precum și oficialități locale. C. Osiceanu nu numai că a participat la această inaugurare dar a ținut și o cuvântare.
La 1 februarie 1926 ing. C. Osiceanu în calitate de președinte al Asociției Industriașilor de petrol din România trimite Ministrului de finanțe o amplă scrisoare prin care protestează față de neegalitatea taxelor comunale impuse de primările orașelor Ploiești, Constanța, Oltenița, Galați, Brăila și Târgoviște industriei petrolifere, mai precis pentru produsele importate și exportate sau pentru cele care intră sau ies din oraș. Deasemenea în anul 1926 ing. C. Osiceanu face parte în calitate de membru din Consiliul de Administrație al societății “Industrie Roumaine du Petrole” (I.R.D.P.) cu sediul în București, alături de Octavian Goga, I.Ionescu-Quintus, D. Nicolaescu, N. Tresnea-Greceanu, M. Irescu, D.R. Ioanițescu șI ing. C. Bărbăcioru.
La 6 mai 1927 are loc la București un banchet oferit de membrii UGIR pentru a sărbătorii activitatea președintelui UGIR, ing. C. Bușilă. Din partea guvernului au participat miniștrii muncii Berlescu, al industriei și comerțului Văleanu, comunicații Meissner, lucrărilor publice C.Trancu – Iași și Petru Groza și președintele Senatului general Coandă, C. Orghidan președintele Uniunii metalurgice din România și director general al societății “Reșița”, Dinerman directorul Băncii Moldova și mare industriaș, ing. C.R. Mircea, ing. I. Marinescu director general al societății “Concordia” și ing. C.Osiceanu care în numele industriei petrolifere ține la rândul său un emoționant discurs, în care arată pe bază de cifre aportul industriei petrolifere la dezvoltarea economică a țării și necesitatea realizării unui “Palat al industriei” în care UGIR să își aibă sediul permanent.
Asociația Industriașilor de Petrol a hotărât in sedința din 9 martie 1927 sa contribuie cu 50.000 lei la fundarea “Casei Chimiei” ce se va crea in memoria ilustrului chemist Marcelin Berthold al cărui centenar de la naștere se comemorează in acest an.
În anul 1929 C.Osiceanu era președinte al Consiliului de Administrație al “Société roumaine pour l’industrie et le commerce du pétrole”.
C. Mătăsaru era administrator delegat, iar membrii erau I. Boambă, Al. Zănescu, ing. E. Dimitriu, Miltiade Nicolescu, I.C. Solacolu, etc. Deasemenea C.Osiceanu a fost în anul 1931 membru în Consiliul de Administrație al Societății “Creditul Minier”, alături de Mareșalul Al. Averescu, Virgil Alimăneștianu, C. Bușilă, Mircea Djuvara, Virgil Tacit șI Jean Th. Florescu.
În anul 1930 C. Osiceanu este promovat Președinte al Uniunii Camerelor de Comerț și Industrie în locul lui Mihail Manoilescu numit Ministru al Comunicațiilor.
Implicat puternic în industria de petrol, ing. C. Osiceanu participă la 1 iunie 1930 la Adunarea Generală a Asociației Inginerilor de Mine care s-a desfășurat în amfiteatrul Liceului “Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Printre problemele discutate “au fost înființarea unui institut de cooperație minieră, colaborarea cu sindicatele petroliere și mai ales viitorul Congres internațional de foraj care va avea loc în anul 1932 la Berlin unde se impune participarea pentru ca industria de petrol să fie reprezentată la acest congres în mod demn, cu atât mai mult cu căt o bună parte din membrii asociației și-au făcut studiile de specialitate în Germania”. Tot în aceeași locație, și tot la Ploiești în ziua de 31 mai 1931 a avut loc Adunarea Generală a Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră la care a participat pe lângă ing. Ghica președintele Asociației și ing. A. Drăgulănescu, participă și ing. C. Osiceanu. Printre problemele discutate au fost pregătirea Congresului Asociației, realizarea Casei Miniere a pensionarilor, dar mai ales vânzarea construcției nefinalizate a Asociației din lipsa de fonduri, pentru care primește mandate C. Osiceanu și E. Balif.
C. Osiceanu făcea parte și din Comitetul de patronaj pentru ridicarea unui bust de bronz lui I.Tănăsescu fost profesor la Școala Politehnică și director al Institutului Geologic. Din acest Comitet de patronaj mai făceau parte prof. dr. L. Mrazec, ing. I. Bujor, V. Tacit, prof. dr. E. Macovei, ing. C.R. Mircea, prof. ing. V. Vasilescu-Karpen și alții. Președinte al Comitetului de patronaj era ing. M. Teodorescu Ministrul Industriei și Comerțului. În cuvântul său rostit cu ocazia inaugurării bustului acestuia, C. Osiceanu arată că ing. Ion Tănăsescu “a fost un om drept, cinstit șI suflet mare” care a lăsat “o amintire luminoasa și pătrunzătoare, un suflet înflorit și îmbălsămat ca o grădină în luna lui Mai, un suflet care păstra o imagine scumpă, căreia i s-a închinat toată viața:imaginea sacră a Patriei”. Deasemenea arată activitatea lui I.Tănăsescu ca reprezentant al guvernului roman în Comisia mixtă pentru constatarea pagubelor cauzate industriei de petrol din România ca urmare a distrugerilor din ordin in anul 1916.
In anul 1930 soseşte la Bucureşti Albert Thomas directorul Biroului Internaţional al Muncii din Geneva, care avea ca scop “pacificarea claselor ca o condiţie esenţiala pentru o temeinica pace universalã”. Albert Thomas a fost un prieten al României, având in perioada 1914-1918 un rol preţios in sprijinirea ţãrii noastre. Acesta se afla intr-o “misiune de cercetare a politicii sociale in Balcani” fiind în trecere și prin România. La intrarea în ţarã pe la Jimbolia la 19 februarie 1930 a fost întâmpinat de Vlãdescu-Rãcoasa corespondentul Biroului Internaţional al Muncii în România. Presa din ţarã a reamintit imensele servicii fãcute României în timpul primului rãzboi mondial ca ministru al armamentului și muniţiilor în guvernul francez. Întruna din calãtoriile sale în România între 1916-1917, Albert Thomas a trecut și prin Moldova încurajând guvernul în lupta pentru realizarea idealului naţional. Cu ocazia vizitei din anul 1930, Albert Thomas a fost omagiat la Academia Comercialã prin discursul lui Mihail Manoilescu despre “Clasa patronalã şi politico-socialã” prezentat sub auspiciile “Asociaţiei române pentru progresul social”.
Albert Thomas participã la inaugurarea dispensarului muncitoresc din București la care au luat parte pe langã oficialitãţi şi foştii miniştrii ai muncii Trancu – Iaşi şi dr. N. Lupu. Dupã care s-a vizitat “Casa Femeii” şi sediul sindicatelor muncitoreşti social-democrate unde s-a aniversat activitatea de zece ani a Biroului Internaţional al Muncii. Au urmat vizite la sediul Uniunii generale a micilor industriaşi și meseriaşi patroni, la Ministerul Muncii unde s-au purtat discuţii despre legile internaţionale ale muncii.
Primăria Bucureşti a oferit în sala de marmurã a Hotelului Boulevard un dejun in onoarea lui Albert Thomas la care a luat cuvântul Dem Dobrescu primarul Bucureştilor şi sãrbãtoritul.
În onoarea oaspetelui Uniunea Generalã a Industriaşilor din România şi Uniunea Camerelor de Comerţ si Industrie au dat un banchet la “Athéneé Palace”. Cu acestã ocazie au luat cuvântul C. Buşilã, M. Manoilescu, C. Osiceanu si Diamant, care au subliniat serviciile aduse de ilustrului oaspete al României in timpul Marelui rãzboi şi dupã rãzboi pentru buna întelegere dintre muncitorii şi industriasii din întreaga lume.
În cuvântarea sa C. Osiceanu a accentuat asupra sprijinului dat de Franța “in vremurile când eram copleșiți de griji și de durere. Nu vom uita raza de speranță ce ne-a trimis Franța in momentele grele de la Iași”.
Lui C. Osiceanu îi revine sarcina ca în calitate de reprezentant al societății “Steaua Română” dar și de președinte al Asociației Producătorilor de Petrol din România să explice în anul 1930 reprezentanților societăților petroliere din România, motivele pentru care “Steaua Română” a denunțat Convenția de limitare a producției de țiței în ziua de 30 noiembrie 1930 deși această societate “a fost printre primele societăți care a emis ideea și s-a ocupat cu elaborarea unui proiect de restrângere a producției și simultan de limitare a activităților de foraj“. Cu ocazia ședinței din 29 octombrie 1930 a Asociației Producătorilor de Petrol de sub președinția lui C. Osiceanu privind ”a discuta situațiunea creată prin retragerea societății “Steaua Română” din acordul de limitare pe ziua de 30 noiembrie 1930”, C. Osiceanu a menționat că “Steaua Română” este gata să încheie o nouă înțelegere “pe baze echitabile, baze care trebuie să prezinte oglinda fidelă a raporturilor dintre societăți”.
C. Osiceanu participă la Congresul Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră care a avut loc în Aula Academiei de Înalte Studii Comerciale din București în zilele de 27-30 iunie 1931. Președinte al Congresului general al Asociației a fost declarat ing. C. Osiceanu.
Ședința de deschidere a Congresului a fost onorată de prezența prim ministrului N. Iorga și miniștrii M. Manoilescu și Vâlcovici ei înșiși ingineri. Congresul s-a desfășurat într-o caldă atmosferă de colegialitate.
A participat și M. Pizanty directorul Monitorului Petrolului. S-a propus trimiterea unei telegrame omagiale regelui Carol al II lea.
C. Osiceanu în cuvântul său vorbește de rostul Congresului și problemele care urmează a fi dezbătute. A participat toată elita inginerilor și tehnicienilor din industria minieră reunite din toate regiunile țării.
Cu ocazia acestui Congres, C. Osiceanu a prezentat în ziua de 28 iunie 1931 comunicarea “ Scurtă privire asupra politicii petroliere” care face parte dintr-un ciclu de conferințe intitulat “Politica minieră”.
Din delegația petroliștilor care s-a prezentat la M. Berlescu ministrul industriei și comerțului pentru a prezenta dificultățile în care se află industria petroliferă din cauza prețurilor scăzute la export a produselor petroliere din anul 1931 a făcut parte și ing. C. Osiceanu și ing. C. Bărbăcioru în dublă calitate de petrolist și senator de Prahova.
Ing. C. Osiceanu în calitate de președinte al Asociației Industriașilor de petrol din România in ședința din 30 octombrie 1931 a trimis președintelui “American Petroleum Institute” A. L. Beaty moțiunea votata de membrii Asociației prin care se solicită ca acest Institut să ia inițiativa convocării unei Conferințe Internaționale a petrolului cu privire la producție și pentru ca Planul Kessler care să fie adoptat ca bază de discuție.
În răspunsul său, A.L. Beaty se arată “nu se poate adopta planul Kessler si nici un alt plan, dar este de acord cu o conferință internatională producatorilor care s-ar mărgini la un schimb de vederi asupra situației economice mondiale”.
În anul 1932, Asociația Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră a organizat un ciclu de Conferințe miniere la Radio cu concursul societății de Radiodifuziune, conferințe “care au ca scop a informa opinia publică asupra stadiului actual al industriei miniere și rolul important pe care această industrie îl are pentru economia generală a țării”. Acest ciclul de conferințe a fost deschis în ziua de 7 noiembrie 1932, prin expunerea ing. C. Osiceanu în care omagiază inginerii, tehnicienii și chimiștii care activează în industria de petrol pentru care “munca este o datorie națională iar petrolul un izvor de energie legat cu apărarea noastră națională”.
Ing. C. Osiceanu trimite lui N. Iorga președintele Consiliului de Miniștri o telegramă din Galați cu ocazia Congresului Uniunii Camerelor de Comerț și Industriei desfășurat în luna mai 1932 prin care exprimă în numele congresiștilor “sentimentele de gratitudine pentru grija ce purtați comerțului și industriei, rugându-vă în același timp să le acordați ca și în trecut solicitudinea dumneavoastră pentru îndeplinirea dorințelor lor legitime și să primiți expresiunea sentimentelor lor de devotament”. La rândul lui N.Iorga trimite o telegramă lui C.Osiceanu de mulțumire, pe care acesta o citește în plenul Congresului. Telegrama lui C. Osiceanu avea rostul ei, deoarece cu ocazia săptămânii balcanice desfășurate la Istambul s-a pus bazele Camerei de Comerț și Industrie Interbalcanică, urmând să servească cooperării economice în Balcani.
In anul 1934 îl găsim pe C. Osiceanu în calitate de președinte al Asociației Industriașilor de Petrol și al Uniunii Camerelor de Comerț la festivitatea de punere a pietrei fundamentale a rafinăriei “Creditul Minier” care se construia la Brazi. Ceremonia a avut loc în ziua de 17 iunie 1934 în prezența ing. N. Theodorescu Ministrul Industriei și Comerțului. La această ceremonie au mai participat Cezar Mereuță, director general al CFR, I. Săvescu director general al Băncii Românești, ing. Gh. Popescu director general al Societății Naționale de Credit Industrial, C. Bușilă administrator al societății Creditul pentru Intreprinderile electrice, I. Băicoianu administrator la Banca Națională, ing. Prager, ing. Virgil Alimăneștianu, ing. V. Tacit ș. a.
În anul 1934 ing. C. Osiceanu în calitate de președinte al Asociației Industriașilor de Petrol din România adresează “un stăruitor apel” tuturor societăților și producătorilor de petrol să răspundă chemării Ministrului de Finanțe adresat țării pentru a subscrie la imprumutul național pentru înzestrarea țării cu mijloacele de apărare, necesare.
Pe ing. C. Osiceanu îl găsim ca invitat special la sarbătorirea ing. Matei Drăghiceanu în ziua de 12 mai 1934 în sala de recepție a Societății politehnice din București, cu ocazia aniversării împlinirii vârsta de 90 de ani a celui mai în vârstă inginer de mine din țară.
Acesta împreună cu V. Istrati și C.Alimăneștianu au contribuit la elaborarea primei legi a minelor în 1895. A elaborat și publicat prima hartă geologică a României la 1890. Matei Drăghiceanu era rudă cu scriitorul Gr. Alexandrescu prin mama sa.
În ziua de 30 aprilie 1934 în prezența Regelui Carol al II lea are loc inaugurarea monumentului prof. G. M. Murgoci ridicat în curtea Institutului Geologic din București din inițiativa și cu concursul Asociației Industriașilor de Petrol din România. Cu această ocazie ing. C. Osiceanu prezintă o emoționantă cuvântare în memoria defunctului care i-a fost prieten, iar Regelui Carol al II lea profesor.
Cu ocazia Adunării generale a Societății “Concordia” din 1941 de sub presidența generalului Ernest Balif la care a participat
I.Marinescu director general
Prințul C. Basarab-Brâncoveanu
I.G. Duqué
Ing. S.Marina
Gl. Radu Rosetti
Ing. C. Osiceanu, care va fi ales în 1941 în Consiliul de administrație al societății “Concordia” alături de prof. Eftimie Antonescu, prof. G.Cuza.
Deasemenea și în anul 1943 îl găsim pe ing. C. Osiceanu ca membru în Consiliul de Administrație al societății “Concordia” alături de o seamă de personalități ca prof. Eftimie Antonescu, Gh. Cuza și Eugen Savin. În semn de prețuire pentru valoroasa sa activitate în anul 1938, guvernul francez acorda ing. Osiceanu Ordinul Legiunea de Onoare în grad de Comandor. De menționat că ing. C. Osiceanu a mai primit în cursul activitătii sale profesionale o serie de ordine printre care: Cavaler al Ordinului Coroana României (1906), Ofițer al ordinului Steaua României (1920). De menționat că această înaltă distincție i-a fost acordată lui C. Osiceanu cu ocazia unui dejun la care a fost invitat de regale Ferdinand la Castelul Peleș la Sinaia, Cavaler al Legiunii de Onoare (1923), Mare Ofițer al Coroanei României (1927), Comandor al Ordinului Steaua României (1927), Ofițer al Legiunii de Onoare (1927), Mare ofițer al ordinului Coroana Italiei (1928), Mare Ofițer al Ordinului Orange-Nassau (1933), Mare ofițer al ordinului Steaua României (1933). Toate acestea ilustrează prestigiul de care se bucura C. Osiceanu in lumea petrolului atât în țară cât și în afara granițelor acesteia.
Pe ing. C. Osiceanu îl întâlnim ca membru al Asociației Inginerilor Leobeni “Sonda”, care reunea toți absolvenții Școlii Superioare de mine și metalurgie din Leoben. Deasemenea îl găsim ca membru în Comitetul Bursei de mărfuri ca reprezentant al industriei petroliere. Nu putem omite faptul că C. Osiceanu a fost membru al delegației României la Congresele Mondiale ale petrolului din 1933, 1937.
Congresul Mondial de Petrol din iulie 1933 care a avut loc la Londra, a fost organizat sub auspiciile lui “The Institution of Petroleum Technologists”.
Cu ocazia acestui Congres au participat M. Constantinescu, V.Banciu administratori delegați ai societății “Creditul Minier”, A.|ânțăreanu director general al minelor și I. Basgan inginer de mine din partea Ministerului Minelor și Ing. C. Osiceanu care “a fost solicitat de Comitetul de organizare al Congresului să primească demnitatea de Vicepreședinte de onoare al Congresului”.
A fost președinte al Institutului Român de petrol. Timp de 22 de ani a fost președintele Consiliului de Administrație al societății “Distribuția”.
Constantin Osiceanu a întreținut relații apropiate și cu Eugen Saladin Administrator director al societății “Colombia” înființată prin fuziunea societăților “Aquila Franco-Română” și “Colombia” ambele reprezentate de capitalul francez in România
Eugen Saladin s-a nãscut in 1871 la Breslau (Silezia), dintr-o familie cu vechi rãdãcini alsaciene. Tatãl sãu era patronul unei importante ţesãtorii. A urmat liceul la Paris precum și Facultatea de Drept şi Școala de Înalte Studii Comerciale. Practica comercialã a efectuat-o timp de 7 ani in Spania, după care in 1904 vine in România ca reprezentant al firmei Desmarais Frères din Paris și ia parte la înființarea societatii “Aquila Franco-Românã”, al cãrei administrator delegat și director general a fost timp de 25 ani. Acesta a fost sãrbãtorit in anul 1930 cu ocazia aniversãrii a 25 de ani de activitate petroliferã in România cu mari merite in aceastã branşã. Acesta era membru al Uniunii Generale a Industriaşilor din România, membru in Consiliul Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, in Consiliul Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti,precum și in Comitetul de direcţie al Oficiului Naţional Francez din Romania. Totodată era şi un reprezentant de seamã al coloniei franceze din România, fiind ales preşedinte al acesteia. El a inițiat înființarea “Casei Francezilor” si Uniunea Francezilor din România. Pe plan petrolier, Eugen Saladin a creat o importantã staţie de export la Constanţa, iar la Ploieşti “o rafinãrie inzestratã cu instalaţiuni moderne, o reţea de conducte din cele mai complecte”. Atât Franţa cât şi România au recunoscut meritele acestuia. Eugen Saladin a fost Cavaler al Legiunii de Onoare, Ofițer al Stelei României.
Cu ocazia aniversãrii a 25 de ani de activitate petroliferã, guvernul român l-a numit mare ofiţer al Ordinului Coroana României, al cãrei comandor era de mai mult timp. Festivitatea de sãrbãtorire a avut loc la 16 decembrie 1929 la sediul societãţii “Colombia” la care a participat toatã elita industriei petroliere din România.
La 20 iulie 1929 cu ocazia întrunirii inginerilor și tehnicienilor care a avut loc la Moreni.
C. Osiceanu director general al societății “Steaua Română”, președinte al Asociației Industriașilor din petrol România si vicepreședinte al Asociației inginerilor și tehnicienilor din industria minieră a ținut o cuvântare intitulată Situația actuală a industriei de petrol din România.
C. Osiceanu participă la lucrările Adunării generale extraordinare a Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră care a avut loc la MORENI la 25 februarie 1933.
Scopul acestei Adunări, convocată de Comitetul central era discutarea și rezolvarea unor probleme ce priveau bunul mers al activității Asociației și interesele profesionale ale membrilor ei. Au luat parte un mare număr de ingineri din centrele petrolifere și s-au primit adeziuni din partea secțiilor Asociației din Ardeal. Adunarea a fost prezidată de C. Osiceanu care în deschiderea ședinței “a adus pioase omagii regretatului inginer I.Demetrescu fost director general al Societății “Creditul MInier”, relevând calitățile alese șI rolul pe care l-a avut în industria de petrol pentru propășirea muncii românești”. De menționat că la această Adunare participă și ing. C. Bărbăcioru de la Câmpina, ing. A. Drăgulănescu, Fl. Demetrescu, Th. Burza, etc. La Sfârșitul ședinței, a urmat“ o masă colegială prezidată de ing. C.Osiceanu, care a avut loc la Cazinoul societății “Creditul Minier” din Moreni.
Pe inginerul C. Osiceanu îl găsim printre semnatarii telegramei Adunarii Generale a Asociaţiei Inginerilor si Tehnicienilor din Industria Minierã adresate lui J.B. Kessler administrator – director al grupului “Royal Dutch-Schell”, vicepreşedinte al societãţii “Astra-Românã” “perfect cunoscãtor al industriei noastre petrolifere” venit in România in luna iunie 1934. In aceastã telegramã se transmite salutãrile Asociaţiei “ca semn al admiraţiei ce are pentru persoana ce reprezintã în cel mai înalt grad conducerea industriei mondiale de petrol”. C. Osiceanu a participat in ziua de 7 aprilie 1938 la recepţia datã de Asociaţia Industriaşilor de Petrol din România în onoarea lui J.B. Aug. Kessler conducãtorul grupului “Royal Dutch Schell” la care au participat tot ceea ce are mai reprezentativ industria petrolului din România ca ing. Orghidan, prof. Victor Slãvescu preşedintele UGIR, ing. Buşilã, ing. Gigurtu director general “Mica”, fost ministru, M.Zentler (“Distribuţia”), ing. Mãtasaru (Câmpina), Van der Meer (Câmpina), Otto Stern, F. Gartner, ing. M. Teodorescu fost ministru, etc.
Asociaţia Industriaşilor de Petrol din România a fost implicatã in organizarea Expoziţiei Industriei Româneşti din anul 1934, realizând in Parcul Carol un pavilion special pentru petrol. Acest pavilion “a fost organizat cu îngrijire de un comitet în frunte cu d-l ing. C. Osiceanu” în calitate de presedinte al Comitetului de direcţie al Expozitiei şi reproducea “în miniaturã principalele faze de activitate din şantiere si rafinãrii’. In pavilionul petrolului, societãţile “Distribuţia”, “Unirea”, “Concordia” şi “Creditul Minier” au expus produsele rafinate și s-a prezentat pregnant dezvoltarea ”Creditului Minier” pentru cucerirea de noi debuşeuri în strãinatate expunându-se şi o “miniaturã ce reprezintã instalaţiile în construcţie şi proiect ale rafinãriei din Brazi-Prahova”.
Deşi nu a predate decât o scurtă perioadă de timp la Școala de maiştri sondori și rafinori din Câmpina, ing. C. Osiceanu a fãcut parte din Comitetul care la solicitarea lui Al. Gheorghiade, directorul general al minelor, “va cumpãra pe un preţ convenabil de la dna E. Vãleanu-Ștefãnescu, actualul local al şcoalei, care a trecut apoi in patrimoniul Statului”. Cu ocazia Adunarii generale din 17 ianuarie 1935 a Asociației Industriașilor de Petrol din România ing. C. Osiceanu prezintă Darea de seamă a activitații Asociației pe anul 1934 și propune Adunării să trimită Regelui Carol al II lea, o “telegramă de omagiu și respect”.
C. Osiceanu a fost în anul 1937 delegat de Asociația Industriașilor de petrol din România în calitate de președinte să facă parte din Institutul Național Român pentru studiul amenajării și folosirii izvoarelor de energie.
Ing. C. Osiceanu a publicat în Buletinul Institutului Român de Energie un articol intitulat Industria de petrol din România în 1937.
Deasemenea C.Osiceanu participă și la banchetul din 21 iulie 1927 oferit de Asociația Industriașilor de Petrol din România în onoarea lui G.B. de Bruyn fost subdirector al societății “Astra-Română” cu ocazia plecării acestuia din România “după o muncă de aproape douazeci de ani în industria de petrol” fiind numit director general al Concernului “Schell Chemical Company” din San Francisco.
Banchetul oferit de Asociația Industriașilor de Petrol a avut loc pe terasa restaurantului “Athéneé Palace” și era “o dovadă de simpatia de care se bucura în cercurile industriașilor de petrol” sărbătoritul.
In calitatea sa oficială, C. Osiceanu menționa în alocuțiunea sa că “De Bruyn și-a făcut ucenicia de conducător în România” care ”a fost un talisman pentru multi”. Astfel Dl. Kessler, care a fost administrator delegat al societății “Astra-Română” este azi administrator delegat al societatii “Royal Dutch”. D.Seidel fost la ”Romano-Americana” a ajuns să fie promovat în postul de director general al societății “Standard Oil” din Paris, iar d. Salder am plăcerea să vă anunț că a fost numit vicepreședinte al lui “Standard Oil” New York. Cât de importantă este România din punct de vedere al breslei noastre o denotă aceste ascensiuni”.
Printre cei care mai iau cuvântul au fost ing. J. Duqué (“Concordia”), V. Bonciu (“Creditul Minie”) care îl roagă pe De Bruyn “și acum vă rog să sprijiniți marca <>, Creditoil era un ulei special pentru automobile fabricat în rafinările societății “Creditul Minier” și în California” , I. Marinescu (“Concordia”), Martin Șain, M. Zentler (“Distribuția”), Otto Stern, C.R.Mircea senator, etc. Reprezentantul societății “Creditul Minier” îi solicită acestuia “să sprijiniți marca de ulei mineral <> și în California”.
În cuvântul său De Bruyn afirmă că “duc cu mine amintirea cea mai plăcută despre conlucrarea și colaborarea mea cu membrii Asociției”, relevând capacitatea și priceperea lui C. Osiceanu pentru onoarea patriei. Totodată a menționat că timp de 20 de ani “a avut prilejul să cunoască România, nu numai bogăția subsolului, dar și celelalte minunății care le posedă adică frumusețile naturii”. A evocat apoi “lupta românilor în decursul veacurilor cu greu pentru păstrarea curată a obârșiei sale latine, care se vede astăzi reuniteă în granițele sale naturale entice, în România Mare, pentru care întrevăd un viitor strălucit”.
Cu ocazia acestui banchet, C. Osiceanu propune să se trimită o telegramă lui Salder la New York “cu ocazia numirii acestuia ca vicepreședinte al << Standard Oil>>.”
C. Osiceanu este inițiatorul sărbătorii urcării pe tron a regelui Carol al II lea de către Asociația Industriașilor de petrol în ziua de 17 iunie 1930, la care au participat toți reprezentanții societaților petroliere din România ca D. Mitrani, I. Macri, ing. Petre Bejan(“Foraj Lemoine”), I. Boambă, P. Moriatti, P. Margulies, M. Zentler(“Distribuția”), M. Segall, ing. Weinbry, E. Salay, L. Catargiu, Th. Ficșinescu, E. Saladin (“Colombia”), etc.
Deschizând ședința festivă, C. Osiceanu a rostit o cuvântare omagială și propune a se trimite Regelui Carol al II lea o telegramă.
C. Osiceanu a militat pentru necesitatea creerii Institutului Internațional al Petrolului asemănător Institutului Internațional al Agriculturii de la Roma. Acest institut avea rolul de a fi un organ desăvârșit pentru studiul problemelor legate de producție, prelucrare, transportul și comercializarea produselor petroliere. Se preconiza ca sediul acestui Institut să fie la București, care era egal depărtat de centrele de mare producție cât și de mare consum din restul Europei.
Ideea înființării acestui Institut a aparținut inginerului Mihail Constantinescu directorul general al “Creditul Minier” cu ocazia Congresului Mondial de Petrol de la Paris.
La 21 noiembrie 1932, C. Osiceanu a pus bazele Institutului Român de Petrol, la care au aderat 36 societăți de petrol sub egida căruia au apărut o serie de lucrări documentare asupra industriei de petrol. Revista Monitorul Petrolului Român a avut în C. Osiceanu un prețios colaborator și sprijinitor. A avut o bogată activitate publicistică, scrierile sale de specialitate fiind risipite în multe publicații din țară dar mai ales din străinătate .
C. Osiceanu ca reprezentant al exploatărilor de petrol a făcut parte și din Comisia pentru modificarea legii minelor numită prin decizia ministerială nr. 119025 din 11 martie 1939 care a fost modificată în Monitorul Oficial nr. 62 din 16 martie 1938.
În ziua de 13 martie 1944 a trecut la cele veșnice lumea petrolului pierzând una din cele mai proeminente figuri. Anul 1944 a fost un an nefast pentru lumea petrolului și mai ales pentru “Steaua Română” pierzând pe lângă C.Osiceanu și pe Sergescu iar, la Paris pe Argat. Se cuvine să amintim că în onoarea sa specialiștii de la “Astra Română” au dat numele său unui ulei mineral foarte apreciat șI anume OSIN.

Prof. dr. Constantin Dobrescu
Ing. Gabriela Tănăsescu

Bibliografie:

Ion M. Oprea, România în primul război mondial, Editura Militară, București, 1979;
Constantin Dobrescu, Istoria rafinăriei “Astra – Română” Ploiești reflectată în documente(1889-1948), Editura Karmat Press, Ploiești, 1998;
Constantin Zidaru (în colaborare), Din istoria transportului țițeiului prin conducte în România, Editura Silex, București, 1998;
Analele Minelor din România nr.7/1934, 7/1937, 5/1937, 5/1934, 3/1930, 3/1927, 6/1934, 4/1927, 7/1933, 3/1938;
Monitorul Petrolului Român nr.1- 2/1944, 4/1935, 3/1938, 3-4/1943, 5/1926, 11/1926, 10/1927, 21/1920, 5/1935, 8/1920, 12/1932, 12/1930, 12/1931, 21/1934, 5/1934, 10/1935, 2/1930, 21/1930, 13/1931,4/1929, 10/1929, 21/1930, 8/1929, 22/1931, 14/1940, 11/1941, 15/1929, 7/1938, 5/1934, 19/1937;
Buletinul Muncii, Anul XI, 1930;
Luptătorul, 15 octombrie 1911;
Universul, 16 septembrie 1927;
Argus, mai 1925;
Monitorul Oficial al României din 3 septembrie 1919;
Neamul românesc, 31 mai 1932.

Topice: Studii | Comments Off on Ing. Constantin Osiceanu

Comentarii închise.