Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

CASA MEA – PĂDUREA MEA

de Adrian Botez | Decembrie 28, 2014

ca să mă pot desăvârşit ruga Dumnezeului

meu – s-ar cuveni să mă scufund în

desişul albastru al

codrilor – până la Cuvântul Poiană – scris cu

sfinte slovele Soarelui Taină: acolo

în templul cenobiţilor brazi – voi mai afla

mistică Lumina Ochiului Lup – precum şi

fierberea senină-a aghiasmei din

Potirul Coarnelor Cerb

 

doar acolo mi s-ar

îngădui îngenuncherea sub

patrafirul de fulger al

izvoarelor – doar acolo aş putea scoborî

treptele-abisului falnic – până la

Visul Hristos – alături de

zâne şi îngeri

 

casa mea – pădurea

mea – templul meu – sufletul

meu: nu mă mai părăsiţi nicicând

deşertului de gâlgâituri nămoloase-ale

umbrei junghiate de fraţi – nici

termitelor cuvinte – fojgăind

mărunt tocind Verbul – ascuţit

asasine-ntru hulă şi

vrajbă – deşertului de

forme clădite deasupra

patriei duhului meu: s-ar petrece atunci

jalnica sufocare şi-orbire – întru de mine părăsire

cernită-n pustiu locuire

 

casa mea – pădurea

mea – templul meu – sufletul

meu: sub patrafirul de fulger al

izvoarelor – sub privirea înalt

îndurată – întru veci înzeită a

Muntelui – voi împietri – cu ochii

larg deschişi – împlântaţi în

inima luminii – într-o fără de început ori

sfârşit mărturisire – ca şi zborul

încremenit alb – al porumbilor

slavei – năzuind şi aflând  – înspre

fulgerul de iarnă al

raiului

***

 

 

Adrian Botez

 

 

 

 

 

Topice: Poezii | Comments Off on CASA MEA – PĂDUREA MEA

Comentarii închise.