Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

LUCIAN GRUIA:Ioana Stuparu–Viziune şi credinţă–premoniţii,mesaje divine

de admin | Martie 30, 2015

 cop_stuparu_jurnalIoana Stuparu – Viziune şi credinţă – premoniţii, mesaje divine

 

Ioana Stuparu este o scriitoare complexă, dovedită prin faptul că a publicat: poezie, proză, şi piese de teatru. Cu romanul Clipa de Lumină, Ed. Miracol, 2001 şi volumul Viziune şi credinţă – premoniţii, mesaje divine (Ed. Semne, Bucureşti, 2014), pe care îl comentăm în continuare, autoarea abordează o altă temă şi anume a revelaţiilor. Fie că le numeşte: premoniţii, mesaje divine, viziuni, miracole aceste revelaţii se caracterizează, aşa cum observa Mircea Eliade, prin faptul că ele reprezintă irumperea sacrului în profan şi trecerea timpului istoric în timp etern.

 

Vom comenta câteva din aceste revelaţii.

 

În textul intitulat Blândeţea şi radiaţiile feţei şi ochilor lui Iisus Hristos – după 2000 de ani de la răstignirea şi Înălţarea Lui la Cer, se porneşte de la descrierea chipului Mântuitorului din romanul Clipa de Lumină. În ziua de 4 aprilie 1993, după aflarea veştii morţii tatălui autoarei, între două alergări la gară soldate cu pierderea trenului, acasă se petrece minunea. Odihnindu-se în vederea următoarei escapade, autoarea îşi simte ochii arzând şi închizându-i, vede un tablou cu chipul radiant al blândului Iisus, reprezentat cu ochii albaştri suprafireşti. În mijlocul tabloului se deschide o uşiţă în care apare diavolul brunet (părul şi barba), ochii negri şi începe să vorbească ceva neînţeles, râde diabolic şi  îşi mişcă lasciv, limba ascuţită şi lungă, scoasă din gură. Înteresant în această viziune este faptul că apare atât Iisus cât şi Satan, ceea ce mă duce cu gândul la teatrul lui Blaga în care, uneori cei doi sunt fraţi. La Ioana Stuparu, calmul absolut al Fiului, transmite faptul că al doilea este dominat prin credinţă. Imaginea icoanei cu ochi albaştri revine la Mănăstirea Văratec, cu altă nuanţă celestă, în textul Minunile dumnezeieşti ne întâmpină la tot pasul (fragment din romanul Clipa de Lumină).

 

În capitolul Dăruire (Bucureşti, 1998) Ioana Stuparu este de părere că uneori Dumnezeu lasă omul să hotărască firea timpului. Condiţia ar fi ca omul să îndeplinească Cele Zece Porunci (ni se explică în capitolul Mesaje divine). Revelaţia din acest text se petrece în timpul unei rugăciuni cu mâinile ridicate, când simte că dreapta i se prelungeşte până la cer şi o străbat fulgere, convinsă fiind că astfel i s-au transmis puteri divine.

 

Casa din Cer (15 ianuarie 1999) se arată în visul autoarei când, ridicându-şi privirile scpre cer, vede faţada unei case celeste (vopsită în verde copt) cu trei camere şi balconul populat cu mulţi bărbaţi aşezaţi în ordinea descendentă a vârstelor. În dreptul balconului apare un romb pe care dansează un căluţ negru. La un moment dat, din laturile rombului ies flăcări, căluţul devine cal, iese din romb şi ţâşneşte spre pământ. Apar o femeie cu o fetiţă care îi spun visătoarei să nu-i fie frică. Autoarea îşi aminteşte că le-a mai văzut şi în alte vise, reţinându-le iniţialele numelor: A şi M. Problema rombului şi calului mi-au produs şi mie o revelaţie laică dacă îi pot spune aşa. Una din cele mai vechi forme geometrice găsite în ţara noastră a fost un romb scrijelit pe o falangă de cal. Visul Ioanei Stuparu dobândeşte acum o aură identitară.

 

Salvarea Pământului de către Dumnezeu se relevă în textul Cerul şi Pământul (13 mai 1999, Bucureşti).

În plutirea Pământului pe Cer apar nişte raze protectoare şi luminoase care încadrează planeta noastră. La un moment dat, acestea se desprind de Pământ şi se îndepărtează inducând autoarei o senzaţie de primejdie. Apare un personaj masculin, Iisus Cristos, care le aduce înapoi, plutind orizontal peste raze, transportând Pământul sub piept apoi aşezându-l sub cap, drept pernă. Avem aici alegoria mântuirii. În continuare, Iisus sau Dumnezeu vorbeşte tunător de se cutremură Cerul, aducând muritorilor o aspră dojană pentru păcatele lor, dar glasul nu este înspăimântător.

 

Alt vis premonitoriu, ameninţător este povestit în Ultima noapte a Patriarhului Teoctist (29/30 iulie 2007, Bucureşti). Este vorba de viziunea unui hol de argint cu trei pereţi, dincolo de care parcă trebuia eroina să caute pe cineva. Senzaţia de pericol ni se transmite prin pustietatea scenei. Ciudat apare faptul că holul miraculos nu dispare odată cu deschiderea ochilor, de parcă ar fi real. Apoi, pereţii din camera autoarei se umplu treptat de ecrane de televizoare, iar crainicele anunţă ceva cu tristeţe iar mulţimea de oameni care apar şi ei încep să plângă. A doua zi, scriitoarea află că a murit Patriarhul Teoctist.

 

Mai poposim asupre textului Semnele Cerului (decembrie 1989, Bucureşti) în care apare cuplul Ceauşeştilor care dorea să pătrundă în Palatul cerului (situat undeva în văzduh, spre Nord-Vest) cumpărându-l cu aurul adunat de la populaţie. Iar aur/bijuterii se găsea din belşug, risipit pe jos. La un moment dat, din Palat încep să iasă norişori care închipuiau litere, simboluri într-o limbă necunoscută şi cifre. Mesajul nu se poate descifra, dar nu după multă vreme urmează fuga, arestarea, condamnarea şi uciderea dictatorilor. În continuare, Ioana Stuparu visează că adună creioane şi numai ea face asta, semn al misiunii că trebuia să scrie această carte.

 

În finalul cărţii, capitolul Ce înseamnă „a fi FERICIT” ne transmite credinţa autoarei că fericirea se trăieşte numai în senzaţia apropierii/contopirii de/cu Dumnezeu. În această înălţare spirituală, trupul este uitat şi spiritul se eliberează. Este ieşirea din profan şi pătrunderea în sacru. Astfel revenim la afirmaţiile lui Mircea Eliade pe care le-am făcut la începutul demersului nostru interpretativ.

 

Cartea Ioanei Stuparu reprezintă, în existenţa noastră zbuciumată o oază de linişte binevenită. Revelaţii au numai cei ce cred cu tărie. Mesajul final îl constituie îndemnul la credinţă. Numai atunci avem şansa să primim revelaţii divine şi astfel să părăsim pentru o vreme profanul, contopindu-ne cu sacrul şi trăind adevărata fericire.

 

 

LUCIAN   GRUIA

 

 

Topice: Recenzii | Comments Off on LUCIAN GRUIA:Ioana Stuparu–Viziune şi credinţă–premoniţii,mesaje divine

Comentarii închise.