Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

O lucrare de mult aşteptată despre Nectarie, Mitropolitul Bucovinei

de Constantin Dobrescu | Septembrie 10, 2014

Din cinul monahal au beneficiat deja de monografii corespunzătoare Melchisedec Ştefănescu prin osteneala episcopului Eftimie Luca, Scarlat (Sofronie), Vârnav prin grija lui Claudiu Paradis, Mitropolitul Pimen Georgescu (1853 – 1934) trei exemple la îndemână realizate de Aurel Pentelescu şi Gavriil Preda, precum şi lucrarea Patriarhul Elie Miron Cristea datorată strădaniilor lui Ilie Şandru şi ale lui Valentin Borda.
Despre fraţii Scribar şi alţi arhierei s-a mai scris înainte, iar numeroşi clerici de rând au fost evocaţi în legătură cu participarea lor la momente importante din istoria neamului nostru. Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc (1875- 1935), o figură eminentă a culturii şi spiritualităţii noastre, merită să fie readusă în actualitate dat fiind că după trecerea sa la cele sfinte s-a lăsat asupra sa un val de umbră accentuat în perioada comunistă, când personalitatea acestuia a fost uitată aproape cu desăvârşire. În aceste condiţii, imediat după decembrie 89, se impunea apariţia unei lucrări monografice care să pună în lumină personalitatea mitropolitului şi faptele sale.
Cel care şi- a asumat această sarcină este istoricul Vasile Diacon. Acesta face parte dintre aceia care ştiu bine că nici o istorie de ramură nu se explică prin ea insăşi, o raportare la ansamblul procesualităţii istorice fiind întotdeauna necesară. Lucrarea lui Vasile Diacon, în toate articulaţiile ei, este o carte folositoare concepută clar şi expusă agreabil cu grija de a nu aglomera peste măsură informaţiile şi de a nu strivi pe cititor cu un aparat critic încărcat. Autorul a ţinut să onoreze personalitatea Mitropolitului Nectarie „unul din cei mai reprezentativi prelaţi ai Bucovinei“ prin această carte, care este la a doua ediţie revăzută şi adăugită cu ocazia aniversării a 135 de ani de la naşterea mitropolitului şi a comemorării a 75 de ani de la moarte. A doua ediţie a lucrării a fost realizată de autor cu ocazia implinirii a 525 de ani de la prima atestare a satului STULPICANI, la 17 august 1488.
Tot în semn de preţuire pentru viaţa şi activitatea Mitropolitului, în curtea bisericii “Adormirea Maicii Domnului“ din satul său natal –STULPICANI – de unde este şi autorul acestei monografii – a fost dezvelit în ziua de 6 decembrie 2012 un bust realizat de sculptorul ieşean LUCIAN SMĂU.
Autorul, în linii generale, oferă cititorului numeroase informaţii în măsură să dea imaginea cuprinzătoare a vieţii, activităţii şi personalităţii mitropolitului Nectarie COTLARCIUC. Pentru alcătuirea acestei monografii, autorul a consacrat mulţi ani cercetării vieţii şi operei mitropolitului Nectarie COTLARCIUC. Practic, distinsul Vasile Diacon a realizat cu mari eforturi o operă de bună informaţie şi de pietate, care constituie un exemplu ce trebuie urmat. Este o sinteză onestă şi laborioasă concepută intenţionat pentru un lector din cercuri largi.
Pentru istoric rămâne o bază de plecare stimulent pentru perfecţionare, o promisiune şi un îndemn pentru revenire. Lucrarea asupra căreia vom stărui ceva mai mult are 530 de pagini, 15 capitole urmate de o bibliografie bogată, multe anexe interesante şi un sumar consistent de fotografii. Având în vedere că marea majoritate a cititorilor revistei noastre cunosc foarte puţine lucruri despre fabuloasa viaţă şi activitate a mitropolitului NECTARIE ne permitem să acordăm mai mult spaţiu acestuia. Nicolae, pe numele său mirean, s-a născut la 7 februarie 1875 în familia lui Toader Cotlarciuc, român bucovinean cu nume slavizat în perioada de deznaţionalizare în masă a românilor din Bucovina. În acelaşi an 1875, sub fericite auspicii stelare, au văzut lumina zilei oameni care au devenit nume celebre ale istoriei şi culturii naţionale: Regina Maria, episcopul Râmnicului Vartolomei Stănescu, Maria Trancu –Rainer ( prima femeie chirurg din România ), germanistul Traian Bratu, filozoful Dumitru Drăghicescu, poetul St. O. Iosif etc.
Nicolae Cotlarciuc urmează şcoala primară în satul natal, după care tatăl său îl trimite la şcoli mai înalte şi anume Liceul din Suceava, fiind al doilea copil de pe văile Suhei bucovinene care a plecat la studii la liceul din Suceava. După bacalaureatul luat în 1895 se înscrie la Universitatea „Alma Mater Francesco-Iosephina“ din Cernăuţi la Facultatea de Teologie Ortodoxă şi apoi la cea de Litere şi Filozofie. A urmat în paralel şi cursuri de drept bisericesc, drept roman şi bizantin. De menţionat că Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Cernăuţi era singura facultate teologică din Imperiul Habsburgic. La această Facultate a mai studiat şi Patriarhul Chiril al Bulgariei, Mitropolitul Nicolae Bălan al Transilvaniei, Mitropolitul Vladimir de Repta al Bucovinei, precum şi numeroşi prelaţi din Bosnia, Rusia, Bulgaria, Serbia şi Dalmaţia. A fost membru fondator al societăţii academice studenţeşti “Academia Ortodoxă“, a societăţii Junimea alături de V. Alecsandri, N. Iorga, Titu Maiorescu, Şt.O. Iosif, A. C. Cuza, Al. Vaida Voevod, Dionisie Cavaler de Bejan, V.A. Urechea, Barbu Stefănescu Delavrancea, Regina Elisabeta, Teofil Sidorovici etc.
După finalizarea studiilor de la Cernăuţi se perfecţionează la Universităţile din Bonn şi Viena , Munchen şi Wurzburg. În anul 1901 se căsătoreşte cu Aurora Ţurcan dintr-o veche familie de boieri moldoveni cu mare influenţă în viaţa social şi chiar politică. Prin soţie devine rudă cu prof. Ion Nistor. Viitorul mitropolit a avut cinci copii dintre care trei băieţi şi două fete. A lucrat la Biblioteca Universităţii din Cernăuţi care număra 200 000 de volume, iar în anul 1935 număra peste 400 000 volume. Are meritul de a fi organizat între 1919 -1923 această importantă instituţie de cultură.
A fost decanul facultăţii de teologie din Cernăuţi şi a contribuit la apariţia revistei “Candela“ , buletin ştiinţific al facultăţii de teologie. Nicolae Cotlarciuc era poliglot, citea şi vorbea bine franceza, engleza, germana, polona şi rusa. A desfăşurat o activitate ştiinţifică marcată de lucrări care au îmbogăţit literature de specialitate.
După moartea soţiei sale în anul 1918 în urma unei gripe spaniole Nicolae Cotlarciuc intră în cinul călugăriei la Mânăstirea PUTNA, luându-şi numele de NECTARIE. A fost ales de Marele Colegiu drept Episcop al Cetăţii Albe – Ismail, fiind primul vlădică al acestei reînfiinţate eparhii moldoveneşti cu vechi tradiţii medievale de unde cu 500 de ani în urmă s-a ridicat cel dintâi mitropolit al MOLDOVEI în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.
După demisia forţată a Mitropolitului Vladimir de Repta la 1 octombrie 1924, Nectarie Cotlarciuc a fost ales Mitropolit al Bucovinei şi Hotinului fiind al şaptelea mitropolit al Bucovinei. Mitropolitul NECTARIE a fost cel dintâi mitropolit al Bucovinei ales şi investit după legile ţării.
În calitate de Mitropolit, Nectarie are meritul de a fi sfinţit şi dezvelit Monumentul UNIRII din Cernăuţi cu ocazia inaugurării din 11 noembrie 1924, în prezenţa regelui Ferdinand, I. G. Duca, I. Nistor, I. Inculeţ etc.
A militat pentru unirea bisericilor creştine şi în acest scop a participat la numeroase congrese şi întâlniri ecumenice ca primul Congres al Mişcării “ Viaţă şi acţiune“ în 1925 desfăşurat la Stockholm, când întreaga creştinătate sărbătorea împlinirea a 1600 de ani de la primul SINOD ecumenic de la NICEEA din anul 325, la Conferinţa Universală a Creştinismului practic etc.
În anul 1927 a participat la LAUSANNE, în Elveţia la Conferinţa Mondială a bisericilor creştine pentru credinţă şi organizaţie bisericească.
Mitropolitul NECTARIE s-a implicat în acţiunea întreprinsă în vederea declarării autocefaliei B.O.R., precum şi în ridicarea unei biserici catedrale la Cernăuţi în stil neobrâncovenesc. Construcţia a început în anul 1927 şi finalizată în 1939 cu hramul Sf. Nicolae.
Mitropolitul Nectarie a fost unul dintre iniţiatorii celui dintâi Congres antialcoolic din România care s-a desfăşurat în anul 1927, la care a participat şi Gr. Ţiţeica. Încă din vremea studenţiei, cel care avea să devină Mitropolitul Nectarie şi-a încercat peniţa în zona creaţiei literare scriind şi publicând atât proză cât şi poezie. A debutat în anul 1898 în ziarul “Patria“ din CERNĂUŢI. După Marea Unire îl vom găsi pe Mitropolitul Nectarie în Parlamentul României Mari ca senator de drept, reprezentînd Universitatea din CERNĂUŢI.
Nectarie s-a bucurat de preţuirea lui N. Iorga. Mitropolitul Nectarie a făcut parte din Comisia de Unificare a Bucovinei cu Ţara Mamă. Nectarie a fost raportor la proiectul de lege privind Unirea Basarabiei cu vechiul Regat. A fost membru al Partidului Democrat al Unirii şi după aceea al PNL. Îngerul morţii a curmat firul vieţii mitropolitului Nectarie în ziua de 4 iulie 1934, după ce a păstorit 11 ani Mitropolia Bucovinei şi Hotinului, în urma unui cancer la stomac.
A fost înhumat în Capela Mitropoliei din Cimitirul din Cernăuţi unde “odihneau în pace Mitropoliţii Bucovineiˮ.
M-a şocat la culme ceea ce scrie distinsul autor Vasile Diacon, despre încercările sale de a găsi mormântul Mitropolitului Nectarie la Cernăuţi, după Revoluţie, constatând că Mitropoliţii Bucovinei nu au morminte pe planeta Pământ. Aceştia au fost deshumaţi hoţeşte la adăpostul întunericului de către naţionaliştii ucrainieni, fiind profanate osemintele, după care au fost aruncate în cele patru zări, necunoscându-se unde şi Catedrala Metropolitană transformată în galerie de artă. Iată ce poate face un popor ortodox ca şi noi, dar orbit de ură funciară împotriva românilor şi care se pregăteşte să intre în Uniunea Europeană.
Conducerea B.O.R. tace chitic, în loc să protesteze împotriva acestei profanări. Ruşine, de trei ori RUŞINE. Mulţumim distinsului autor pentru darul de suflet pe care ni l-a făcut şi cu bucurie îl recomandăm cititorilor – fie aceştia clerici sau mireni.

Prof. dr. Constantin Dobrescu
Fundaţia pentru Istoria Prahovei

Topice: Recenzii | Comments Off on O lucrare de mult aşteptată despre Nectarie, Mitropolitul Bucovinei

Comentarii închise.