« LACRIMILE LUCEAFĂRULUI | Principal | Cercul poemului ca „expresie deplină“ a punctului-paradox »
Identitate
de Ion Georgescu Muscel | Ianuarie 22, 2015
Sunt un grăunț de gând
al Domnului din cer,
ivit în timp nemăsurat
de ceasuri și clepsidre;
un brânci în lume mi s-a dat
pe-o poartă de mister;
sunt rupt din suferință,
dintr-un caracter…
și-am nimerit în ale lutului firide…
oficial – sunt soț soției mele
și un bunic la tare dulci nepoți…
istoric – fiul unei mame oropsite;
din arbore de neam nu țin să m-adun:
mă trag din carne de tun…
dar chiar cine sunt, n-am habar –
sunt un ceva ce nu se pune pe cântar;
muiat în poezie, mă gândesc dinadins
la un izvor de duioșie din care m-am desprins…
să spun c-am vrut să iubesc: și-am iubit,
c-am suferit jigniri: și să le dau răspuns –
n-am fost pregătit..
să spun maidegrabă cum sunt, cum am fost:
în multe ignorant și câteodată prost…
din lucruri o mie – mi-e sete de prietenie;
le-aș spune la toți
că târăsc după mine păreri de rău
ca pe-o grapă cu colți…
– Toate aceste nu-s nici măcar povești:
spune-mi ce-ți place, ca să-ți spun cine ești!
– Mi-s dragi oalele de lut
și câinii ciobănești…
Baden / Decembrie / 2014
Topice: Poezii | Comments Off on Identitate
Comentarii închise.
