Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

ALEXANDRU ZUB PREMIAT LA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU DE LA PLOIEŞTI

de Constantin Dobrescu | Aprilie 9, 2015

UN SENIOR AL ISTORIOGRAFIEI ROMÂNEŞTI-ALEXANDRU ZUB

PREMIAT LA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE

„NICHITA STĂNESCU DE LA PLOIEŞTI

 

După cum se ştie în urbea noastră dragă s-a desfăşurat în perioada 27 – 31 martie 2015 a douăzecişişaptea ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu”.

Festivitatea de decernare a premiilor a avut loc la Teatrul municipal „Toma Caragiu” în ziua de 31 martie, chiar în ziua în care marele poet ar fi împlinit 82 de ani.

Cu această ocazie academicianul Eugen Simion, preşedintele juriului, care nu a lipsit de la nici o ediţie a festivalului, a precizat că, începând de anul acesta s-a stabilit o premieră în procedura de acordare a premiilor. S-a introdus un premiu pentru OPERA OMNIA, care se va acorda, de aici înainte, unei personalităţi pentru contribuţia la promovarea culturii naţionale. Cu ocazia acestei ediţii, privilegiul de a primi acest onorant premiu a revenit academicianului ieşean ALEXANDRU ZUB.

Întâlnirea cu distinsul istoric a fost, pentru ploieşteni, o surpriză şi un adevărat eveniment şi din această cauză a fost întâmpinat cu mare simpatie şi căldură de comunitatea culturală ploieşteană. Cei prezenţi în sala teatrului municipal au avut privilegiul să audă, prin vocea lui Eugen Simion, date despre personalitatea şi bogata operă ştiinţifică şi culturală a lui Al. Zub, care este şi un publicist de excepţie, ceea ce a omis distinsul Eugen Simion, ne revine nouă onoarea să completăm. Înainte de ceremonia de premiere, când a avut loc şi lansarea Antologiei de poezie a cenaclului „Atitudini” condus de poetul Gelu N. Ionescu şi antologată de academicianul Eugen Simion, am avut ocazia să schimb câteva cuvinte cu academicianul Al. Zub despre locul studenţiei mele şi cunoştinţele comune ca Gh. I. Florescu şi Liviu Papuc şi să-i mulţumesc pentru că un modest studiu al meu despre un student al lui Vasile Pârvan, ploieşteanul George Brănescu l-a semnalat în volumul său „Dilemele unui istoric” apărut la Iaşi în 2002.

Al. Zub s-a născut la 12 octombrie 1936 într-o comună din judeţul Suceava fiind u8n elev şi student de excepţie, a fost cercetătir ştiinţific, membru al Academiei Române şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În slujba cercetării istorice, Al Zub a pus o solidă şi variată cultură care-l particularizează în chip singular personalitatea. Preocupările lui Alex. Zub au fost orientate mai ales spre cercetări de istoria culturii şi istoriografiei. Al. Zub cercetează istoria cu pasiunea şi rigoarea savantului, o cultivă cu spiritul cetăţeanului, cu convingerea mereu afirmată a utilităţii sale sociale.

Istoric de prestigiu, intelectual distins, cetăţean strâns legat de realitatea vremii noastre pe care o slujeşte prin vocaţie, cu o înaltă competenţă şi cu o nobilă pasiune, Al. Zub este personalitate de aleasă factură, care a împletit erudiţia cu metoda ştiinţifică. Al Zub a parcurs cu răbdare şi devotament pentru profesiune, credinţă şi adevăr, un impresionant cursus honorum. Reţinem din opera sa erudiţia, îndemnul la rigoare, profesionalism, echilibru în judecată.

În opera sa istoricul Al. Zub a insistat mai mult asupra orizontului de idei decât asupra faptelor şi căutând a descifra, dincolo de polemica erudită realităţi de profunzime ale lumii noastre , la chestiunile puse de istoria trăită.

Al. Zub a dorit ca în istoriografie  să se dezvolte o mişcare asemănătoare celei ecologice prin care umanitatea ţinteşte să-şi asigure salubritatea mediului ambiant, o istoriografie în care să funcţioneze ca normă suum quiue cu prerogativele de magistratură, de tribunal al lumii, o „investitură” ce obligă istoriografia la maximă exigenţă sub unghi epistemic şi moral.

Pentru Al. Zub istoria nu justifică, ci explică, ea este justiţiară doar 2 în sensul că pune în lumină egală valorile istorice de pretutindeni şi de oricând”.

O muncă de o viaţă în împrejurări nu întotdeauna generoase şi cu recompense puţine, o muncă tăcută şi cu rezultate folositoare, o muncă desfăşurată decenii în şir în slujba istoriei şi a culturii româneşti pe care a promovat-o cu pasiune în exterior cu ocazia numeroaselor manifestări academice de prestigiu.

Decembrie 1989 a fost borna care mărgineşte a doua etapă a vieţii lui Al. Zub. Pentru ilustrul istoric, a urmat o perioadă de muncă la fel de încordată la acea vârstă, care pentru cei mai mulţi dintre semenii noştri marchează parcurgerea unei bune etape a statutului de pensionar.

Profilul profesional şi sufletesc al istoricului a fost şi este un reper moral pentru tânăra generaţie, ideilor şi purtătorilor ei cărturarii, pentru că aceştia s-au silit să apere, ca pe o moştenire sacră istoria neamului nostru şi demnitatea valorilor sale spirituale, pregătind astfel momentul afirmării în cultura universală. Cărţile sale despre Mihail Kogălniceanu, vasile pârvan, Victor Slăvescu, Ion Nistor, Miron Costin, societatea Junimea, Nicolae Iorga, proiectul fabulos al Cantemireştilor, Al. I Cuza, dimitrie Onciul, Mihail Eminescu, etc. sunt modele ale genului şi un mare serviciu făcut istoriografiei naţionale.

Cele mai recente cărţi ale istoricului reunesc paginile de publicistică istoriografică esenţiale pentru înţelegerea procesului de racordare a scrisului nostru istoric la performanţele euroatlantice în domeniu.

Ele sunt şi mărturia unui spirit civic viu, neliniştit şi responsabil, dornic de a da seamă în faţa comunităţii despre participarea – cu uneltele conştiinţei cetăţeneşti şi ale meseriei specifice – la marile evenimente ale momentului traversat.

Odată cu vârsta, dar nu datorită doar acesteia, ci faptului că activitatea istoricului şi omului de aleasă cultură se desfăşoară sub alte auspicii, domeniile s-au diversificat, responsabilităţile au crescut, iar opera de o prolificitatre remarcabilă a sporit în volum, substanţă şi actualitate. El a sacris într-un alt registru decât cel obişnuit multor istorici, a făcut-o şi o face „cu titlu personal” conferit de talent.

Activitatea sa ştiinţifică, care s-a concretizat într-o impresionantă operă (producţie) istorică, l-a făcut pe Al. Zub cunoscut nu numai în mediul academic autohton, dar mai ales peste hotare. Valoarea istoricului şi a operei sale este apreciată nu numai în raport cu numărul impresionant al titlurilor, dar mai ales cu aria variată a cercetărilor.

Cine-i va parcurge opera sa impresionantă atât prin întindere, cât mai ales prin rigoarea documentării, erudiţia, fascinanta mobilitate vizavi de progresele domeniului şi complexitatea receptării lui, va surprinde – dincolo de construcţiile monumentate – o sumă de eseuri şi articole, care pun în mişcare idei, concepte şi judecăţi de o sobrietate aleasă.

Pentru ploieşteni, istoricul, ca şi Nicolae Bălcescu la vremea sa, în tinereţe, a cunoscut din plin regimul concentraţionar stalinist şi ca istoricul paşoptist a căpătat convingerea că la prison oblige comme la noblesserămâne un reper moral pentru care trecutul nu poate fi ignorat acum când trăim într-o cultură a dispreţului faţă de valorile neamului românesc. Al. Zub este o memorie vie, acum când şirul istoricilor de autentică vocaţie a început să se rărească prin mutarea lor „în casa cea de lut a strămoşilor” pentru a lua loc la masa tăcerii, amintim aici pe regretaţii Florin Constantiniu, Gh. Buzatu, Mihai Timofte, Gh. Platon, Valeriu Dobrinescu, Dumitru Ivănescu, Veniamin Ciobanu, etc.

Personal pentru mine academicianul Al Zub pe care-l cunosc din vremea studenţiei, când frecventam destul de des Institutul de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” din Iaşi sau Biblioteca Universitară, deschide lista istoricilor ieşeni pentru care simpatia şi respectul este fără margini şi continuă cu eruditul istoric Gh. I Florescu, regretatul prof. univ. I. Ciupercă şi nu în ultimul rând distinsul prof. univ. Ion Agrigoroaiei, conducătorul meu de doctorat, sub îndrumarea căruia am dobândit consacrarea ştiinţifică.

Bucuria mea ar fi fără margini dacă am reuşi să-l sensibilizăm pe venerabilul academician să ne ofere o colaborare la revista „Gazeta Cărţilor” sau să vină să prezinte o conferinţă despre istoricul Vasile Pârvan, care i-a fost mereu un reper profesional căutând să-i valorifice moştenirea istorică.

Iată ce spunea distinsul nostru oaspete despre Vasile Pârvan în scrierile sale: „Nimeni n-a definit cu mai multă claritate sarcinile formative ale corpului didactic şi n-a manifestat un optimism atât de robust faţă de însuşirile creatoare ale naţiunii. Prin muncă omul devine un element al însuşirii ritmului casnic”

Lui Al. Zub, istoricul Vasile Pârvan i se înfăţişează ca un model, un exemplu de asceză intelectuală şi devoţiune, omul care la 20 de ani se afla în redacţia „Semănătorului”, la 27 lua în primire o catedră universitară, la 29 intra la Academia Română, la 32, împreună cu alţii întemeia Institutul pentru studiul sud-estului european, la 36 participa la organizarea unei noi universităţi (Cluj), la 40 crea un Institut academic pentru studiul istoriei, filozofiei şi artelor la Roma, pentru a se stinge înainte de a împlini 45 de ani. Nu l-au interesat nici angajarea în vreun partid politic, nici fotolii ministeriale, ci doar misiunea asumată de cărturar.

Îl întâlneam – de câte ori îl căutam la Institut pe Gh. I. Florescu – în biroul său zidit între cărţi şi fişiere, îmbrăcat în fâş şi cu bască, având impresia că s-a travestit în Constantin Noica, aşa cum l-a zugrăvit Gabriel Liiceanu. Alexandru Zub a fost şi este un împătimit al muncii, fiind o legendă vie a Iaşului pentru generaţia sa, o generaţie multă vreme debusolată şi risipită prin impulsuri către crezuri nedefinite sau false.

Aceasta este în linii mari personalitatea şi activitatea academicianului Al. Zub pe care juriul Festivalului Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu” a ţinut să-l premieze în numele ploieştenilor şi la care comunitatea istoricilor locali subscrie cu căldură, pentru că prin direcţiile de lucru complementare Al. Zub a devenit demult o INSTITUŢIE; una care continuă să funcţioneze cu strălucire printre atâtea altele stagnate ori aflate în derivă. Alexandru Zub este o personalitate care onorează instituţiile în care s-a format şi pe care le-a servit întreaga viaţă, Academia Română şi Universitatea ieşeană.

Prof.dr.Constantin Dobrescu

 

 

Topice: Diverse | Comments Off on ALEXANDRU ZUB PREMIAT LA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU DE LA PLOIEŞTI

Comentarii închise.