Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Ioan Vasiu:Pentru poetul Dumitru Mălin, „speranţele înoată prin zăpezi“

de admin | Noiembrie 10, 2014

Poetul Dumitru Mălin s-a născut în anul 1950 la Baia de Arieş, din judeţul Alba. A absolvit, în 1977, Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, iar în 2007 a obţinut titlul de doctor în filologie.

A debutat publicistic devreme, la vârsta de 14 ani, în 1964, pe când era elev. Debutul său editorial s-a produs în anul 1982, când a publicat placheta de versuri intitulată „Zodia mărturisirii“, în care a grupat 50 de poezii, fiind girat de scriitorul şi editorul Ion Marin Almăjan, directorul de atunci al Editurii Facla din Timişoara. În decursul anilor, care au trecut până acum, a publicat aproape douăzeci de volume.

Am primit, cu puţin timp în urmă, de la poetul din Ardeal, două dintre cele mai noi volume pe care le-a publicat: „Iubirii din ultima adolescenţă“, Editura Emma Books, Sebeş, 2011 şi „Târziu, la capătul speranţei“, Editura Emma Books, Sebeş, 2013. La cel de-al doilea mă voi referi, pe scurt, în cele ce urmează. Cartea, tipărită în bune condiţii grafice, are trei capitole: un prim capitol fără titlu, un al doilea intitulat „Femeile pe care le-am iubit“ şi cel de-al treilea, intitulat „În fântânile adânci cade steaua“.

Majoritatea poeziilor grupate în acest volum sunt scrise în dulcele stil clasic, versurile, cu un anumit ritm şi rimă, au o muzicalitate şi o fluenţă care le dau o sensibilitate şi o frumuseţe aparte: „Îmi pipăi fruntea- vie şi fierbinte, / La fel de grea de gânduri ca-nainte. // Atunci de ce prin iarna rea de-afară / Se-aude plugul frigului cum ară ?“ (Plug – pag.23) sau: „O lună caldă, limpede şi trează / Ne lumina ca ziua la amiază. // Şi ne duceam prin ierburi amândoi / Ca două secete spre două ploi.“ ( Visând că sunt treaz – pag.92).

Dumitru Mălin, s-a născut poet, fiind un bărbat stăpânit de talentul versificaţiei, până în măduva oaselor, care nu poate trăi în universul său liric pe care şi l-a conturat cu fiece poezie caligrafiată pe hârtie, cu fiece volum nou, tipărit. El lasă impresia că trăieşte prin poezie şi că poezia respiră prin vorbele sale. Filolog de profesie, poetul stăpâneşte foarte bine limba română şi se „joacă“ pur şi simplu cu rimele şi cu metaforele, asemeni marilor poeţi ai lumii, dintre care îi amintesc pe Eminescu şi pe Esenin. Dumitru Mălin are harul dumnezeiesc de a sensibiliza coarda „subţire“ a inimilor celor care-i citesc sau îi ascultă poeziile. Poetul încearcă să ne convingă, chiar în prima poezie ce deschide acest volum, că „moartea-i vie-n fiecare“ (pag.7) pentru ca într-o altă poezie să se plângă că-l dor „bucuriile lumii, multe, puţine…“ (pag.35).

Anotimpurile preferate ale neobositului poet Dumitru Mălin par a fi iarna şi primăvara şi argumentăm, în acest sens, citând câte o strofă, din două minunate poeme: „E încă februarie, dar un soare frumos / Îmi pregăteşte sângele de primăvară. / Lumina mă-ntoarce pe faţă, pe dos, / Mă scoate cu suflet cu tot în afară.“ (Târziu, la capătul speranţei – pag.35) sau: „Afară soarele-i înalt din nou / Senină-i ziua, blândă-i dimineaţa; / Din iarna dusă doar un stins ecou / Îmi mai atinge sufletul şi viaţa.“ (Mijloc de martie – pag.42).

În cel de-al doilea capitol al volumului, autorul a grupat nu mai puţin de 34 de poezii, dedicate femeii. Cu o sinceritate, debordantă, poetul recunoaşte: „Femeile pe care le-am iubit / N-or fi bătrâne-n lume niciodată / Că eu le-am dat să guste fruct oprit, / Le-am pus pe buze miere descântată. // Eu le păstrez aşa cum le-am creat / Frumoase, albe, goale, plutitoare, / Pe buze cu nectar nemăsurat / Şi-un rând de poezie la picioare.“ (Femeile pe care le-am iubit – pag.59).

Aproape toate poeziile grupate în cel de-al treilea capitol sunt încărcate de nostalgie, având în prim plan chipul drag al mamei dispărute şi imaginea memorabilă a satului natal şi a casei părinteşti: „Am venit, căsuţă de sub coastă, / Să te mai revăd cu dor şi drag. / Nu m-aşteaptă nimeni la fereastră, / Mama nu-i acasă, nu-i în prag. // … // Toate-mi spun cu-aceeaşi întristare / Mama nu mai este, a plecat / Undeva-ntr-o ţară fără soare, / Fără doar de-acasă, fără sat.“ (Acasă – pag.102).

Poetul Dumitru Mălin încheie acest nou volum de versuri în stilul lui, original, adresându-se direct cititorilor: „Şi-nchei această carte ca pe-un chin / Pe care l-am trăit cu bucurie, / Nemaiştiind ce alte chinuri vin / Ţi-o dărui, cititorule drag, ţie.“ (Punct -pag.108). Nu-mi rămâne decât să-l felicit pentru acest volum şi să aştept cu nerăbdare viitoarele lui cărţi.

Ioan Vasiu

Topice: Recenzii | Comments Off on Ioan Vasiu:Pentru poetul Dumitru Mălin, „speranţele înoată prin zăpezi“

Comentarii închise.