Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

ATENEUL POPULAR „PRAHOVA”

de Constantin Dobrescu | Noiembrie 26, 2014

Prof. dr. Constantin Dobrescu, prof. Carmen Băjenaru

Colegiul Național „I.L.Caragiale” Ploiești

 

La sfârșitul primului război mondial s-a declanșat în România o susținută ofensivă culturală care a avut drept rezultat înființarea unor numeroase așezăminte culturale. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că semnalul a fost dat „de o falangă de intelectuali al cărui steag l-a purtat marele român și profesor Nicolae Iorga.

Ziarul independent „Săgeata” care apărea din anul 1925 la Ploiești sub direcția poetului Emil Bărbulescu arăta că „de multă vreme se simțea nevoia în Ploiești a înfăptuirii unui <<Ateneu Popular>> care să introducă prin conferințe, teatru, recitări, cursuri, etc. cultura în masele populare din acest oraș, în special în mahalalele destul de mari și populate ale acestui vestit centru industrial și comercial de prim rang, care are nevoie de lumină și educație ca și populația satelor prahovene”.

Astfel acesta amintea că „între cele dintâi instituții de cultură erau străzile și trotuarele unde se cultivă murdăria și băltoacele, clubul liberal unde se cultivă intriga, colțurile de stradă unde se cultivă tinerele vlăstare de ambele sexe, varieteul unde se cultivă artele frumoase și cele urâte. În al doilea rând enumerăm după cum urmează următoarele instituții culturale și biblioteci: 7.345 de cârciumi, 2.607 de bodegi, 163 de berării și altele pe care în interesul moralității nu le mai pomenim. Există și un mare institut de educație : „Politica” unde se face educație fizică – box, pumni, tenis, palme, scrimă cu ciomagul, etc.

Inginerul Horia Botescu publica în ziarul „Ploieștii” articolul „Utilitatea Ateneelor Populare” în care arată rolul acestora în marea ofensivă culturală care a avut loc după 1918 care urmărea realizarea dezideratului lui Spiru Haret și anume cultura și școala să ajungă „în toate satele și cătunele văgăunite, în toate centrele românismului întunecat de analfabetism și incultură”. Deplasările Ateneului în comunele județului aveau loc în zilele de sărbători și duminica.

Ateneele populare erau temple de cultură și educație tocmai spre a arăta frumusețea tainelor culturii, comori pe care școala nu le putea scoate bine la suprafață și mai aveau ca scop împiedicarea proliferării cârciumilor.

Printre așezămintele culturale din Prahova, un rol important l-a avut și Ateneul popular „Prahova”, înființat la 26 martie 1926 și recunoscut „persoană morală” prin sentința civilă numărul 295 din 23 iunie 1926 a Tribunalului Prahova. Ateneul era înscris în Registrul pentru trecerea Asociațiunilor recunoscute persoane juridice sub numărul 4/1926. De menționat că în Prahova „de multă vreme se simțea nevoia înființării unui „Ateneu Popular” care să introducă prin conferințe, teatru, recitări, coruri, tipărirea și editarea de cărți, ziare și reviste, muzică instrumentală, etc., cultura în rândul populației care are nevoie de lumină și educație”. De fapt acest Ateneu este continuatorul activității desfășurate la Ploiești de „Academia populară” care a fost înființată în 1906 și a activat până la începutul primului război mondial. Se aprecia „cultura pe măsură ce e dobândită de norod devine instrument de modelare sufletească și pârghie de ridicare morală a obștimii”.

Sediul Ateneului popular „Prahova” era la Ploiești în strada Golești nr. 26, adică în locuința dr. P. Tomoșoiu, și avea ca scop „răspândirea culturii în păturile poporului” prin conferințe, teatru și muzică instrumentală și corală, șezători, etc., de a combate analfabetismul, lipsa de educație și alcoolismul, prin viul grai și prin scris și a întări credința creștin-ortodoxă. Activitatea cultural-națională a acestui așezământ a fost apreciată și susținută de intelectualitatea ploieșteană, iar presa locală consemna în paginile sale articole elogioase despre activitatea acestuia. Astfel ziarul „Imparțialul” scria în anul 1935 că „la fiecare șezătoare nouă a Ateneului popular vine popor mult nu numai din satul unde se ținea șezătoarea dar și din împrejurimi”. Ateneul era condus de dr. P. Tomoșoiu, medic chirurg (cu vechime de 20 de ani, membru al Asociației medicilor din Prahova și căpitan în rezervă) la Spitalul Schuller-Sfetescu ca președinte. Ca vicepreședinte era profesorul Ion C. Danielescu iar printre membrii erau profesorul I.A.Bassarabescu, Ștefan Moțoi, Gh. Comișel, C. Mogâldea, M. Krupenschi, Aurelia Bulfinski (directoarea Școlii numărul 9 Ploiești), C. C. Ghimpu, Andrei Popescu, avocat Chirică și alții.

În activitatea sa Ateneul coopera și cu echipa de propagandă a Direcției Educației Poporului de sub conducerea Isabelei Sadoveanu, cum s-a întâmplat în comuna Ederile. El avea filiale la Slănic, Bertea și în alte localități. Filiala Slănic era condusă de prof. V. Dumitrescu-Ștefești.

În Ploiești și în Prahova au mai fost înființate câteva așezăminte culturale cu denumirea de Atenee Populare. Printre acestea amintim Ateneul Popular „Paradis” înființat în anul 1929, cu sediul în strada Cazărmii nr. 37, președinte fiind I.A.Bassarabescu. Mai era Ateneul popular „Spiru Haret” înființat în anul 1930, condus de avocatul C. Ceruleanu, senator de Prahova. Din conducerea acestuia mai făceau parte prof. I.A. Bassarabescu, Radu Cosmin, Stoica Teodorescu, Aurelian Moșoiu. Sediul lui era în locuința lui Ceruleanu din strada Romană nr. 75. La Câmpina era Ateneul „B. P. Hașdeu” înființat în 1925 și mai erau atenee de mai mică importanță în localitățile Bușteni, Azuga, Telega, etc.

Prin activitatea sa pusă sub în serviciul comunității dr. Petre Tomoșoiu „a lăsat o dâră luminoasă și de neuitat în lumea satelor noastre”. Misiunea lui de apostol și vindecător a rămas de neuitat. Era cunoscut nu numai ca doctorul fără de arginți ci și ca „doctorul săracilor”. În această privință se asemăna cu doctorul C. I. Istrati care trata fără bani sătenii din satele din jurul Câmpinii, precum și cu doctorul Silviu Pomescu care acorda consultații gratuite săracilor în 1936. Doctor Petre Tomoșoiu era un caracter nobil, care înțelegea nevoile celor năpăstuiți de soartă, era un „om” în adevăratul sens al cuvântului. Ca apartenență politică era adeptul doctrinei liberale. În anul 1934 era înscris în partidul georgist din Prahova, după ce în anul 1931 fusese în comitetul executiv al P.N.T. Prahova. Cu ocazia alegerilor eparhiale din Prahova din 14 februarie 1932, el a candidat în protopopiatul Urlați și a obținut 244 de voturi. În anul 1937 el a candidat la alegerile din 20 decembrie pentru Senat din partea georgiștilor. În anul 1930 a fost Consilier Județean din partea P.N.Ț. Datorită prestigiului de care se bucură în rândul ploieștenilor, în anul 1929, numele doctorului Petre Tomoșoiu era propus pentru demnitatea de primar.

În vederea realizării scopului propus așezământul a înființat și două publicații periodice ca ziarul „Propășirea” și revista „Brazda”, editând și broșuri cu caracter agricol, sanitar, etc., care erau „împărțite în mod gratuit celor lipsiți de mijloace”. De menționat că ziarul „Propășirea” era o „foaie care era imparțială față de politica oricărui partid”. Cu ocazia apariției „Propășirii”, ziarul „Ploieștii” din 5 decembrie 1926 îi ura „tânărului confrate viață lungă predominată de muncă prosperă”.

Printre broșurile scoase de acest ateneu amintim broșura „Îngrijirea boalelor” care este „de un folos populațiunii de la sate și conducătorilor de farmacii rurale”, precum și „Îndemnătorul Farmaciei rurale”.

Nu a fost comună din județul Prahova unde ateneul să nu fi organizat acțiuni culturale „cu caracter educativ și național”. În aceste comune echipa Ateneului se deplasa cu un automobil ambulanță. Cu ocazia acestor șezători personalul medical al Ateneului și în special dr. P. Tomoșoiu, acorda „consultații medicale gratuite”. În activitatea sa Ateneul colabora și cu Cercurile culturale ale învățătorilor și contribuia la înființarea în satele prahovene a căminelor culturale, acolo unde nu erau, și le înzestra cu biblioteci și aparate de radio. Ateneul a militat și pentru organizarea unor biblioteci agricole în cadrul bibliotecii Căminelor Culturale.

Sămânța aruncată de Ateneul Popular „Prahova” a dat roade. În 1938 în comuna Vărbilău, funcționa Comitetul Cultural „Gr. Atanasiu”, care pe lângă bibliotecă mai avea și o mică librărie și o farmacie și dispensar „de unde sătenii pot procura medicamentele necesare la prețuri foarte avantajoase și prin bunăvoința d-lui dr. I. Vălcescu-Slănic, care a dat și circa 160 de consultații medicale gratuite”, iar în fiecare lună se organizau șezători cu elevii și flăcăii din sat. Totodată se preconiza să „ instalăm un aparat de cinematograf și o baie comunală foarte necesară în comuna noastră”.

În anul 1939 în comuna I. Gh. Duca s-a constituit un cămin cultural și cu această ocazie s-a hotărât „înjghebarea unei farmacii populare și a unei cooperative viticole”.

Conducerea Ateneului popular „Prahova” constatând că țăranul român dispune de 150-200 de zile libere a încercat prin mijloacele pe care le avea la dispoziție să-l conștientizeze că pentru a avea un trai mai bun trebuie să valorifice încontinuu timpul disponibil pentru realizarea unui profit material din practicarea unor meșteșuguri casnice sau specifice industriei mici din județ, ceea ce  ar permite multor familii să ducă o viață mai ușoară. În lucrarea sa „Industria la domiciliu în mediul rural”, a inginerului G. M. Dinescu, publicată în revista „Tehnica și viața” din august 1943, scoate în evidență avantajele acesteia și anume „Industria la domiciliu în mediul rural prezintă marele avantaj că nu depărtează pe sătean și ai săi de pământ, de munca câmpului, căci îl ocupă în orele libere”. Se menționează și cele mai cunoscute industrii la domiciliu în mediul rural care pot fi practicate de săteni. Astfel „industria olăritului, a viermilor de mătase, a cojocăritului, a dogăritului, a țesăturilor românești, a scoarțelor și covoarelor.” Ocuparea timpului liber al unei familii, venitul ce poate produce unei familii o asemenea industrie, avantajele din punct de vedere național și social, etc. sunt acțiuni de o covârșitoare importanță. Aceasta a găsit printre preoții și învățătorii satelor prahovene adepți devotați ai ridicării culturale și economice ale acestora, dorind să vină și în ajutorul celor bolnavi să îmbunătățească starea sanitară a locuitorilor prin înființarea de farmacii rurale (așa zisele cutii cu medicamente). Ajutorul medical de prin moment urma să fie acordat ulterior de preot sau de învățător după instrucțiunile tipărite ale dr. Tomoșoiu și răspândite în tot județul. Farmaciile rurale i-au dovedit utilitatea mai ales în comunele îndepărtate ale județului. Înființarea acestor farmacii era motivată de faptul că „în propaganda culturală pe care societatea noastră o întreprinde la sate, am constatat adeseori lipsa unui ajutor medical imediat, unele comune fiind la depărtarea de 10-15 km de reședința medicului de plasă sau de vreun centru urban, iar sărăcia care bântuie agravează această situație”, conducerea Ateneului a luat măsuri pentru înființarea de farmacii rurale „după modelul celor întemeiate pe vremuri de către profesorul Spiru Haret”. De menționat că prima infirmerie și farmacie rurală s-a înființat în Prahova în comuna Vărbilău în anul 1903. Până în anul 1939 Ateneul a înființat în Prahova 20 de farmacii sătești care erau puse sub conducerea învățătorilor. Farmacia rurală din comună a fost înființată în anul 1934 deoarece se simțea o nevoie neapărată. De multe ori conducătorii comunelor culturale solicitau ajutorul Ateneul Popular „Prahova” pentru „întemeierea unei farmacii rurale, post de prim ajutor”.

Dr. P. Tomoșoiu ținea să precizeze în cuvântările sale că medicamentele din farmacia rurală nu au pretenția să vindece orice boală. Medicamentele aflate pot fi folosite numai la începutul bolii și mai ales de către oamenii săraci, care din cauza depărtării și a sărăciei nu pot avea nici un doctor, nici o doctorie. „Ceia ce urmărim noi, e să dăm celui lipsit un ajutor la vreme și ieftin. Medicamentele preparate se vând cu 1-5 lei. Nu se dau pe gratis, fiindcă neavând fonduri, repede s-ar termina și multe le-ar lua ca să aibă doctorii în casă ”.

Dr. Petre Tomoșoiu, în calitate de medic realiza că nimeni altul starea precară a asistenței sanitare în lumea satelor, unde predomina influența leacurilor băbești în tratamentul bolilor. El realiza cum cârciumarii „vând fără nici o normă medicamente cumpărate de la oraș ci o compoziție nesigură și efect problematic”. În organizarea farmaciilor rurale el a luat ca model „cele întemeiate pe vremuri de către prof. dr. Sion”.

În anul 1928 în comuna Călugăreni s-a înființat o bibliotecă populară cu 500 de volume frecventată de aproximativ 200 de cititori. Tomoșoiu considera că biblioteca „trebuie să fie un instrument de luminare continuă a poporului”. În activitatea sa „Ateneul colabora activ și cu cercurile culturale ale învățătorilor și milita totodată pentru înființarea unor muzee sătești care trebuie să fie o oglindă a trecutului satelor și să prezinte specificul satului în ceea ce privește portul și diferite activități sau meserii locale”.

În comuna Fântânele Ateneul a înființat și prima baie comunală din județ.

În anul 1927 Ateneul a organizat la Vălenii de Munte un concurs de costume naționale de pe Valea Teleajenului. Au fost apreciate și premiate din cele 200 de modele originale cele din comuna Slon pentru frumusețea și coloritul lor deosebit. Se urmărea prin aceasta reînvierea și popularizarea tradiționalului port național.

Ateneul a pus în practică pentru prima dată în țara noastră proiecțiile cinematografice cu scop educativ în mod gratuit, organiza proiecții cinematografice nu numai în școlile ploieștene, dar și în comunele din județ.

Constatând că   „radiofonia aduce un suflu de viață nouă, contribuind cu încă o nouă cărămidă la măreața operă de dezrobire morală, materială și politică a satelor”, Ateneul Popular Prahova a promovat atât cât i-au permis mijloacele să răspândească în lumea satului „această minune a secolului civilizației” așa cum a procedat în anul 1929 în comuna Puchenii-Moșneni.

Ateneul avea și o „puternică subsecție de cinematograf și radio” care avea drept scop pregătirea culturii generale în rândul populației din comunele rurale ale județului Prahova.

La Ploiești reprezentațiile cinematografice prezentate de Ateneul Popular „Prahova” aveau loc în aer liber în piața „Unirii”, în fața Primăriei, în fiecare marți, joi și duminică, de la ora 21 printre. Printre filmele documentare care rulau erau unele cu caracter educativ. Începeau cu un jurnal de actualități și se terminau cu câte o comedie.

Filmele documentare, în special cele agricole erau puse la dispoziție de Camera Agricolă Prahova cât și de consulatul italian din Ploiești, iar altele luate de la Casa Școalelor.

Numărul mare de spectatori care vizionau filmele în piața Unirii „dovedeau cât de folositoare sunt aceste reprezentații”. O mare parte din aceste filme erau prezentate și cu ocazia activităților cultural educative organizate de Ateneu prin comunele prahovene. Astfel filmele procurate de la Camera Agricolă în scop de propagandă agricolă reprezentând agricultura, creșterea albinelor și obținerea mierii sau creșterea vacilor și păsărilor au fost prezentate și la Câmpina și Comarnic, având „un succes desăvârșit”.

Ateneul avea și un cor condus la început de Badiță și apoi de C. Comișel și chiar o echipă de teatru care prezenta scurte piese „cu caracter moralizator”.

Ateneul Popular „Prahova” nu își îndrepta atenția numai asupra satelor, ci organiza manifestări cultural-educative și în cartierele mărginașe și sărace ale Ploieștiului, dar și în diferite școli din Ploiești. Astfel, în martie 1927 a avut loc la sala teatrului „Paradis” o șezătoare culturală a Ateneului Popular „Prahova” unde studentul în drept C. I. Mihăiescu a conferențiat despre „cerințele instinctului etnic după integrarea geografică a României, iar I. Fernic a recitat Balada aurului din piesa „Cocsul negru” de Victor Eftimiu. La această șezătoare a mai participat și Alex. Popescu, ziarist la „Universul”. ”

Acest for cultural avea prevăzut în statut și colaborarea cu alte instituții sau societăți pentru realizarea scopului propus. El avea relații apropiate și cu Asociația profesională pentru îmbunătățirea agriculturii în județul Prahova în anul 1934 dar, mai ales cu Asociația Bunii Gospodari, care avea înscrisă în statut „educarea masei muncitorești rurale spre o agricultură rațională”.

În ziua de 2 martie 1929 membrii Ateneului s-au deplasat la biserica Sfântul Dumitru și au asistat la slujba la care a asistat și protoereul Ploieștiului, Constantin Petre.

În cuvântarea sa dr. Tomoșoiu a relevat munca preoților I. Gănțoiu și I. Minculescu, parohii bisericii Sf. Dumitru pe care o depun pentru susținerea religiei. Arătând că „rari sunt slujitorii altarului care își jertfesc interesele lor și mai rare sunt bisericile în care să se adune la o simplă slujbă de vecernie multă lume pentru a asculta cuvântul îndrumătorilor spirituali”. La sfârșitul conferinței dr. P. Tomoșoiu a anunțat că „toți bolnavii mahalalei vor fi îngrijiți gratuit dându-li-se și doctorii cumpărate din fondul de ajutor”.

La șezătoarea organizată de Ateneu la Școala Primară nr. 3 Ploiești, profesorul Radu Cosmin a conferențiat despre menirea Ateneelor populare culturale. La 7 februarie 1933 Ateneul a organizat o șezătoare culturală la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești ocazie cu care P. Tomoșoiu a conferențiat despre frumusețe, după care a urmat un program artistic și s-a prezentat piesa „Justiția” de Ion Luca Caragiale.

Ateneul avea și aparate de radio pe care le distribuia prin comunele județului în vederea organizării unor „serii de demonstrațiuni de muzică românească”. Printre cele mai de seamă turnee de propagandă culturală ale Ateneului în județ amintim pe cel din 8 septembrie 1927 de la Școala de viticultură Valea Călugărească, pe cel din septembrie 1927 de la Telega la care participă și Ionel Fernic, cunoscutul compozitor de romanțe și ziarist.

În luna august 1935 Ateneul popular „Prahova” a colaborat cu Liga Antirevizionistă Română, Filiala Prahova, în organizarea manifestației culturale și antirevizioniste din comuna Magula prilej cu care s-a inaugurat și o farmacie rurală. Ateneul Popular a mai colaborat cu aceeași Ligă și cu ocazia acțiunilor culturale desfășurate la Vărbilău în anul 1937 când s-a înființat Comitetul Cultural „Cristu Atanasiu” și a farmaciei rurale și a unei băi populare și a unui dispensar.

Secretarul Ligii Antirevizioniste, C. Dragomirescu, a conferențiat despre „Dușmanii României”.

Petre Tomoșoiu făcea parte din Consiliul de Administrație al Universității libere Muncitorești din Ploiești, alături de profesorii D. Munteanu Râmnic, I.A.Bassarabescu și prof. Ghimpu, președintele Cercului Cultural „Amicii Franței-Generalul Berthelot”.

Dr. Petre Tomoșoiu (însoțit de prof. Mincu și At. Păunescu), a participat la sărbătorirea preotului I. Buzețoiu cu ocazia împlinirii a cinci ani de păstorire în ziua de 2 iulie 1933 la Secăria. Aceasta a avut loc cu ocazia întrunirii Cercului pastoral al circumscripției Comarnic. Cu această ocazie patriarhul Miron Cristea a acordat preotului Buzețoiu Crucea Patriarhală și l-a ridicat la rangul de econom stavrofor. În cadrul cercului pastoral de la Secăria conducătorul Ateneului a prezentat conferința „Știință și Religie”.

La 1 februarie 1931 echipa culturală a Ateneului, în frunte cu Tomoșoiu s-a deplasat la Coada Izvorului. Printre conferințele prezentate amintim și pe cea a lui Titus Mihăescu intitulată „Un mare prieten al românilor generalul Berthelot”.

În ziua de 9 iunie 1929 membrii Ateneului Popular „Prahova” au ținut la Drajna de Jos „o frumoasă șezătoare culturală”. La Biserica Crețulescu, unde s-a desfășurat serviciul religios, Corul Ateneului condus de Badiță a dat răspunsurile în timpul slujbei. După serviciul religios, întreaga asistență a vizitat castelul și parcul Crețulescu iar corul școlii de țesătorie din Drajna condus de Elena Nicolau a prezentat cântece naționale.

După vizitarea parcului, echipa sportivă a Ateneului „a făcut mai multe demonstrații sportive pe un teren de la marginea satului”. Șezătoarea de după amiază „s-a ținut în grădina școlii de țesătorie”. Cu această ocazie Ionel Vlad, directorul școlii „arătând scopul Ateneului popular a adus laude harnicului președinte al Ateneului pentru munca pe care o depune pentru luminarea poporului”. Luând cuvântul dr. Petre Tomoșoiu a vorbit „despre legătura dintre școală și biserica strămoșească prin a cărei credință neamul nostru a putut să ajungă la dezvoltarea de astăzi”.

Din această expunere prof. Aurelian Eufrosin, conferențiar al Ateneului „a lăudat activitatea învățătorilor și preoților comunei și a mulțumit corpului didactic al școalei de țesătorie pentru primirea făcută membrilor Ateneului”. În continuare „elevele școalei de țesătorie împreună cu echipa artistică a Ateneului a executat un bogat și reușit program artistic”. La urmă s-a jucat piesa „Puterea Cezarului cu țuică” care a scos în evidență ravagiile alcoolului. La finalul sărbătorii membrii Ateneului au vizitat atelierele Școlii de țesătorie „admirând obiectele de artă națională care sunt lucrate în aceste ateliere”. La ora 18 în localul școlii primare membrii Ateneului au dat „ o reprezentație de cinematograf la care s-a rulat filmul Ofensiva grâului în Italia”, donat de consulatul italian din Ploiești.

La 8 septembrie 1926 Ateneul a ținut o șezătoare culturală la Școala de viticultură din Valea Călugărească care a avut „un succes moral întărit de mulțimea care a participat în mod remarcabil”. Cu această ocazie dr. Petre Tomoșoiu a conferențiat despre „mijloacele de luptă împotriva bolilor” iar inspectorul agricol C. Mogâldea despre „necesitatea propagandei culturale și agricole la sate”. Programul artistic a fost asigurat de Corul studenților prahoveni condus de Vasile Petrescu.

Activitatea Ateneului se desfășura în mod transparent așa că dr. Petre Tomoșoiu publica în presa locală procesele verbale ale rezultatelor financiare ale șezătorilor culturale susținute de Ateneu. Aflăm că la șezătoarea de la Școala de viticultură din Valea Călugărească s-au strâns 7.895 lei din care s-au cheltuit pentru tipărirea biletelor, confetii, serpentine, transport, lăutari, diverse taxe, suma de 6441 lei rămânând un beneficiu net de 1454 lei.

Pentru reușita manifestării culturale din comuna Provița de Sus, Ateneul Popular „Prahova” a colaborat și cu Societatea culturală „Marele Voievod Mihai” din comună care avea în statut prevăzut „propagarea culturii naționale și a sportului în comuna Provița de sus și în satele învecinate”.

În ziua de 3 iunie  1930, Ateneul Popular „Prahova” în frunte cu dr. Petre Tomoșoiu participă la șezătoarea culturală care a avut loc „în saloanele școlii din comuna Măgurele, fiind organizată de N. Bănică directorul școlii, cu concursul Ateneului”. Printre participanți din partea Ateneului enumerăm pe Aurelian Eufrosin, H. A. Mărgineanu secretarul Ateneului și al Bibliotecii „Nicolae Iorga”, prof. Șt. Filip, Ath. Păunescu, etc. Dr. Petre Tomoșoiu a conferențiat despre „Sănătate, carte și biserică” iar șezătoarea s-a încheiat cu o reprezentație de cinema. O astfel de manifestare s-a ținut și în comuna Dărmănești în aprilie 1931 iar membrii Ateneului au fost primiți cu căldură și recunoștință pentru sprijinul dat în propagarea culturii și ajutorării locuitorilor.

În calitate de președinte al Ateneului Popular „Prahova”, Petre Tomoșoiu ia parte (împreună cu ing. Petre N. Bejan) la solemnitatea punerii pietrei fundamentale a bisericii pe care Stelian Popescu (directorul ziarului „Universul”) s-a hotărât s-o construiască pe cheltuială proprie în comuna Lacul Turcului. Biserica avea hramul Sfântul Ștefan și a fost ridicată în satul în care s-a născut și în care tatăl său Ioan Nicolescu a păstorit.

La această manifestare au participat numeroși săteni veniți din comunele învecinate și chiar din județul Ilfov. Petre Tomoșoiu a fost prezent și la ședințele cercurilor pastorale organizate de preoții din județ, dar și la impunătoarea festivitate cu organizată cu prilejul ședinței cercului pastoral prezidat de părintele praestas Avram Eufrosin parohul din Starchiojd unde s-a inaugurat și o farmacie rurală care putea fi folosită și de sătenii din satele vecine ca Bătrâni.

La acest cerc pastoral a participat și preotul N. Popescu Ogretin, protoereul Vălenilor. În anul 1933, ateneul Popular Prahova a înființat la Dumbrăvești și Mălăești o farmacie rurală. La inaugurare a participat și fostul prefect Spirea Sorescu.

Petre Tomoșoiu mai aborda în expunerile sale și probleme de igienă și alimentație. Astfel, cu ocazia șezătorii culturale de la Posești el afirma că țăranul nu este familiarizat cu lectura, nu citește nimic. Dacă cei care au fost prin școli ar citi și s-ar lumina, ar căpăta multe îndrumări care să le servească în viață. Cartea luminează mintea, domolește patimile și face pe om mai prevăzător.

Cu ocazia Cercului învățătorilor din zona Râfov, Mălăești, Goga, Moara Domnească, Cătunu și Berceni condus de Ioan Sinu care a avut loc în ziua de 15 iulie 1936 la Râfov, a participat și dr. Petre Tomoșoiu și agronomul C. Staicu.

Cu această ocazie președintele Ateneului popular a vorbit despre „munca săteanului” arătând că acesta muncește din greu și n-are răsplata cuvenită. În continuare le recomandă sătenilor să muncească chibzuit pământul dacă vor să scape de sărăcie, să folosească gunoiul de la vite pentru îngrășarea ogoarelor și să nu facă ca cei din Ciorani „care aruncă gunoiul vitelor în albia Cricovului”.

Ateneul Popular „Prahova” participă în decembrie 1934 la marea adunare religioasă pentru întărirea credinței în parohia Nucșoara pe raza căreia nu erau numai creștini ortodocși. Totodată s-a făcut și un parastas  în memoria eroilor neamului, căzuți în marele război. Au participat dr. Petre Tomoșoiu, C. Dragomirescu (corespondentul ziarului „Universul”), institutorul Aurelian Eufrosin din Ploiești iar primul a acordat, ca de obicei, consultații medicale gratuite.

La Mănești, cu ocazia manifestării culturale, Tomoșoiu a conferențiat în anul 1931 despre „importanța caselor de citit și sfat”.

O activitate deosebită s-a desfășurat și la Scăioși, (comună ascunsă printre dealurile Văii Teleajenului) deoarece a fost o șezătoare la care a participat și corul Ateneului popular condus de Bădiță care a prezentat un concert religios. Apoi a fost organizat și un parastas pentru pomenirea fiilor comunei căzuți în Primul Război Mondial.

Cu această ocazie dr. Petre Tomoșoiu a îndemnat sătenii să frecventeze cât mai des școala și biserica și să dea ascultare preoților și învățătorilor ale căror sfaturi nu le pot fi decât de folos în viață. Șezătoarea a continuat cu o reprezentație cinematografică la care au fost prezentate filme cu caracter educativ vizionate de numeroși săteni „avizi de cultură”.

Tot pentru răspândirea culturii și întărirea credinței creștin-ortodoxe, Ateneul Popular a participat și la șezătoarea artistică și culturală din comuna Măneciu Ungureni în anul 1929. În sala de cinematograf a Societății forestiere „Drajna” s-au prezentat filmele „Tuberculoza” și „Horticultura în Italia”.

În anul 1936 cu ocazia instalării parohului din comuna Păulești, Dionisie Tortoescu care a avut loc cu ocazia cercului pastoral a luat parte și Petre Tomoșoiu, care în cuvântul său arată rolul pe care îl are preotul în viața satului și anume acela de a alina suferințele sufletești. Totodată îndeamnă pe preot să înființeze și la Păulești o farmacie rurală. Este meritul Ateneului Popular „Prahova” că în comuna Păulești Casa de sfat și citit a instalat pe 1 decembrie 1929 „un aparat de radio unde în fiecare duminică poporul ascultă muzică și învățăturile care se țin la București și în capitalele mari din Europa”.

La cercul cultural din comuna Tătărani care a avut loc în iunie 1934, Petre Tomoșoiu a vorbit despre „cum scăpăm de sărăcie”, recomandând cumpătarea, economisirea precum și îmbunătățirea metodelor agricole și cultivarea fiecărei parcele de teren.

Dr. Petre Tomoșoiu va participa în 1939 la cursurile serale ale Școlii Țărănești din comuna Bărcănești de sub auspiciile Căminului Cultural al Fundațiilor Regale. Conferențiari erau localnici sau din satele vecine care se adresau sătenilor maturi. Dr. Petre Tomoșoiu a fost însoțit de C. Staicu agronom și primar al Comunei Tătărani. El a vorbit despre „Higiena locuinței și a satului”.

Prin activitatea sa Ateneul a fost un „organism foarte necesar pentru înviorarea vieții culturale în Prahova”. Deși în Ploiești a mai activat încă un ateneu numit „Paradis” totuși Ateneul Popular „Prahova” prin activitatea sa s-a detașat în mod deosebit prin realizările obținute pentru răspândirea culturii în rândurile prahovenilor, înscriindu-se printre cele mai active instituții culturale de acest gen din țară. Activitatea sa este comparabilă cu cea a ateneului popular Tătărași din Iași cu care de altfel a și colaborat.

În aprilie 1936 dr. Petre Tomoşoiu îl însoţeşte pe Ion Mihalache, preşedintele P.N.Ţ., dr. Mezincescu şi Dimitrie Gusti la Poiana Câmpina pentru a vizita Şcoala Superioară Ţărănească de aici. Cu ocazia Adunării Repezentanţilor celor 126 de cămine culturale din Judeţul Prahova care a avut loc în ziua de 11 aprilie 1941 în amfiteatrul Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti sub preşedenţia lui C. Greceanu, prefectul Judeţului Prahova, s-a ales Comitetul Sfatului Judeţean. Cu această ocazie au fost proclamaţi ca membrii de onoare ai Comitetului Cultural Judeţean personalităţi ale vieţii economice şi social culturale din Prahova printre care şi  dr. Petre Tomoşoiu.

Ateneul Popular Prahova era afiliat la programul şi metoda de lucru a Fundaţiei Regale „Regele Carol al II-lea”. Datorită activităţii sale pentru ridicarea economică şi culturală a satelor prahovene, Ateneul Popular „Prahova” a colaborat şi cu Asociaţia Română a intelectualilor Săteni, condusă de Ion Vlad, precum şi cu Echipa regală permanentă  „Voievodul Mihai” din Ploieşti.

Odată cu moartea dr. Petre Tomoşoiu la 10 aprilie (în urma unei congestii cerebrale) activitatea acestei instituţii culturale (care a funcţionat timp de 15 ani -1927-1942) a luat sfârşit.

Moartea sa prematură şi fulgerătoare a fost mult şi de toţi regretată deoarece se bucura de mari simpatii. Activitatea Ateneului Popular „Prahova”  a servit de model Serviciului Social înfiinţat în anul 1939 care avea ca scop ridicarea economică, socială şi culturală a satelor româneşti.

Dr. Petre Tomoşoiu a fost respectat şi admirat pentru caracterul său altruist și pentru că a fost un exemplu pentru medici care nu trebuie să uite că şi-au ales o profesiune care-i obligă să stea în ajutorul semenilor lor.

Ateneul Popular  „Prahova” prin activitatea sa desfăşurată este comparabil cu Ateneul Popular „Tătăraşi” din Iaşi şi cu Ateneul „Nicolae Iorga” din capitală sau cu Ateneul Cultural din Bacău iniţiat în 1926 de poetul G. Bacovia.

Evenimentele care au urmat celui de-al doilea război mondial, instaurarea dictaturii comuniste a făcut ca această personalitate să intre în uitare. Credem că măcar acum este cazul să se repare această nedreptate și să i se acorde importanța meritată.

 

BIBLIOGRAFIE:

 

Arhivele Naționale Prahova, Fond Camera de Comerț și Industrie Prahova, dosar 33/1927.

Arhivele Naționale Prahova, Fond Prefectura Prahova, dosar 52/1926; 44/1931; 20/1937, 6/1934; 33/1938.

Arhivele Naționale Prahova, Fond Primăria Ploiești, dosar 41/1928; 30/1931.

„Buletinul Comunal al Municipiului Ploiești”, 1945.

„Curentul”, 20 februarie 1932.

„Dreptatea”, aprilie 1932.

„Dreptatea Prahovei”, 25 decembrie 1929.

„Imparțialul” 1 septembrie 1935; 20 februarie 1936.

„Luceafărul”, 27 august 1928.

„Mișcarea”, 27 mai 1937.

„Munca”, 15-30 iunie 1930.

„Ploieștii noi”, 25 decembrie 1932.

„Ploieștii”, 26 ianuarie 1930.

„Prahova noastră”, 12 februarie 1939; 5 mai 1940;17 februarie 1941.

„Prahova socială, culturală, literară”, 25 octombrie 1934.

„Propășirea”, 2 octombrie 1928,4 martie 1929, 7 martie 1929, 17 iunie 1929, iulie 1929, 1-15 februarie 1931, 16-30 aprilie 1931, 1-15 iunie 1931.

„Ploieștii”, 5 decembrie 1926; 18, 19 decembrie 1926; 27 martie 1927; 8 iulie 1928; 25 iunie 1931; 9 iulie 1933; 5 noiembrie 1933; 14 ianuarie 1934; 3,5,15 iunie 1934; 18 octombrie 1934; 25 ianuarie 1935; 5, 28 august 1935, 27 martie 1936; 9 mai 1936.

„Rampa”, 22 septembrie 1928.

„Săgeata”, 17 decembrie 1925.

„Tribuna”, 25 aprilie 1943.

„Universul”, 31 iunie  1929; 9 martie 1939.

Baicu, Șt. Ion, Dobrescu, Constantin, Nicolae Iorga și Prahova (1889-1948). Documente. Cerașu, Editura Scrisul Prahovean, 2000

Dobrescu, Constantin, Băjenaru, Carmen, Petrol, politică și cultură la Ploiești, Ploiești, 2014.

Dobrescu, Constantin, Viața culturală a Municipiului Ploiești și a județului Prahova (1900-1948). Documente, Editura Silex, București, 1992.

Dobrescu, Constantin, Viața politică prahoveană 1919-1938. Documente, Cerașu, Editura Scrisul Prahovean, 2000.

Dobrescu, Constantin (în colaborare), Viața politică prahoveană 1919-1938. Documente, Cerașu, Editura Scrisul prahovean, 2000.

Dobrescu, Constantin, Petrescu, Ion, C., Viața cotidiană ploieșteană în documente de presă 1899-1930, Ploiești,Editura Elopis, 2009.

Dumitreasa, Gh., Școala Superioară Țărănească, Editura Premier, Ploiești, 2005.

Itu, Maria, Forme instituționalizate de educație populară în România (1859-1981), București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981.

Petre, Dan, Asociații, cluburi, ligi, societăți-dicționar cronologic, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983.

 

Topice: Studii | Comments Off on ATENEUL POPULAR „PRAHOVA”

Comentarii închise.