Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Grigore Ivănceanu

de Constantin Dobrescu | Mai 24, 2015

Grigore Ivănceanu

( 1883 –  1964 )

Prof. dr. Constantin Dobrescu

 

Deoarece în cercetările mele privind urbea mea natală am constatat  că numele lui  Grigore Ivănceanu apare frecvent curiozitatea m- a făcut să mă aplec cu mai multă atenţie asupra acestuia. Am constatat în primul rând că Dicţionarul de personalităţi prahovene realizat de Biblioteca Judeţeană “Nicolae Iorga“ şi publicat în anul 2002 nici măcar nu-l menţionează. În schimb, apar tot felul de indivizi străini de urbea noastră. Regretatul Ion Jercan a incercat să evoce  parţial viaţa şi activitatea avocatului Grigore Ivănceanu în modesta sa lucrare “Portrete prahovene“  publicată în anul 2003 la editura Bioedit. Pornind de la bogăţia de informaţii presărate în presa vremii despre acest ilustru avocat şi om politic şi pornind de la îndemnul prietenului meu distinsul Mihai Bădulescu, nepotul lui Grigore Ivănceanu am încercat să realizez un medalion cât mai veridic despre Grigore Ivănceanu, deşi sunt convins că acesta merita o CARTE. În cele ce urmează voi încerca să repar această nedreptate faţă de o mare personalitate ploieşteană şi să dau tiparului un modest medalion.

Grigore Ivănceanu s-a născut în comuna Floreşti Prahova la 18 noiembrie 1883 ca fiu al preotului şi învăţătorului Dimitrie şi Mariei (născută Mănescu) Ivănceanu.                       Viitorul avocat şi om politic ploieştean era văr primar – pe linie paternă cu savantul Gogu Constantinescu, părintele sonicităţii.  Grigore Ivănceanu a fost botezat de Gheorghe Grigore Cantacuzino ( 1837 – 1913 ) castelanul de la Floreşti, numit datorită averii sale considerabile şi Nababul.

În anul 1890 familia sa se stabileşte  la Ploieşti şi Grigore Ivănceanu urmează şcoala primară situată pe strada Romană şi liceul la  “ Sfinţii Petru şi Pavel“ din Ploieşti .În perioada studiilor  secundare a dat dovadă de sârguinţă , fiind laureat  al  Concursurilor Societăţii “Tinerimea  Română” în anul 1900.

A făcut parte  din promoţia de 72 de elevi dintre care amintim pe Andrei Rădulescu, Teodor Otin, Sever Flavian, Toma T. Socolescu, Alexandru Zagoritz şi alţii.                    Grigore Ivănceanu a urmat atât Facultatea de Litere şi Filozofie, cât şi Facultatea de Drept. Stagiul militar l-a făcut la Regimentul 7 Infanterie Ploieşti, iar după Campania din 1913 este avansat sublocotenent. În anul 1910 se înscrie în Baroul de Prahova, fiind apreciat atât pentru calităţile sale de avocet, cât şi pentru probitatea sa.

În anul 1915 este concentrat  ca locotenent în rezervă la Cheia , dar se îmbolnăveşte grav, fiind salvat de dr. prof. Gerota.

În anul 1916 se căsătoreşte cu Ana Popovici cu care are o fiică pe Alice Ivănceanu, născută la 14 nov. 1919, care a urmat cursurile  Liceului de fete “Despina Doamna“  condus de prof. Aurelia Palade. Alice Voinescu era premiantă şi avea încă din timpul şcolii un talent deosebit la desen, obţinând premii pentru desene “excepţional de frumoase şi artistice şi caligrafic atingând perfecţiunea“ după cum se aprecia în anul 1933.  În anul 1934 , fiica lui Grigore Ivănceanu , Alice a obţinut media cea mai mare pe şcoală şi anume 9,74.

După liceu a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi drept , iar în particular studii de pictură şi artă decorativă. A fost membră a Uniunii Artiştilor  Plastici cu expoziţii de artă decorativă în ţară şi străinătate. A fost căsătorită  cu fiul lui J. Koppes, olandez de origine, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Comerţului din Ploieşti şi cu interese în industria petrolului. Alice Ivănceanu era membră a Căminului Cultural   “Voevodul Mihai  “ din Ploieşti în anul 1942 când era studentă la litere , făcând parte din Sfatul   Căminului Cultural    alături de poetul Leonida Secreţeanu, prof. Toma Negulescu, fiind responsabilă cu realizarea proiectului “Cronica satului“.  Din organele  de conducere   ale Căminului Cultural “ Voevodul Mihai”  făcea parte şi av. Grigore Ivănceanu , prof. I. Danielescu , prof. C. Popescu – Gruia , av. Bucur Spirescu etc.

Ziarul  “ Curentul  “ din 5 noembrie 1943 menţiona că în ziua de 30 octombrie 1943 au fost aleşi noii conducători ai studenţimii prahovene.  Astfel  Alice Ivănceanu studentă anul IV la  drept a fost aleasă lidera studenţilor fiind ajutată de Elena Constanţa Drăghiceanu , Rodica Băntoiu , Emilia Opriş şi Sanda Paxino.

La intrarea României în război pentru realizarea unităţii naţionale, Grigore Ivănceanu este concentrat  în calitate de comisar regal al Diviziei din care făcea parte. Încă de la începutul carierei sale Grigore Ivănceanu se preocupă de realizarea unei mari biblioteci care ajunge la peste 10 000 de volume , ceea ce dovedeşte preocupările sale intelectuale.

După război  îşi reia profesia de avocat înscris în baroul Prahova dar pleda şi la Bucureşti la Curtea de Apel cât şi la Înalta Curte de Casaţie singur sau alături de colegi avocaţi de înaltă ţinută ca Istrate Micescu, Aurelian Bentoiu , Asnavorian , Hugo Friedmann.

Grigore Ivănceanu ia parte şi la viaţa politică locală fiind membru al Partidului Conservator , ca după primul război mondial să se înscrie în gruparea ţărăniştilor prahoveni.

Nu este lipsit de interes  să amintim că locuinţa lui Grigore Ivănceanu de pe strada Rahovei nr. 5 a fost construită în anul 1924 după planurile arhitectului Toma T. Socolescu fiind  “ o minunată   bucată   arhitectonică în stil românesc “ . Această locuinţă va fi distrusă cu ocazia bombardamentelor aliate  din vara anului 1944.                                        La  30 martie 1909 îl găsim pe Grigore Ivănceanu  printre cei care l-au sărbătorit pe prof. I. A. Bassarabescu cu ocazia alegerii acestuia ca membru correspondent al Academiei Române. Sărbătorirea a fost organizată de Comitetul de redacţie al ziarului conservator  “Prahova”  la restaurantul  “ Busuioc “ . Alături de Grigore Ivănceanu au mai participat Cristel Ceauşoglu , arhitectul Toma T. Socolescu, av. C. Ceruleanu, Scarlat Orăscu şi ziaristul Eugen Ionescu.

Grigore Ivănceanu a participat la manifestaţia din 28 august 1906 care a avut loc la Ploieşti cu ocazia primirii celor 3 000 de fraţi veniţi de peste munţi. Aceştia au fost primiţi  de prefectul judeţului Luca Elefterescu şi primarul Ploieştiului Gheorghe Dobrescu   “un naţionalist care nu cunoaşte jertfa pe care n-ar face-o  pe altarul neamului “.                                                                                                                                 Muzica regimentului  7 Prahova şi fanfara liceului în acordurile lui  “Deşteaptă –te Române  “ anunţa  “ în toate îndepărtările sosirea Românilor din toate cele patru colţuri locuite de Români “  şi mai ales  “ dorul  tineretului pentru marea problemă a visului naţional “ .                                                                                                                                          Cu muzica şi drapelele naţionale în frunte  ploieştenii adunaţi cu zecile de mii pornesc spre centrul  oraşului pentru a ajunge la cele două simboluri ale oraşului : Statuia vânătorilor   şi Statuia Libertăţii  pentru a le  ura fraţilor de peste munţi  “ Bine aţi venit “ .                                              Întreg cortegiul  ajuns la liceu face o mică oprire unde prof. Pană Popescu le vorbeşte oaspeţilor . La Primărie se aranjaseră mese şi scaune pentru 2 000 de oaspeţi. Corurile din Iaşi, Botoşani, Bârlad, Mehedinţi şi Breaza au cântat bucăţi naţionale. Oaspeţilor li s-a servit pe rând următoarea gustare: Ţuică de Banat, Friptură de Crişana, Brânză de Transilvania, Fructe de Bucovina şi Vin românesc.  Meniul a fost tipărit  pe carton împreună cu discursul lui Luca Elefterescu rostit în ziua de 10 august 1906  la banchetul de la Sinaia oferit primilor bănăţeni veniţi  atunci.

Din partea fraţilor a vorbit  Coriolan Brediceanu. avocat din Lugoj şi deputat în Parlamentul Ungariei, dr. Comşa  fost deputat de Sălişte şi mulţi preoţi. Dintre ploieşteni a vorbit Ionel Ionescu Quintus , Luca Elefterescu , Al. G. Radovici, Gh. Dobrescu, dr. C. Vasiliu, I. Lupescu etc.

Un grup de preoţi ardeleni dăruiesc primarului suma de 50 de coroane pentru ca “să depună la Monumentul Vânătorilor o coroană în onoarea vitejiei prahovene şi ploieştene“, coroană care  “a fost depusă în ziua de 30 august cu solemnitatea cuvenită  “. Numeroşii   oaspeţi au fost conduşi la gară pentru  a pleca spre Bucureşti. Pe peron până să se urce în vagoane   “se ţin multe cuvântări de mulţumire  care stârnesc urale generale din mii şi mii de piepturi “. În amintirile sale Grigore Ivănceanu arată că amintirea acestei zile  a rămas  zi scumpă ploieştenilor  care au făcut fraţilor noştri  “cea mai frumoasă primire “ . Pe Grigore Ivănceanu îl găsim ca participant la banchetul din 21 decembrie 1906 de la restaurantul  “ Busuioc “  prin care avocaţii şi magistraţii din Prahova  “ au sărbătorit cimentarea şi strângerea raporturilor de prietenie şi camaraderie dintre ei “ . Preşedinte al banchetului a fost proclamat T. Teodorini  care arată “ rostul acestui banchet”  .  În acordurile orchestrei vestitului chitarist  Petrache , comesenii au gustat cu plăcere  << meniul >>  compus în întregime din <<  mâncăruri cu denumiri juridice  >> :

Ţuică recidivistă

Măsline incidentale

Şuncă agravantă

Şalău distrus în limine  litis

Pui cu legume judiciare
Curcan consolidat

Brânză concludentă

Fructe împricinate

Cafea la stăruinţa părţilor

Vin   Ratione laci
Şampanie condamnatoare

N.M. Pârvulescu propune ca astfel de banchete să aibă loc odată pe lună , ceea ce  comesenii acceptă  cu plăcere. Luând cuvântul  procurorul C. I .Nottara toastează pentru  ministrul de justiţie , şeful magistraturii , iar N. Luca, la rândul său, toastează  “  pentru cei care oficiază în altarul baroului juridic din Prahova “. Avocatul St. Teodorescu avocat ridică paharul  pentru prietenia avocaţilor  şi magistraţilor care lipsesc.

Grigore Ivănceanu  toastează pentru corpul  luminat al avocaţilor, cu speranţa că se va înfiinţa asistenţa judiciară.

Printre cei care au luat parte la banchet amintim pe Gogu Negulescu, Gh. Dobrescu, C.Ceruleanu, C. Nottara, Eugen Teodorini, I.G. Obrocea,  Aurel Boştinescu – Schiuleşti, Emil Condeescu, Stelorian  Zamfirescu, Dem .I. Nicolaescu, V. Cogălniceanu, P. Cinta etc.

Grigore Ivănceanu   participă în ziua de 9 martie 1908 la memorabila sărbătoare  a   civismului prahovean şi anume manifestarea prahoveană pentru Take Ionescu şeful Partidului Conservator – democrat .

În această zi s-a strâns  la Ploieşti  toată elita politică românească .                                           Printre cei prezenţi amintim  pe Nicolae Titulescu, Grigore Tocilescu, I.L. Caragiale, M. Xenopol, Mihail Dragomirescu, istoricul Ovid Densuşeanu, N. Danidoglu, C. Xeni, etc. Ilustrul fiu al Ploieştiului  Take Ionescu este întâmpinat de un cor compus din 50 de                                                                 ploieşteni care au intonat imnul   “ Trăiască şeful democrat “ compus de Gh. Becescu – Silvan , muzica  aranjată pe trei voci de prof.  Gh. Nicolau .                                                                   Printre cei care au luat cuvântul în sala teatrului  “ Cooperativa  “ plină până la refuz au fost M.P. Răşcanu, Bucur Spirescu, care mulţumeşte ploieştenilor că au venit în număr atât de mare la această întrunire , arată personalitatea şi activitatea lui Take Ionescu ca om politic pe linia ridicării nivelului cultural al clasei ţărăneşti , reorganizarea finanţelor, problema naţională iar la Ploieşti  “ a făcut liceul şi Externatul secundar  “, a mai luat cuvântul D. Burileanu  care aduce salutul bucureştenilor , generalul S. Chihoski  , senatorul M.  Xenopol  , Toma Cămărăşescu, senator şi fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi I.L. Caragiale care în cuvântul său arată  “  Aveţi un alt concetăţean mai ilustru pe d. Take Ionescu , dar sunt şi eu ploieştean , deci mai modest “ .                                  La final vorbeşte şi Take Ionescu  arătând că regretă  că nu au  putut lua cuvântul numeroşi participanţi printre care aminteşte pe istoricul Grigore Tocilescu.                       Cuvântările   au durat trei ore şi oratorii   “ au fost ascultaţi  cu o religiozitate vrednică de reputaţia de care se bucură cetăţeanul ploieştean “.

Banchetul dat în onoarea oaspeţilor  în frunte cu Take Ionescu a avut loc la Clubul   partidului  “  care a fost aranjat în mod feeric “ , graţie gustului artistic  al reputatei case Eterle şi Frankel . Masa aşezată în formă de dreptunghi  avea 150 de locuri  era împodobită cu garoafe roşii . Banchetul a fost prezidat de N. P. Răşcanu . Meniul a fost servit de reputatele firme de catering din Ploieşti   Ioan Georgescu  ,  Gheorghe A. Gheorghiu şi Panait  Vasilescu. S-a servit :

Bulion cu pateuri  şi fără  carteluri                                                                                                 Maioneză de şalău  fără oasele care s-au oprit în gâtul junimiştilor  ,                                        Gelatină de  pasăre cu aspic  indigestă  pentru cei de la  Vanic,                                           Friptură : viţel, muşchi , miel şi reacţionari la frigare                                                                Mazăre cu crutoane  fără pretenţii şi fasoane,                                                                            Salată mai cu sare decât articolele   “ Prahovei “                                                                       Îngheţată cu dragostea dintre reacţionari                                                                                  Brânză : Roquefort , Olanda, Schweitzer fără caşcaval de Banca Naţională .                            Prăjituri,                                                                                                                                     Fructe democratice

Cafea fără fumuri junimiste

Şampanie neblazonată,                                                                                                            Dealu Mare  din via : Să vă fie de bine !

Animaţia a fost întreţinută de cât a durat banchetul de “  arcuşurile mai de seamă din oraş ca Iancu, Cristos  şi Gheorghiţă,  vestitul naist Angheluş şi chitara lui Petrache “ . Periodic corul intona imnul partidului

“  Să trăiască să trăiască

Şeful nostru democrat !

România fericească ,

Vivat   şeful adorat !

Tot aşa ,

Tot aşa.

Veseli vom ura.

În timpul   banchetului s-a distribuit  participanţilor portretul lui Take Ionescu în heliografie şi o broşură cu conferinţa ţinute  de Christu  Negoescu la club: Take Ionescu  şi detractorii săi.  Pentru Christu  Negoescu, Take Ionescu nu este al prahovenilor , el este al ţării deoarece reprezintă idealul nostru  naţional.  Fostul director al liceului  “  simpaticul nostru  amic “ Pană Popescu  relevă faptul că  “ în dosarele arhivei liceului , toate actele mari didactice săvârşite în Ploieşti ţi în Prahova , sunt legate de numele a doi profesori patroni : Bucur Spirescu şi Christu Negoescu “ !

Pentru participanţi  ziua de 9 martie 1908 va rămâne nu numai în Istoria  partidului Conservator  democrat ca o zi memorabilă dar şi în viaţa Ploieştiului fiind comparată cu  “ venirea în Ploieşti , la 1894 a vajnicului erou naţional , părintele Vasile Lucaci “, când                     “  nu s-a mai văzut în oraşul  nostru  o manifestaţie  mai grandioasă , mai caldă şi mai entuziastă ca cea de Dumineca trecută“.                                                                                        Pe avocatul Grigore Ivănceanu îl întâlnim şi ca membru în delegaţia conservatorilor ploieşteni care vor participa în aprilie 1913 la funerariile   “  ilustrului barbat de stat George Gr. Cantacuzino “ naşul său de botez , alături de Luca Elefterescu  prefectul judeţului  Prahova , Scarlat Orăscu primarul Ploieştiului ,gl. C. Candiano , dr. C. Cosma, av. C. Ceruleanu , prof. I.A. Bassarabescu, ziaristul Eugen Ionescu etc.

Grigore Ivănceanu  era în anul 1914 preşedinte al Băncii Federala Prahova , deoarece era preşedintele băncii populare  “  Sfântul Spiridon “  din Ploieşti  care  “aducea  beneficii însemnate populaţiei nevoiaşe “.

În anul 1913 Grigore Ivănceanu a subscris 10 lei pentru flota naţională alături de G. Becescu – Silvan, I.G. Obrocea, Al. Radovici,  C. Ceruleanu  etc.                                            În anul 1912   Grigore Ivănceanu făcea parte din Comitetul local al Ligii Culturale Prahova şi a ţinut conferinţa  “Erorile judiciare “.

Grigore Ivănceanu  participă la invitaţia lui Ştefan Olariu iniţiatorul ridicării monumentului  celor 118 eroi din Măgureni la inaugurarea acestuia în ziua de 27 mai 1923 . La această înălţătoare solemnitate au participat şi prefectul judeţului Spirea N. Sorescu , căpitanul Niţă Marin, comandantul Legiunii de jandarmi, I. Grigorescu, revizor şcolar, av. Gogu Tomescu, ofiţerii şi muzica regimentului 32 Mircea şi  “săteni din localităţile vecine  precum şi mulţi târgoveţi îmbrăcaţi de mare sărbătoare “ .

În anul 1923, avocatul Grigore Ivănceanu figurează în calitate de casier în redacţia oficiosului de presă ploieştean  “Naţionalul “.

Avocatul Grigore Ivănceanu a fost membru fondator  al Aşezământului cultural   “ Nicolae Iorga “încă de la constituire în anul 1920 alături de Raul Bulfinschi , dr. Petre Tomoşoiu , pictorul Iser, prof. Mihail Galiţa, av. M. Constantinescu- Bordeni, av. Scarlat Orăscu, , prof. Radu Cosmin, Stoica Teodorescu, arhitect Toma T. Socolescu,  I. Ionescu Quintus, I. A. Bassarabescu, Ştefan D. Moţoiu etc.

Grigore Ivănceanu a făcut parte ca reprezentant al Magistraturii din Comitetul de primire la Ploieşti a Congresiştilor Chimişti în număr de 120 de personae sosiţi în ziua de 29 iunie 1925 . La sala teatrului  “ Modern “  acestora li s-a oferit un banchet de  către Conducerile rafinăriilor de petrol din Ploieşti şi în special rafinăria  “ Româno- Americană “.

În ziua de 22mai  1927 , Grigore Ivănceanu ia parte la întrunirea N-T  din Ploieşti care a avut loc la grădina Elizeu de pe bulevardul Independenţei şi la care au participat                         50 000 de cetăţeni.

La această întrunire   au participat şi deputaţii I. G. Pardos, Ghelmegeanu din Olt,  Ialomiţa , Virgil Madgearu, I. Mihalache şi D. R. Ioaniţescu. Aimpresionat numărul mare de săteni veniţi din toate comunele judeţului Prahova.

Grigore Ivănceanu împreună cu dr. Mircea Botez , C. Boeru, P. Letzler, C. Popescu Gruia, semnează decizia de excludere a avocatului I. G Pardaş din PNT în decembrie 1929  pentru  fapte grave  care au atins demnitatea partidului . Acesta a sprijinit pe agronomul judeţului  C. Mogâldea  o rudă de a sa să vândă cu 5 000 000 lei un teren luat de acesta prin abuz în zona industrială a Ploieştiului când era consilier agricol. A incitat  la violenţe împotriva jandarmilor pe moşnenii  Albinari din comuna Ariceşti Zeletin . Urmarea acestei excluderi a fost că Ioan C. Pardos a acţionat în judecată în 1930 pe membrii Comitetului Executiv ai PMT  “ pe motiv de acuzaţii calomnioase “ . Procesul s-a judecat la secţia IV – a tribunalului Prahova.    Grigore Ivănceanu  participă la 10 noembrie 1929 la întrunirea pentru aniversarea unui an de guvernare M-T la Ploieşti şi se implică şi în organizarea sărbătoririi “ cu deosebit fast “  a zece ani de la înfiinţarea PMT din Prahova.                                                                 Grigore Ivănceanu ia parte la şedinţa Comitetului executive de 64  al Partidului Naţional care a avut loc în ziua de 30 ianuarie 1926  în saloanele clubului  din Pasajul Cooperativa.  Cu acest prilej s-a hotărât  “ realizarea înţelegerii cu celelalte partide în lupta contra guvernului , delegându-se în acest scop pe N. Pârvulescu şi Gogu Zamfirescu şi s – a hotărât ca în ziua de 7 februarie 1926 să aibă loc două întruniri  la sala Cernat şi sala Manghinita din strada Câmpinii iar în ziua de 14 februarie  “ se va ţine o mare întrunire publică la care pe lângă  fruntaşii  locali vor participa şi mai mulţi membri marcanţi ai Partidului Naţional din capitală între care şi Iuliu Maniu.

În ziua de 17 iunie 1928 , avocatul Grigore Ivănceanu a participat la clubul PNT din Ploieşti unde dr. Ştefan Popescu – Filutza a ţinut   “o foarte interesantă conferinţă  “ timp de o oră şi jumătate tratând despre “Bazele economice ale vieţii politice : Sindicalismul Capitalist , Cooperaţia , Socializarea şi Comunizarea “. După conferinţă Comitetul Judeţean a cooptat ca membri  pe prof. A. Şuluţiu şi I. Angelescu la recomandarea deputatului C. Brezeanu  şi Nae Georgescu – Proviţa. După care se trece la alegerea Biroului şi a delegaţiei permanente. Este ales preşedinte I. Mihalache, St. Popescu – Filutză, şi Gogu Negulescu  , dr. Mircea Botez ,  vicepreşedinţi, deputatul C. Brezeanu   secretar iar av. Grigore Ivănceanu , dr. Mircea Botez , Ştefan Stroe Petrescu , I.G. Pardos, C. Popescu-  Gruia , C. Boeru – Câmpina  membri ai delegaţiei permanente.                                                                                                                                         La întrunirea din 12 februarie 1928  a PNT Prahova de la sala din Calea Văleni nr. 91  s-a  trecut la reorganizarea pe sectoare a partidului. Grigore Ivănceanu va fi ales preşedintele sectorului doi din suburbia Sfântul Spiridon.

Pe Grigore Ivănceanu îl găsim  ca participant alături de C. Xeni , Stelian Popescu – directorul ziarului „Universulˮ, Gogu Zanfirescu, P. Letzler, C. Popescu – Gruia, Vasile Stoica şi alţii la marea întrunire a Partidului Naţional de la Ploieşti din 16 februarie 1926 de la sala  “Cooperativa“ pentru a declanşa lupta pentru răsturnarea liberalilor de la putere.  În cuvântul său  av. M  . Pârvulescu  combate pe adepţii lui Nicolae Iorga care în frunte cu Dem  Munteanu  Râmnic au atacat pe nedrept memoria lui Take Ionescu  .                             M. Mora evocă în expunerea sa evenimente  de acum 23 de ani când  în aceeaşi sală protesta împreună cu studenţimea universitară împotriva eliminării din Universitate a studenţilor care protestează la întrunirile din Bucureşti de la   “Dacia “ faţă de nepăsarea guvernului liberal care nu condamnă crimele antarţilor  greci în Macedonia faţă de românii din Pind.

Avocatul Grigore Ivănceanu face bilanţul guvernării liberale la Ploieşti  pe care o aseamănă cu nişte corbi îndemnând pe alegători să voteze lista partidului naţional din Prahova. Printre cei care mai iau cuvântul  la această impresionantă manifestare politică amintim pe C. Xeni , publicistul şi luptătorul ardelean Vasile Stoica  iar la sfârşit pe ziaristul Stelian Popescu şeful naţionalilor prahoveni, care face elogiul  celui care a fost Take Ionescu.

Grigore Ivănceanu în calitate de fost coleg de clasă la liceul de băieţi  se află printre iniţiatorii  invitării lui Andrei Rădulescu  consilier la Inalta Curte de Casaţie şi vicepreşedinte al Academiei Române  de către Cercul Juridic Prahova în ziua de 27 noembrie 1928 să conferenţieze despre   “Rolul social al dreptului  “ în amfiteatrul Liceului  “  Sfinţii Petru şi Pavel “ din Ploieşti. Nu este lipsit de interes să amintim că lui Grigore Ivănceanu în calitate de consilier al Baroului Prahova i se datorează  aducerea

la Ploieşti în anul 1932 a oamenilor de cultură Trancu –Iaşi fost ministru , C. Rădulescu Motru şi dr. Mina Minovici care au conferenţiat la Cercul juridic prahovean.                           După primul război mondial,  pe Grigore Ivănceanu îl găsim în Consiliul de Administraţie al Cooperativei  “ Pâinea Ploieşti  “. Preşedinte era I. G. Obrocea , apoi C. Manolescu.                                                                                                                                      În anul 1929  preşedinte a fost ales Grigore Ivănceanu care era şi preşedintele Uniunii Federalei  “Muntenia“  cât şi preşedintele Federaţiei cooperativelor prahovene. Numirea lui Grigore Ivănceanu a determinat  aderarea Societăţii  Cooperativei “Pâinea -Ploieşti  “- înfiinţată în anul 1911 de către G. Antonescu fost inspector general al domeniilor  Cantacuzino  , prin subscripţie  de acţiuni ale ploieştenilor  şi a clădit lângă Gara de Nord  fabrica cu instalaţiuni mecanice şi cu scopul de a furniza  locuitorilor  “  o pâine curată , bună , fabricată în condiţii superioare şi fără speculă-  a greutăţii şi preţului “ – la statutul Cooperaţiei Naţionale sperând  într- un împrumut salvator . Deşi fabrica aproviziona internatele şcolare , cantinele fabricilor din oraş ,  aceasta nu şi-a revenit. Fabrica va fi vândută Prefecturii Prahova pentru 3,5 milioane de lei pentru a fi transformată  în  “ birourile direcţiei liniilor ferate judeţene “.

Cu ocazia  Congresului anual al organizaţiei de Prahova a PMT PREZIDAT DE DR. Ştefan  Popescu  Filutză   prefectul judeţului Prahova,  care a avut loc 9 la clubul ţărănist  , pentru alegerea noului comitet judeţean , Grigore Ivănceanu a fost ales cu 103 voturi.                                                                                                                               Grigore Ivăncescu nu lipseşte de la aniversarea Societăţii    “Caritatea  “ a doamnelor din Ploieşti cu ocazia împlinirii a 50 de ani de existenţă în ziua de 25 mai 1930. Această societate avea ca precept  : “ Ajută pe aproapele tău ca pe tine însuţi “ . Printre cei prezenţi la această aniversare amintim pe dr. Ştefan Popescu –Filutză prefectul judeţului , deputatul C. Brezeanu  primarul Ploieştiului  , dr. Cosma, dr. Negruzzi, prof. I. A. Bassarabescu, împreună cu fiica sa Cireşica , dr. M. Băiatu, C. Vieru  şeful Siguranţei,  familia Gh. Fernic , Ecaterina Sfetescu, sora lui Gh. Tătărăscu, Victoria Radovici, Beatrice Jefferson, Maria dr. Lampadaride, etc. Toţi cei prezenţi au donat sume importante de bani pentru societatea  “ Caritatea “ . Grigore Ivănceanu va face parte din Comisia Inte-rimară a Ploieştiului în perioada 20 martie 1929 – 14 aprilie 1930.

În ziua de 22 ianuarie  1932 Baroul local  “ în care avocatul Grigore Ivănceanu s- a bucurat  de dragostea celor  noi în vârstă şi de admiraţia celor tineri fiind ales de mai multe ori membru în consiliul de disciplină , au prins ocazia acestei aniversări  de 25 de ani de exerciţiu a profesiunii sale de avocet să-I arate în cuvinte ce- I vor rămâne  moştenire în amintire , sentimentele puternice care îi leagă de avocatul merituos , talentat şi plin de demnitate în frumoasa sa carieră îndeplinită în mijlocul lor “.                                    Un comitet compus  din G. Chirică , I. Cristodorescu şi Stelorian Zamfirescu  au organizat în cinstea lui Grigore Ivănceanu o masă colegială în saloanele Şcolii de  menaj la care au participat 200 de avocaţi şi magistraţi locali precum şi prieteni ai sărbătoritului din baroul Ilfov. Printre cei care rostesc toasturi elogiind activitatea şi personalitatea lui Grigore Ivănceanu au fost N. M. Pârvulescu, Victor Protescu, V. Toncescu, Tullius Goruneanu, M. Stroescu, Stelorian Zamfirescu, C. Popescu –Gruia şi alţii . Invitat de onoare a fost fostul ministru al justiţiei GRIGORE IUNIAN care a rostit o emoţionantă cuvântare.Înainte de a lua cuvântul sărbătoritul , Tullius GORUNEANU preşedintele Secţiei a II –a a Tribunalului Prahova   “ citeşte o admirabilă satiră intitulată <<  Păţania lui Stanciu Pălămidă  >> din Băicoi , în care întreg baroul  şi chiar autorul sunt satirizaţi “.                                                                                                                                   În anul 1930 , Grigore Ivănceanu  a reprezentat PNT Prahova  la depunerea la Tribunal pentru alegerile judeţene şi comunale a listei cetăţeneşti denumită de N. Iorga drept                   “ lista Binelui Public “.

Pe  Grigore Ivănceanu  îl găsim ca semnatar  al Apelului din 21 iunie 1930 adresat lui Nicolae Iorga prim ministru pentru eliberarea de la Doftana  a lui M. Gheorghiu Bujor . Printre cei care semnează acest Apel  amintim pe I. A. Bassarabescu, Dem .I. Nicolaescu, N. Constantinescu – Bordeni, I. Ionescu Quintus, I. G. Pardos, I. G. Obrocea, I. Cretoiu, Cristel Ceauşoglu, I. Papazol, Spirea Sorescu și alţii.  Avocatul  Grigore Ivănceanu  a participat la inaugurarea  oficială a    “ Expoziţiei târg “  organizată în iunie 1932 pe terenul hipodromului din Ploieşti la care au participat şi regele Carol al II –lea şi Marele Voevod Mihai.   Regele Carol al II –lea a acordat patronajul acestei manifestări economice. Prezenţi la inaugurare erau Voicu Niţescu ministrul Agriculturii şi Domeniilor M. Ghelmegeanu  subsecretar de Stat , Ştefan Stroe Petrescu  prefectul judeţului Prahova , C. Brezeanu primarul Ploieştiului , etc. Ştefan Moţoiu  preşeditele Comitetului de iniţiativă  al expoziţiei ,Gh. Fernic  preşedintele Camerei de Comerţ  şi Industrie , Spirea Sorescu  preşedintele Camerei de Agricultură Prahova etc.

La 22 octombrie  1932, Grigore Ivănceanu  a fost reales cu o impresionantă majoritate drept preşedinte al Federalei “Muntenia“ una din marile diviziuni  ale organismului  Oficiului  Naţional  al   Cooperaţiei.   De menţionat că pentru ploieşteni Grigore Ivănceanu manifesta  “ o atitudine demnă şi o lipsă de pasiune politică care îl face simpatic  şi respectat,  fiind pe terenul Cooperaţiei un conducător priceput şi harnic care a ştiut să –I aducă mari servicii  prin înaltele sale cunoştinţe juridice şi de specialitate.                                                                                                     În  septembrie  1934 , Grigore Ivănceanu  participă în calitate de şef al PNT în   comunele Mehedinţa , Chiojdeanca şi Hăbud. Inaugurarea acestora  se face cu deosebită solemnitate şi aveau ca scop ca acolo membrii PNT  să găsească spiritual partidului , cărţi cu diferite îndrumări gospodăreşti şi politice. Pe avocatul Grigore Ivănceanu îl găsim ca participant la sărbătorirea prof. Constantin Popescu –Gruia în ziua de 8 octombrie 1934 .

Sărbătoarea a fost organizată  la iniţiativa unui grup de absolvenţi  ai Şcolii Normale de învăţători din Ploieşti în frunte cu Filip Ştefan , I. Constantinescu – Fănică, C. T. Ionescu , pentru a sărbători “ activitatea depusă timp de 15 ani în oraşul şi judeţul nostru “ de către prof. C. Popescu-Gruia. La această manifestare  “ au participat 1550 de învăţători , profesori şi prieteni ai sărbătoritului printre care amintim  publicistul Demostene Botez, actorul Ion Manolescu, av. Serb. Teodorescu,av. Stelorian Zamfirescu, prof. Ion Climer, Adrian Ghinescu, prof. H. Moisuc, prof. Ion  T. Grigore etc. Preşedinte al reuniunii a fost proclamat prof. Gh. Gheorghiu. Printre cei care au omagiat activitatea şi personalitatea lui C. Popescu –Gruia au fost prof .  Virgil Şerbănescu în numele profesorilor de la liceul  “Sfinţii Petru şi Pavel  “, av. Serb. Teodorescu, în numele avocaţilor baroului Prahova, Ion Manolescu artist societar al Teatrului Naţional din capitală şi Grigore Ivănceanu , care elogiază activitatea politică a sărbătoritului .

Un alt frate  al avocatului Grigore Ivănceanu era ing. Petre Ivănceanu  director al Regiei I. M. P. Unul din fraţii lui Grigore Ivănceanu a fost ing. Nicu Ivănceanu născut în 1889 la Ploieşti. Unde a urmat cursurile primare şi liceale , luînd apoi diploma de inginer de mine a  Scolii  politehnice din Bucureşti. Acesta a funcţionat 10 ani în in industria petroliferă la soc.  “ Concordia “ şi I.R. D. P. unde s-a remarcat prin săparea unei sonde la un strat nou şi cu metode noi , obţinând rezultate bune în  urma  cărora  soc. “I.R.D.P.  “ a dat sondei numele  “  sonda ing. N. Ivănceanu“. In 1931 trece la conducerea liniilor ferate judeţene Ploieşti- Văleni şi Ploieşti – Târgovişte. A fost membru al Asociaţiei Inginerilor şi Tehnicienilor din Industria minieră de la înfiinţarea ei. A murit în anul 1940  în urma unui atac de cord , fiind înmormântat la cimitirul “ Viişoara“. La înmormântarea sa a participat şi ing.  C. Bărbăcioru din Câmpina , membru în Sfatul Judeţean al FRN . În ziua de 19 iunie 1940 , defunctul N. Ivănceanu fost director al CFPV a fost omagiat în Sedinţa Sfatului judeţean FRN.

Avocatul Grigore Ivănceanu mai avea fraţi pe inginerii Alexandru şi Victor Ivănceanu şi Constantin Ivănceanu. Fratele mai mic a lui Grigore Ivănceanu , Dimitrie  magistrat cu grad de preşedinte la Tribunalul Ilfov şi fost consilier tehnic la Ministerul de justiţie s-a căsătorit în iulie 1934 cu Miorica Radu A Cara Thase. Naşi au fost familia  Andrei A. Rădulescu.

Grigore Ivănceanu în ziua de 11 noiembrie 1934 când încă nu părăsise PNT participă la o manifestare cu caracter social cultural la Casa de sfat a PNT din comuna Puchenii Moşneni . Astfel de manifestări se organizau   “ în fiecare sâmbătă seara , la care participau numeroşi săteni “. Cu această ocazie dr. Mihail Nica medic internist din Ploieşti  “a dezvoltat o prea interesantă conferinţă tratând despre  << Higiena şi sănătatea satului  >> “. După terminarea conferinţei , dr. M. Nica   “ a dat consultaţii  gratuite la 20 de suferinzi , iar după amiază a mai vizitat acasă alţi 10 bolnavi ce nu se puteau deplasa la Casa de Sfat din comună” .De menţionat că localul Casei de Sfat a fost donat de Dim  Petrescu – Marinarul,  comerciant din comună.                 Grigore Ivănceanu revine în această comună şi în ziua de 29 decembrie 1934 unde a ţinut o conferinţă despre  ” Îmbunătăţirea stării economice a satelor prin cooperaţie  “, iar prof. C. Popescu-  Gruia  a vorbit despre  “ Foloasele învăţăturii şi combaterea neştiinţei de carte”  , dr. M. Nica a conferenţiat despre  “  boalele molipsitoare şi mijloacele  de înlăturare a pericolului lor “ .

Avocatul Grigore Ivănceanu a făcut parte din Comitetul de iniţiativă în frunte cu Dinu Dimitrescu  fost ministru care în ziua de 7 iulie 1934 a luat iniţiativa sărbătoririi  decanului baroului Prahova N. M. Pârvulescu cu ocazia „ alegerii sale în funcţia de vicepreşedinte al Uniunii generale a Avocaţilor din România „  la care au participat 250 de magistraţi şi avocaţi. Pentru a participa la acest eveniment a venit special de la Bucureşti şi Grigore Trancu-Iaşi  împreună cu avocatul Hugo Fridman.                                                                                                    În ziua de 9 martie 1935  “ în cadrul discuţiilor asupra petrolului , care se ţin la Cercul de studii al organizaţiei naţional- ţărăniste de Prahova “ avocatul Grigore Ivănceanu fost deputat a vorbit la Casa partidului din strada Dr. Radovici  NR. 12 despre  “ Politica de stat a petrolului “. Şedinţa a fost prezidată de prof. dr. M. Mezincescu şeful organizaţiei de Prahova.

Avocatul Grigore Ivănceanu  a fost cooptat în anul 1934 în Comitetul pentru ridicarea clădirii Şcolii normale de învăţători din Ploieşti. Preşedinte de onoare al acestui comitet a fost ales ministrul Instrucţiunii Publice  dr. C. Angelescu iar preşedinte activ  Dem . I. Nicolaescu. Prefectul judeţului şi primarul oraşului erau vicepreşedinţi . Din acest comitet mai făceau parte şi Dem . Munteanu –Râmnic , Spirea Sorescu, prof. I.A. Bassarabescu şi  Victor Rădulescu deputat de Câmpina.                                                                           În calitate de preşedinte  al organizaţiei Frontul Românesc din Prahova , avocatul Grigore Ivănceanu participă în ziua de 16 noembrie 1936 împreună cu dr. M. Nica , prof. M. Corniv – Panu ,  Victor Hermeziu , Stelorian Zamfirescu, la marea întrunire naţională şi antirevizionistă organizată de Frontul Românesc sectorul Râncezi la care au participat 1 500 de săteni din comunele Starchiojd , Bătrâni , Poseşti, Târleşti, Ogretin, Drajna , Ceraşu, şi Slon în frunte cu şefii de organizaţii . După slujba religioasă ţinută de preoţii Al. Râpeanu, Ioan A. Nae şi V. Constantinescu –Râncezi s-au sfinţit steagurile organizaţiilor Frontului Românesc din cele 10 comune participante  “ la această manifestaţiune naţională şi antirevizionistă pe care avocatul Grigore Ivănceanu le-a încredinţat şefilor de organizaţii respective “ . Cu această ocazie Grigore Ivănceanu a ţinut o emoţionantă cuvântare arătând că  “Ţara întreagă freamătă de la un capăt la altul de curentul naţionalist condus de Vaida Voevod “ arătând că “ Mişcarea naţionalistă  condusă  de marele   luptător Vaida Voevod este o mişcare de înfrăţire a tuturor claselor sociale româneşti iar nu de învrăjbire, cum fac partidele politice  şi mai ales naţional – ţărăniştii “.                                                                                                              În aprilie 1935   intervine în viaţa lui Grigore Ivănceanu un eveniment neplăcut  în viaţa acestuia.

Grigore Ivănceanu publică  în ziarul “  Universul  “ din 18 aprilie 1935 un articol intitulat  “ În jurul alegerilor din Prahova“.  Avocatul C. Ceauşoglu  vicepreşedinte al PNT de sub  preşedenţia lui Dr. Mezincescu s-a simţit ofensat de cele scrise de Grigore Ivănceanu care-l acuza că  “  a primit ajutor de la elemente străine de neam “ l-a provocat la duel. Martorii lui C. Ceauşoglu au fost Gl. Capeleanu şi av. Stelian Scurea iar ai lui Grig. Ivănceanu prietenul său de o viaţă prof. C. Popescu – Gruia şi Serb Teodorescu . După discuţii îndelungate , aceştia au reuşit să-i  împace  făcând inutilă provocarea la duelul cu arme de foc. La Congresul Organizaţiei Prahova a Frontului Românesc care a avut loc în ziua de 20 octombrie 1935 la Clubul Central al partidului din Pasaj a participat şi senatorul D. R. Ioaniţescu fost ministru al muncii.                                                                                                               În anul 1935 şi-a reluat activitatea Cercul de Studii al Frontului Românesc din Prahova şi au fost anunţate conferinţe ţinute de dr. M. Nica   “ despre asistenţa sanitară  la sate” Ion Gr. St. Câmpeanu  “  despre înfrumuseţarea satelor “ iar profesorii C. Popescu Gruia şi M. Corniv – Panu cu subiecte rezervate.

Grigore Ivănceanu împreună cu  av. M Constantinescu -Bordeni face parte din delegaţia de jurişti care vor înmâna    Actul de naştere al Regelui Carol al II –lea “ găsit în conservarea Tribunalului Prahova S I  “ . După ce a fost dat legătoriei BARON din Ploieşti unde a fost frumos legat în pagină tricoloră , aplicându-se pe copertă coroana regală , a fost ridicat în mod solemn la ora 11 din ziua de 3  decembrie 1931 şi înmânat  Preşedintelui Tulius Goruneanu  al Tribunalului Prahova care se afla  la Administraţia  financiară   Prahova unde prezida o comisie fiscală . Acesta a mulţumit delegaţiei şi a promis că- l va depune la loc de cinste şi onoare în noul palat de justiţie spre a fi păstrat în cabinet şi păzit   cum    comandantul de regiment  îşi păstreză drapelul unităţii sale.                                                 Gruparea vaidistă  din PNT Prahova care s-a decis să-l urmeze  Al Vaida  Voevod , s-a numit în 1935 Frontul Românesc al Prahovei.

În anul 1935 , Grigore Ivănceanu  a vorbit la Cercul de Studii al Frontultui Românesc  din  Ploieşti   despre “ Trusturi şi Carteluri “. La 3 octombrie  1935 a avut loc la sala Teatrului ODEON  din  Ploieşti congresul judeţean al organizaţiei vaidiste . Grigore Ivănceanu era comandantul Legiunii Prahova a Frontului Românesc care era împărţită  în centurii conduse  de câte un centurion . Avocatul  Adrian Ghinescu  era şeful Legiunii Tineretului din cadrul Frontului Românesc din Prahova.

Clubul organizaţiei vaidiste  la Ploieşti era în pasajul Cooperativa iar organul de presă  al organizaţiei era  “ Frontul Românesc “ al cărui prim număr a apărut la 5 aprilie 1935. În ziua de 29 noembrie 1936 a avut loc la Ploieşti  o mare manifestaţie antirevizionistă precedată de conferinţa “ marelui român Stelian Popescu  directorul  ziarului                         << Universul  >>   şi originar din Prahova  “, despre Take Ionescu , care a avut loc la Teatrul ODEON.

Au mai vorbit   prof. Radu Cosmin în numele Ligii Antirevizioniste , N. Constantinescu –

Bordeni în numele PNL Prahova , generalul Th. Thăutu, ing. POSTOLACHE  în numele inginerilor din petrol , Ştefan D. Moţoiu , Margareta Dumitrescu din partea femeilor din Prahova , prof. VARNALI  în  numele  Asociaţiei  profesorilor secundari, protoereul Aurel Popescu , Costel Mihăilescu în numele tineretului universitar , Gh. Ştefănescu din partea soc. , “Mărăşeşti  “ precum şi I. G. Obrocea  şeful organizaţiei Partidului naţional Creştin şi avocatul GRIGORE IVĂNCEANU din partea Frontului Românesc , care a participat cu o numeroasă delegaţie. Tinerii din Frontul Românesc  “ au străjuit teatrul ODEON  unde au împărţit insigne cu semnul partidului “ .

În cuvântarea sa I. G. Obrocea arată  “că ploieştenii au faţă de Take Ionescu îndoite obligaţii Ei sunt datori să preamărească pe Take Ionescu  pentru tot ce a făcut  pentru ridicarea acestui oraş şi pentru că s-a născut aici şi ca atare Ploieştii  şi- l poate revendica cu toată legitimitatea ca fiu al său . Pentru că ploieştenii sunt datori să spele pata  ce apasă asupra lor încă din vara lui 1918 .Vă reamintiţi că în acea vară , după pacea de la Bucureşti ( Buftea ) , Take Ionescu se ducea la Paris , ca să apere drepturile  ţării sale , scoasă forţat din luptă prin trădarea rusească.Vă reamintiţi iarăşi că în trecerea sa în drumul către Paris – prin gara Ploieşti , Take Ionescu a fost jicnit de manifestaţia unei cete de derbedei organizată de românii care se puseseră în slujba duşmanului. Ei bine pentru motivele arătate mai sus eu cred că ploieştenii  sunt datori să  nemurească  pe Take Ionescu printr-o statuie demnă de el  şi demnă de oraşul în care se află statuia <<VÂNĂTORILOR >>  şi a  <<LIBERTĂŢII  >> “. În continuare , Grigore IVĂNCEANU  “în strălucita-i  cuvântare , referindu-se la pretenţiile    maghiare          , citeşte scrisoarea ministrului Italian SONINO  adresată lui Take Ionescu “ în care omul politic italian exprima  “  simpatia guvernului  Italian justele şi legitimile operaţiuni  ale poporului român. Italia nu a uitat cu ce elan patriotic şi ce  nobleţe de sacrificiu România a participat la lupta sângeroasă azi victorios terminată pentru  liberarea românilor de sub jugul duşman şi pentru triumful comuna    libertăţii şi justeţei  în lume.  La urmărirea            celor mai  sigure drepturi politice şi teritoriale ale poporului şi naţiunii române , generalul Italian va da tot sprijinul său , inspirându-se din legăturile istorice care din toate timpurile au unit ambele popoare şi de asemănarea de situaţie privitoare la revendicarea Unirii la Patria Mamă a conaţionalilor supuşi aceleiaşi dominaţii străine “ . În încheierea discursului Grigore Ivănceanu îşi exprima speranţa  “ că Italia a fost sora noastră bună şi sinceră şi că nu poate să nu revie la sentimentele ei fireşti “ . Cât de mult s-a înşelat versatul nostru  politician.

După demonstraţia naţionalistă din Ploieşti , iniţiatorii au organizat şi un banchet la restaurantul   “ Picadilly  “ în onoarea lui Stelian  Popescu . Cu această ocazie directorul ziarului  “Universul “  a donat 50 000 lei pentru clădirea palatului cultural.                                         În ziua de 18 octombrie 1936 conducerea Frontului Românesc din Prahova a convocat  reprezentanţii pentru a sărbători 18 ani de la citirea declaraţiei istorice de separare a  Ardealului de Austria – Ungaria şi alipirea de Patria Mamă în parlamentul de la Budapesta de către Alex Vaida Voevod .

Stelarian Zamfirescu secretarul general al organizaţiei citeşte asistenţei o telegramă de felicitare adresată lui Alex Vaida Voevod.Cu această ocazie a fost primit în organizaţie prof. Gh. Canciu  de la Liceul   “Sfinţii Petru şi Pavel  “ din Ploieşti , ziaristul I. Niculescu Vătăşoiu  şi alţii.

Cu ocazia întrunirii din 19 noembrie 1936 din suburbia Sfânta Treime care a avut  loc la Casa de Sfat a Frontului Românesc  din strada Cantacuzino  nr. 84 ,  atât Grigore Ivănceanu , Stelorian Zamfirescu cât şi farmacistul Napoleon Popescu    “au donat o important sumă de bani “ precum şi  “  cărţi şi reviste pentru biblioteca Casei de Sfat “ .  Grigore Ivănceanu  a fost membru fondator şi membru în Consiliul de Administraţie al Aeroclubului Prahova în anul 1936 , alături de personalităţi de seamă ale Ploieştiului ca ing. Petre N. Bejan , principele Valentin Bibescu, dr. Mircea Botez, Toma Voiculescu,  ing. Gh. Balif, av. Şerb . Teodorescu, N. Pârvulescu, Stefan  D. Moţoiu, ing. Al. Manoliu, av. Constantinescu – Bordeni etc.

Grigore Ivănceanu   împreună cu prof. Radu Cosmin , Al. Constantin şi Radu Gyr participă în ziua de 6 ianuarie 1937 la Festivalul artistic al Cercului studenţesc prahovean.                                                                                                                                     În ziua de 13 martie 1937  “ un grup de tineri intelectuali organizează un bal mascat şi nemascat în sala << Frontului Românesc   >>din Pasajul Cooperativa  după cum informează Gazeta Ploieştilor din 10 martie 1937.                                                                                  La manifestaţia politică a  “Frontului Românesc   “ de la Câmpina care a avut loc în ziua de 21 mai 1937 saloanele restaurantului  C. Frânculescu a participat şi avocatul Grigore Ivănceanu în calitate de preşedinte al organizaţiei judeţene însoţit de la Ploieşti de prof. Ioan Grigore , av. Napoleon Popescu, Victor Harnagiu, şi alţii.                                                 Organizaţia de la Câmpina  fiind reprezentată de prof. Mihail Corniv – Panu preşedintele organizaţiei Câmpina , prof. Dumitru Ralea , institutor Anastasie Scupcă , etc. Comunele învecinate ca Brebu, Poiana Câmpina , Breaza , Proviţa şi Mislea  au fost reprezentate de şefii locali.   Sub preşedenţia sa  Banca popular  “Sfântul Spiridon  “ din Ploieşti a aniversat 25 de ani de funcţionare în ziua de 4 noembrie 1934.                                                                             De menţionat că   în anul 1933 s- a inaugurat noul local al bancii  “ o măreaţă construcţie cu etaj cu diferite  apartamente închiriate , frumos şi elegant aranjat  “  situată în strada Calea Văleni nr. 74.  Cu ocazia jubileului băncii la care au participat fruntaşi ai Cooperaţiei , aceştia au relavat faptul că “ Grigore Ivănceanu este sufletul instituţiei “. Timp de 25 de ani Grigore Ivănceanu a fost ales de cooperatori preşedinte al Federaţiei Băncilor prahovene şi apoi preşedinte al Regionalei  cooperatiste  “ Muntenia “ .  În calitate  de parlamentar  în 1933  “cu ocazia votării legii Conversiunii  acesta a luptat pentru a asigura Cooperaţiei   o situaţie ferită de loviri distrugătoare “.Printre cei care au felicitat pe Grigore Ivănceanu cu ocazia jubileului a fost şi ministrul Agriculturii Vasile P. Sassu , precum şi Ion Răducanu  Rectorul Academiei de Comerţ , directorul general al Cooperaţiei C. Bulandra , deputatul I. Lepădatu preşedintele Federaţiei de Constanţa , Valeriu  Triandaf , reprezentanţi ai cooperativelor din Drajna , St. D. Moţoiu  preşedintele Federaţiei Comercianţilor şi industriaşilor prahoveni etc.

Din iniţiativa preotului Scărlătescu de la biserica  „ Sfânta Ecaterina “ s- a înfiinţat la Ploieşti  ” Frăţia creştin – ortodoxă  << Sfânta Ecaterina >>  “, care în ziua de 13 decembrie 1936 şi-a sfinţit şi botezat steagul , naş fiind avocatul Grigore Ivănceanu , preşedintele Frontului Românesc.

În ziua de 5 ianuarie 1938  la sediul organizaţiei  “ Frontul Românesc “ din Prahova a avut loc o  “important şedinţă a ComitetulUI  executiv la care au participat toţi şefii de sectoare urbane şi membrii Comitetelor de conducere printre care amintim şi pe profesorii Mihail Galiţa, Corniv Panu, Dem Petrescu- Marinarul    din Pucheni, etc. În faţa unei asistenţe de 300 de persoane  , avocatul Grigore Ivănceanu preşedintele organizaţiei face o analiză asupra situaţiei politice în urma aducerii la cârma ţării a guvernului condus de O. Goga , ţinând să dea şi un răspuns liderului liberal local ing. Petre M. Bejan care în interviul din 28 decembrie 1937 atacă gruparea vaidistă locală. Avocatul Grigore Ivănceanu împreună cu Viorel Tilea,  maior  Teofil SIDOROVICI , inginerii Al. Manoliu, Gerod DUQUE, prof. Stoica Teodorescu, Scarlat ORĂSCU şi J. KOPPES, viitorul său ginere  erau membri de onoare ai Asociaţiei polisportive  “Prahova “, cea mai mare asociaţie din ţară , care în urma hotărârii OETR şi UFSR va deveni persoană juridică şi morală în anul 1937. Această asociaţie avea următoarele secţiuni : football, atletism, box, tenis, volley, basket, oină, turism, aviaţie, ping-pong, hochei pe gheaţă, , tir, popice, ciclism,automobilism, scrimă, rugby şi ski.

În calitate de responsabil al Cooperaţiei prahovene , Grigore Ivănceanu a sprijinit înfiinţarea în judeţul Prahova a cooperativelor de lăptărie în zona de şes cât şi la munte , Boldeşti, Drajna, , organizarea de ferme pentru creşterea porcilor, realizarea unor expoziţii zootehnice la Ploieştiori, Valea Călugărească, Conduratu.                                               Cea mai importantă  realizare a Cooperaţiei la Ploieşti era Cooperativa de Lăptărie         “ Speranţa  “ care se afla în incinta Halelor Centrale.                                                                       A sprijinit la sugestia  Societăţii  “ Principele Mircea “  Săptămâna laptelui în paralel cu Săptămâna copilului în fiecare  lună  mai începând din anul 1937.                                                        Astfel Cooperativa  “ Speranţa  “dăruia zilnic 1 500 de porţii de lapte gratuit  şcolarilor la ora 10. De menţionat că Cooperativa de lăptărie din CONDURATU  a fost înfiinţată în 1911  fiind  prima  cooperativă  de acest fel din ţară.

În comunicatul  organizaţiei   “ Frontului Românesc “  semnat de Grigore Ivănceanu se arată că prin hotărârea Comitetului Executiv din 4 ianuarie 1938 aprobată de Al. Vaida –  Voevod  au fost excluşi din rândurile Frontului Românesc profesorii C. Popescu- Gruia , G. Conciu, Remus Gregorian, N. I. Ştefănescu, şi numeroşi învăţători  “care încă de a doua zi  după formarea guvernului actual , fără ştirea conducerii locale au intrat în tratative pentru obţinerea unor demnităţi în învăţământ , cu preţul părăsirii organizaţiei            << Frontului Românesc >> căruia i-au aparţinut “.

În ziua de 23 octombrie 1939 , Grigore Ivănceanu participă la constituirea secţiei breaslei meseriaşilor  patroni de întreprinderi  alimentare care a avut loc în sala de festivităţi a Camerei de Comerţ şi Industrie din Ploieşti.                                                                    În calitate de senator  al FRM , av. Grigore Ivănceanu ia cuvântul  vorbind   “ despre însemnătatea epocii de renaştere naţională pe care o trăieşte ţara în urma îndemnurilor M.S. Regelui  Carol al II –lea şi despre foloasele pe care le aduce organizarea în breaslă.                                                                                                                                   Grigore Ivănceanu  contribuie  în anul 1939  cu suma de 50 000 lei pentru ridicarea unui monument lui I.G. Obrocea fost primar al Ploieştiului  “ erou glorios de la Mărăşeşti “ .Printre cei care au subscris  sume importante pentru acest monument amintim pe Toma T. Socolescu, Ştefan Motoiu, C. Brezeanu, avocatul socialist N. Stroescu, I.A. Bassarabescu, Scarlat ORĂSCU,  din partea clubului ROTARY, ziarele  “ Virtutea “ şi                 “ Prahova noastră “ .

În calitatea sa de şef al Frontului Renaşterii Naţionale din Prahova , avocatul Grigore Ivănceanu ia parte la marea adunare comercială şi industrială care a avut loc în ziua de 19 noembrie 1939 în sala cinematografului SCALA , adunare care a fost prezidată de prof. univ. C.C. Giurescu ,ministrul Frontului Renaşterii Naţionale.                                                Pe avocatul Grigore Ivănceanu îl găsim ca membru în Comitetul Societăţii de Crucea Roşie  secţia Ploieşti   condusă de av. Dem I. Nicolescu ca preşedinte de onoare şi av. Coco Dumitrescu , preşedinte active.

Astfel, în anul   1942 această societate a înfiinţat la Ploieşti din iniţiativa dr. maior Mircea Botez , fost primar al Ploieştiului şi şeful Spitalului  ZI  nr. 419 o şcoală de infirmiere voluntare condusă de dr. Gh. Caluschi.                                                                                            La 15 martie 1942   Societatea de Cruce Roşie şi-a ţinut adunarea generală  anuală într-una din sălile liceului de băieţi Nicolae Bălcescu din Ploieşti , cu care ocazie s-a aprobat bugetul pe anul 1942- 1943 . Activitatea societăţii se rezumă la ajutorarea sinistraţilor şi a refugiaţilor , buna funcţionare a spitalelor , Z.I., ajutorarea răniţilor , cantina şi infirmeria din gara Ploieşti şi ajutorarea  ostaşilor de pe front.

În 1947 Grigore Ivănceanu participă la manifestarea cultural a Căminului Cultural orăşenesc  “ Voevodul Mihai “ când în cadrul  “ Ciclului de procese literare şi ştiinţifice  “ s-a prezentat tema C. Dobrogeanu – Gherea care a fost dezbătută în contradictoriu de către avocatul George Brănescu , maestrul Ionel Teodoreanu avocat şi el şi George Vidraşcu .                                                                                                                               În luna februarie 1940 Grigore Ivănceanu a fost numit  preşedintele  organizaţiei  Frontului Renaşterii Naţionale din judeţul Prahova iar ing. Gh. Baliff directorul societăţii   “Vega  “ şi preşedintele Camerei de Muncă , preşedinte al organizaţiei Frontului Renaşterii Naţionale  a municipiului Ploieşti.

Organele în drept raportau că “ noile numiri au produs o frumoasă impresie în lumea ploieşteană unde sus numiţii sunt foarte bine văzuţi şi apreciaţi” . Pentru directorul ziarului “Prahova Noastră “ Octav Ardeleanu , alegerea lui Grigore Ivănceanu reprezintă în Prahova “ triumful elitelor  “.

În ziua de 22 iunie 1940   în cadrul unei solemnităţi impresionante a avut loc în sala de festivităţi a Prefecturii de Prahova , instalarea noului Prefect al Judeţului Prahova în persoana avocatului George Ionescu numit în locul generalului Aurel Iliescu . La această solemnitate a participat şi Grigore Ivănceanu deputat de Prahova şi preşedintele organizaţiei judeţene F.R.M. , acum girantul noului partid al Naţiunii în Prahova . Din calitatea sa oficială  Grigore Ivănceanu s-a adresat asistenţei formată  din dr. Mircea Botez, primarul Ploieştiului , ing. G. Baliff  preşedintele  organizaţiei municipal a FRM, Ştefan D. Moţoiu, av. Adrian Ghinescu, I.G.Obrocea etc. , cu un impresionant discurs.  A arătat meritele fostului prefect generalul Aurel Iliescu iar pe noul prefect   “îl asigura de sinceră colaborare pentru a-şi putea îndeplini înalta şi greaua sarcină care   i-a fost încredinţată “.  În ziua de 17 februarie 1940  avocatul Grigore Ivănceanu participă la adunarea  de la Vălenii de Munte , împreună cu prof. Dan Munteanu- Râmnic şi I.G. Obrocea , a celor 836 de membri ai Gărzii Naţionale a Frontului Renaşterii Naţionale din Plasa Teleajen. Cu această ocazie Grigore Ivănceanu închide adunarea print-o cuvântare şi propune trimiterea unor telegrame de omagiu Regelui Carol al II-lea , lui N. Iorga şi preşedintelui Gărzii Naţionale a FRM, Alex Vaida Voevod.                                                                               Grigore Ivănceanu s-a numărat  printre avocaţii  şi magistraţii din Ploieşti care în ziua de 17 aprilie 1941 au sărbătorit printr-un banchet la restaurantul  “Berbec “pe Nic. M. Pârvulescu  preşedintele  Uniunii  Avocaţilor din România. Cu această ocazie , Grigore Ivănceanu a arătat în expozeul său că  “ N.M. Pârvulescu de la începutul carierei , a fost legat de bară. Niciodată d- sa nu a amestecat profesia cu politica , reuşind să strângă într-un mănunchi puternic , pe toţi membrii baroului din Prahova “ .

Avocatul Grigore Ivănceanu  a făcut parte din “ cei 227 intelectuali din Ploieşti reprezentând toate clasele profesionale  “  care au răspuns la convocarea generalului Gh. ROZIN comandantul Diviziei a XIII – a .Prin reprezentanţii lor aceştia  “ au înfierat actele de tulburare de la 21- 23 ianuarie 1941 şi şi-au exprimat devotamentul lor faţă de Rege şi Conducătorul Statului “ .

Cu ocazia Adunării generale  a reprezentanţilor celor 126 de Cămine Culturale din judeţul Prahova , care a avut loc în ziua de 11 aprilie 1941 în Amfiteatrul liceului  “ Sfinţii Petru şi Pavel “ din Ploieşti av. Grigore Ivănceanu a fost proclamat membru de onoare  al Consiliului Judeţean Prahova alături de prietenul său prof. C. Popescu –Gruia, dr.

Ştefan Popescu –Filutză , dr. Petre Tomoşoiu  preşedintele Ateneului Popular                            “ Prahova “ , C. Niculescu –Malu preşedintele Asociaţiei învăţătorilor prahoveni , C. Văgăunescu primarul Ploieştiului , av. N. Pârvulescu, decanul Baroului Prahova şi preşedinte al Uniunii Avocaţilor din România, etc. De menţionat că la aceeaşi dată au fost aleşi în Comitetul Judeţean al Sfatului Căminului Cultural  “ Voevodul Mihai “ din Ploieşti , prof. N. Simache, av. Romulus Spirescu, C.N. Dragomirescu, C. Cantacuzino –Râfov, Eliza Floru, Dumitrescu delegata  Fundaţiei Regale pentru muzee şi cămine culturale, etc.                                                                                                                                            Cu ocazia celei de-a cincea şedinţă a grupului  de profesionişti şi licenţiaţi ai Căminului Cultural Orăşenesc “Voevodul Mihai  “ al Fundaţiei Culturale Regale  “ Regele Mihai I “, avocatul Grigore Ivănceanu a conferenţiat în ziua de 14 februarie  1947 despre  “Un savant român – Matei G. Nicolau  “. De menţionat că la sfârşitul conferinţei a rulat un film documentar oferit de Misiunea Statelor Unite. Acestea sunt ultimele   apariţii publice   ale lui Grigore Ivănceanu înainte de a începe calvarul.

Pentru activitatea sa parlamentară  bogată , Grigore Ivănceanu va primi în anul 1933 ordinul “Vulturul României  “ în grad de cavalerprin care se răsplăteau senatorii şi deputaţiiPrintre cei care au mai primit  acest titlu amintim pe C. Ceruleanu, dr. I. Negrutzi, Gh. I. Georgescu- Bătaru, C. Cristodorescu, Scarlat Orăscu, N. Constantinescu –Bordeni, Dem .I. Nicolaescu etc.

În anul 1947   Grigore Ivănceanu este ridicat din Baroul Prahova odată cu majoritatea avocaţilor cunoscuţi. Va fi reţinut circa şase luni în lagărul de concentrare de  la Caracal pentru activitatea sa politică după care urmează o altă detenţie de cinci luni la Penitenciarul din Ploieşti.                                                                                                          Familia sa este obligată să se mute în comuna Izvoarele , după care lui Grigore Ivănceanu I se stabileşte domiciliu obligatoriu  pentru un an de zile într-un cătun de lângă Târgu Bujor. Fiind implicat într-un proces  politic este condamnat la şase ani temniţă grea cu confiscarea averii. Grigore Ivănceanu va trece prin toate puşcăriile din Ploieşti, Jilava , Galaţi, Râmnicu –Sărat şi Botoşani. Este graţiat după cinci ani la 81 de ani ăntr-o stare gravă de sanătate. La un an după întoarcerea din închisoare Ana Ivănceanu se stinge din viaţă , după ce ani de- a rândul îşi căutase soţul. Aşa procedau călăii stalinişti îi    “eliberau “ repede când deţinuţii erau pe moarte, pentru a dovedi cât de umani erau. Lucrurile acestea tânăra generaţie le- a uitat. Grigore Ivănceanu moare la 9 martie 1964 , fiind înhumat în cimitirul Bolovani din Ploieşi.

Iată ce publică  în ziarul   “Tribuna “ din 25 februarie 1940 , D. Chiriac redactorul acestuia despre Grigore Ivănceanu  În “ ceea ce priveşte pe d. avocat Grigore Ivănceanu , este suficient să-ţi reaminteşti de trecutul său şi ca avocat şi ca om politic şi răspunsul îl vei avea fără ca să mai faci iscodiri. Uşa casei sale a stat deschisă zi şi noapte şi a ajutat în toate ocaziunile fie cu vorba sau cu fapta , pe cel mare ca şi pe cel mai umil cetăţean “ .

Pentru ziarul  “Ploieştii “ din 16 decembrie 1933 avocatul Grigore Ivănceanu este un parlamentar cu o imensă activitate A fost raportor la o seamă de legi  de mare interes social , a studiat chestiunile în lumina inteligenţei şi cunoştinţelor sale de distins jurist , a apărat cu căldură şi devotament  Cooperaţia . Ivănceanu a contribuit în spirit larg democratic la amendarea  legilor  în favoarea maselor populare. Declarăm sincer că Grigore Ivănceanu se bucură de reale simpatii şi a reuşit să se impună ca element intelectual  de seamă, vrednic , onest şi înţelept care înţelege politica de la înălţimea unei educaţii superioare “. Propunem  Primăriei Ploieşti să acorde numele avocatului Grigore Ivănceanu unei străzi din Ploieşti şi să-l declare cetăţean de onoare al Ploieştiului  post- mortem .

Bibliografie selectivă

Acţiunea Prahovei ,    13 octombrie , 1929

Universul ,   17 februarie, 1926 ; 1 iulie 1925;  9 martie   1935, Ploiesti  , 18 mai   1924,                            5  ianuarie  1935,    26 octombrie   1924 ; 12 decembrie   1935 ;  10 decembrie  1935 .

Dimineata ,    10 decembrie  1934

Virtutea  , 30 ianuarie   1926 ;   18 iunie  1928  ;                                                                Arhivele Nationale  Prahova , fond Tribunalul Prahova , S.   I , dosar 86 / 1936,                      dosar  21/  1933.

Prahova noastră  ,17 aprilie   1941 ;  1 iulie    1941 ;  15 martie  1942

Virtutea ,   2 ( 20 )  mai  1923

Curentul ,   25 octombrie  1939 ;

Curentul  ,  25 octombrie  1939 ;  19 noembrie  1936;  7 august 1936 ; 4 noembrie  1936; 1 mai 1942 ;   8 , 12 ianuarie  1938.

Arhivele Naţionale Prahova , fond I nspectoratul Judeţean Prahova al Ministerului de Interne  din 25 / 1937 , dosar 33/ 1946

Ploieştii ,  17 noembrie 1934 ;  20 septembrie 1934 ; 5 iulie 1934; 12 iulie 1925;  8 iulie 1933.

Curentul   , 17 iunie  1936

Ecoul Prahovei , 28 mai  1937

Democraţia conservatoare , 13 martie  1908

Prahova , 3 septembrie  1906

Voinţa Prahovei  ,  24 decembrie  1906

Dreptatea Prahovei , 25 mai 1930

Constantin Dobrescu, Carmen Băjenaru,    Petrol , politică şi cultură la Ploieşti ,               Editura Prahova , Ploieşti , 2014

Dobrescu  Constantin ,  Memoria documentelor , Editura Elapis , Ploeşti , 2011

Dobrescu Constantin şi colab.    Viaţa culturală a Municipiului Ploieşti  şi Judeţul Prahova  ( 1900 – 1948 )  Documente , Editura  Silex , Bucureşti, 1997

Dobrescu Constantin , Carmen Băjenaru, Societatea  literar- ştiinţifică “Tinerimea Română  “ 1877 – 1948 , Editura Premier, Ploieşti ,2013

Dobrescu Constantin,  Petrescu Ion , C.    Viaţa cotidiană ploieşteană în documente de presă   1899 – 1930,   Editura Elapis ,   Ploieşti ,   2009

Dobrescu Constantin şi colab.  Viaţa politică prahoveană (  1919 – 1938 ) Documente , Editura   “ Scrisul prahovean  “ Ceraşu , 2000

Dobrescu  Constantin şi  colab.    Nicolae Iorga şi Prahova   ( 1899 – 1948 )    Documente ,Editura  Scrisul prahovean , Ceraşu  2000 , Ediţia II –a

Dobrescu  Constantin , ing. Constantin Bărbăcioru ,  Revista nouă  ( Câmpina  )  nr.4                   (  83 ) , 2014

Ploieştii , 6 mai 1933 ; 17 noembrie 1934;  26 ianuarie 1930; 2 iunie 1932 ;                              30 octombrie 1932;  22 septembrie 1935; 12 iunie 1935 ;

Tribuna  25 februarie  1940

Prahova noastră   , 11 februarie 1940 ; 30 iunie 1940; 5 mai 1940; 31 martie 1940 ;                  18 februarie 1940;

România  , 24 iunie 1940

Curentul  , 27 noembrie  1936

Gazeta Ploieştilor  , 30 noembrie 1936

Ploieştii , 8 februarie 1932, 15 februarie 1931; 12 iulie 1931;

Virtutea , 3 decembrie 1931

Curentul  (  Bucureşti ) ,  31 decembrie 1936; 12 decembrie 1936

Prahova  noastră ,  31 ianuarie 1941

 

 

Topice: Studii | Comments Off on Grigore Ivănceanu

Comentarii închise.