Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

MÂNĂSTIREA „SFÂNTUL NICOLAE”

de Elena Trifan | Aprilie 18, 2015

DSCF7724  FLORILE CREDINŢEI,  MÂNĂSTIREA „SFÂNTUL NICOLAE”,

                                                      VALEA ORLEI, JUD. PRAHOVA 

Luni, 13 aprilie 2015, a doua zi de Paşti simţim nevoia să respirăm aerul proaspăt al primăverii şi, ca de obicei, ne propunem să ne deplasăm în zona deluroasă de la nord sau nord-est de Ploieşti.

Auzisem că în localitatea Vârfurile, comuna Valea Călugărească există un schit şi ne propunem să îl vizităm.

Ne îndreptăm către Valea Călugărescă, cotim la stânga, pe un drum de ţară, ajungem în vârful dealului, dar întâmplarea a făcut să nu ajungem la Schitul Vârfuri despre care a doua zi am aflat că nici nu mai există, ci la Mânăstirea „Sfântul Nicolae” din localitatea Valea Orlei, comuna Bucov. În direcţia noastră de mers, mânăstirea se află pe partea stângă a drumului, pe o culme de deal. Ne este greu să ne dăm seama dacă este biserică sau mânăstire, deoarece nu se văd chiliile nelipsite de la mânăstiri.

Cu multă amabilitate nişte tinere din localitate ne spun că este mânăstire veche de peste 500 de ani şi că este slujită de un singur preot călugăr care locuieşte în sat, deoarece casa monahală care a fost în curtea mânăstirii  a fost distrusă.

Mânăstirea este înconjurată de un gard de lemn cu două porţi, cu acoperiş în formă de V răsturnat, construite după model maramureşean.

Curtea bisericii străluceşte de ordine, curăţenie şi prospeţime.

Deşi cimitirul se află aici, situat de-a lungul aleii care leagă poarta cea mică de mânăstire nu simţim nimic apăsător, nimic mohorât, ci dimpotrivă îţi creează impresia că până şi moartea are chip de lumină. Crucile sunt albe. Pe mormintele bine îngrijite flori galbene strălucesc în lumina soarelui.

Verdele fraged al ierbii este pigmentat de florile mov ale unor plante de câmp. Pomi fructiferi ne încântă cu florile lor albe. O fântână ne aminteşte de fântâna Meşterului Manole.

Privită din exterior mânăstirea este de mărime potrivită, nu prea înaltă, cu pereţii albi, având la mijloc un brâu de lemn, în formă de frânghie răsucită.

Biserica a fost construită în anul 1396 de către coana Tinca Mărăcineanca, din bârne de stejar.

Lăcaşul are formă de navă, grinzile sunt îmbinate în forma cozii de rândunică, fapt mai puţin obişnuit în zonă.

Când în localitate au avut loc alunecări de teren, biserica a rezistat în mod miraculos.

A fost renovată ultima dată între anii 2000-2007, sub oblăduirea părintelui stareţ Cassian Gheorghe care slujeşte şi astăzi aici şi a preafericitului părinte patriarh Teoctist.

A fost resfinţită la data de 1 iulie, 2007, având două hramuri „Sfântul Nicolae” şi „Sfinţii Petru şi Pavel”.

Acoperişul actual este acoperit cu şindrilă de fag şi de stejar, pereţii exteriori sunt tencuiţi. Pictura a fost executată în frescă de către o singură persoană, Mişcă Alexandru din localitatea Bucov.

În faţa bisericii separată de aceasta se află o turlă din lemn. Intrarea în biserică se face pe o scară de piatră păstrată încă de la  construirea acesteia, un pridvor cu pereţii din lemn, cu stâlpi bine finisaţi şi arcade, o uşă masivă construită dintr-un singur lemn pe care sunt încrustate o funie împletită şi patru cruci la baza cărora se află câte un cerc ce simbolizează perfecţiunea.

Peretele dintre pridvor şi pronaos este construit din bârne de stejar, netencuite.

Din pridvor pot fi admirate împrejurimile.

În pronaos este mormântul protosinghelului Macarie, ctitor şi slujitor al bisericii, 1524. Pe peretele din stânga sunt pictate chipurile stareţului Cassian, al sfinţilor cuvioşi: Dimitrie Basarabov, Daniel Sihastru, Eftimie cel Mare.

Peretele dintre pronaos şi naos este din lemn, cu arcade şi stâlpi, făcând vizibile naosul şi altarul şi facilitând audierea în condiţii foarte bune a slujbei.

Aici este expusă o copie după testamentul mânăstirii care este zidit sub piciorul mesei din altar, oferind celor interesaţi informaţii despre istoricul acesteia.

Am participat la slujba religioasă din a doua zi de Paşti.

În interior biserica străluceşte de lumină, curăţenie şi credinţă.

Aspectul bisericii nu prea înalte, grinzile tăiate în formă de coadă de rândunică, pictura realizată în culori dulci, creează o atmosferă intimă şi plăcută.

Culoarea albă a feţelor de masă, a perdelelor de la uşile altarului şi a straielor preoţeşti sporeşte impresia de puritate şi lumină.

Slujba este oficiată de un singur preot, părintele stareţ Cassian şi de un cântăreţ.

Credincioşi cu lumânări aprinse în mâini participă la slujbă.

Întreaga slujbă este un elogiu adus Creatorului şi Fiului Său, Iisus Hristos a cărui Înviere se sărbătoreşte în bisericile ortodoxe până la Înălţare.

Se cântă Imnul „Hristos a înviat:”

 

„Hristos din morţi a înviat.

Hristos a înviat, Hristos a înviat!

Şi lumea întreagă a luminat.

Adevărat a înviat, adevărat a înviat!

 

Şi dacă el n-ar fi venit,

Hristos a înviat, Hristos a înviat!

Lumea nu s-ar fi luminat.

Adevărat a înviat, adevărat a înviat!

 

Dar pentru că a înviat,

Hristos a înviat, Hristos a înviat!

În veci să fie lăudat!

Adevărat a înviat, adevărat a înviat!

 

O, Doamne al lumii Împărat,

Hristos a înviat, Hristos a înviat!

Ne izbăveşte de păcat.

Adevărat a înviat, adevărat a înviat!

 

Fă ca din moarte să înviem,

Hristos a înviat, Hristos a înviat!

De tine să ne-apropiem.

Adevărat a înviat, adevărat a înviat!

 

Trimite, Doamne, mila ta,

Hristos a înviat, Hristos a înviat!

La cei ce-ţi cântă neîncetat.

Adevărat a înviat, adevărat  a înviat!

 

Dar noi cei care ne închinăm,

Hristos a înviat, Hristos a înviat!

Ajută-ne să ne întărim!

Adevărat a înviat, adevărat a înviat!

 

Şi numai ţie să-ţi slujim,

Hristos a înviat, Hristos a înviat!

În vecii vecilor, amin!

Adevărat a înviat, adevărat a înviat!

 

Părintele stareţ merge prin biserică şi îl binecuvintează pe fiecare credincios cu Sfintele Daruri. În afară de rugăciunile care se rostesc la astfel de slujbe, două fetiţe spun „Tatăl nostru” în faţa altarului.

Ca un latimotiv sunt cântate versurile:

„Hristos a înviat din morţi,

Cu moartea pre moarte călcând

Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.”

Se rosteşte repetat salutul pascal „Hristos a înviat!/Adevărat  a înviat!”.

La sfârşitul slujbei ni se oferă paşti „pâine sfinţită stropită cu vin” şi suntem serviţi cu ouă roşii, prăjituri, suc şi vin. Ne încărcăm din nou sufletul cu prospeţimea şi frumuseţea peisajului şi cu aerul curat din curtea bisericii şi din împrejurimi.

Călătorim prin satele din comuna Bucov: Valea Orlei, Bughilin, Chiţorani şi ochiul ne este încântat de un peisaj colinar, o alternanţă de dealuri şi văi, acoperite cu plantaţii de viţă-de-vie, arbuşti, sălcii pletoase, pomi fructiferi ale căror coroane sunt pline de flori albe şi roz.

Case tradiţionale coexistă cu cele moderne, grădinile sunt înviorate de ghiocei galbeni şi lalele multicolore. Spiritul gospodăresc, hărnicia şi dragostea de frumos ale locuitorilor completează darurile date de Dumnezeu acestor locuri.

Spre asfinţit lumina aurie a soarelui plăpând de primăvară învăluie întregul peisaj cu aura ei mângâietoare.

La întoarcerea spre casă înainte de a intra în oraşul Ploieşti, ni se dezvăluie o nouă minune cromatică, fascinantă şi relaxantă. Asfinţitul soarelui a colorat bolta cerească într-o mare de rubin, presărată cu nori bleu-cenuşii şi fâşii de lumină strălucitoare.

Ziua aceasta ne-a confirmat părerea că raiul există în orice loc, totul este să vrem şi să ştim să îl descoperim.

DSCF7702

 

 

Topice: Descrieri | Comments Off on MÂNĂSTIREA „SFÂNTUL NICOLAE”

Comentarii închise.