Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente


« | Principal | »

Proschinitarul Duhului meu

de Ioan Miclău | Octombrie 9, 2015

Motto:

”Toată viața trăim visând.

Sufletul sănătos face o patrie
sănătoasă, o cultură sănătoasă.

Arta unește! E un limbaj universal.
E forță puternică ce întărește viața!

Nerespectul artei fură sufletul,
fură liniștea și pacea sufletească – ne fură pe toți!.”

Deci, înțelept va fi,
să iubim și să curățim artele, astfel ne vom curăți sufletele!”
Ben Todica
”Spre geana orizontului,
mi-am trimis gândul,
să preîntâmpine
plecatul
și sositu-mi
Duh”.

”Văd licărul sfințeniei
în trupul bătrân,
prin copilăria
sufletului
de copil”.

”Pe muntele Sfântului,
porumbelu-i așezat,
să mijlocească
reîntoarcerea
îngerului”.

Proscchinitarul duhului meu,
dinspre Carpații athonici,
primește sfințenia
cugetului
străbun”.

”Sunt mulți nechemați”
spune Dosoftei,
și stau în colibe,
și-au înger
păzitor”.

Din grădină un porumbel
veni pe umărul meu,
avea ochii limpezi,
și-n ei
lacrimi”.

I-am mângâiat fruntea,
ardea încet-încet;
i-am umezit chiar ciocul
de cântător
poet”.

Ioan Miclău-Gepianul

Topice: Poezii | Comments Off on Proschinitarul Duhului meu

Comentarii închise.